Conform dispoziţiilor art. 973 C. civ., “Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”.
Faptul că reclamanta a solicitat obligarea în solidar la plata contravalorii lucrărilor de cercetare a pârâtei cu o terţă persoană a încheierii contractului este neîntemeiat deoarece efectele obligatorii ale contractului privesc numai părţile contractante.
Prin sentinţa nr. 3376/1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială a fost admisă, în parte, acţiunea precizată de reclamanta “I.” împotriva pârâtelor S.C. “I.” – S.A. si S.C. “C.” – S.A. si a fost obligată pârâta S.C. “I.” – S.A. la
plata către reclamantă a sumei de 45.430.000 lei, contravaloarea lucrării cercetare; a fost obligată pârâta S.C. “I.” – S.A. la plata către reclamantă a sumei de 54.720.435 lei, penalităţi de întârziere contractuale; a fost respins capătul de cerere privind obligarea în solidar la plata contravalorii lucrărilor de cercetare a pârâtei S.C. “C.”- S.A., ca neîntemeiat; a fost obligată pârâta S.C. “I.” – S.A. la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă, în sumă de 6.966.958 lei, taxă timbru şi timbru judiciar.
împotriva acestei sentinţei a declarat apel pârâta S.C. “I.” – S.A., criticând-o sub următoarele aspecte:
în contractul nr. 101/530, pârâta S.C. “C.” – S.A. este beneficiarul lucrării de cercetare, ce urma să fie efectuată în două faze. Pentru prima fază s-a încheiat un subcontract cu reclamanta. în acest subcontract de cercetare s-a prevăzut că plata contravalorii lucrărilor din faza I se va face direct de către pârâta S.C. “C.” – S.A., pe baza facturii vizată de S.C. “I.” – S.A.
Pârâta S.C. “C.” – S.A. nu este un terţ, în înţelesul legii, având în vedere contractul general încheiat cu aceasta.
De altfel şi reclamanta a cerut obligarea pârâtei S.C. “C.” – S.A. la plata lucrărilor de cercetare efectuate în baza subcontractului încheiat cu apelanta, pe baza principiului îmbogăţirii fără just temei.
Apelul este neîntemeiat şi a fost respins, pentru următoarele considerente: Clauza prevăzută de art. 8 din contractul de cercetare, care dă naştere la obligaţii în sarcina unui terţ, S.C. “C.” – S.A., contravine pricipiului relativităţii efectelor actului juridic civil.
Pârâta S.C. “C.” – S.A. în calitate de terţ faţă de contractul încheiat între reclamantă şi pârâta S.C. “I.”- S.A. nu poate fi obligată, deoarece nu a ratificat actul încheiat între cele două părţi.
Faţă de aceste considerente, în mod corect, instanţa a respins cererea privind obligarea în solidar a pârâtei S.C. “C.” – S.A. la plata contravalorii lucrărilor de cercetare. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 2056/2000)
