Din modul de redactare a art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, rezultă că valoarea de titlu a contractelor de credit se referă la toate operaţiunile de credit, fără nici o distincţie privind
momentul în care s-a stabilit raportul juridic pe care se fundamentează înscrisul.
în speţă, fiind în discuţie norme care privesc executarea silită în vederea realizării creanţelor care decurg din contractul de credit, sunt aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite a actelor juridice, independent de legea sub imperiul căreia s- a născut raportul de drept pe care se fundamentează.
Prin cererea înregistrată la 20.07.2000, reclamanta “D.F.” – S.A. a solicitat învestirea cu formulă a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 978/23.04.1996 şi transcris în Registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Giurgiu, sub nr. 2040/23.04.1996, încheiat de reclamantă, în calitate de creditoare şi pârâta S.C. “M.& Co. P.C.” – S.R.L.
Prin încheierea din 22.01.2001, Judecătoria Giurgiu a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 978/23.04.1996.
Prin decizia nr. 535/2001, Tribunalul Giurgiu a admis apelul debitoarei, a schimbat în totalitate sentinţa atacată şi a respins cererea creditoarei de învestire cu formulă executorie a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 978/23.04.1996.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că părţile au încheiat contractul de ipotecă în anul 1996, când era în vigoare Legea nr. 3/1991, ce nu cuprindea o dispoziţie similară celei prevăzută de art. 56 alin. 2 din Legea bancară nr. 58/ 1998. Or, un înscris poate constitui titlu executoriu, numai dacă legea prevede în mod expres acest lucru, conform art. 372 C. pr. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea.
Recurenta a invocat următoarele motive de recurs:
1) Cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de garanţie imobiliară a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 376 C. pr. civ., care prevăd că: “se învestec cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au rămas irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi alte hotărâri sau înscrisuri pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
2) Instanţa de apel a considerat ca lipsită de eficienţă clauza contractuală prin care părţile au stabilit că actul încheiat constituie titlu executoriu.
3) Legea nr. 58/1998 nu face nici o distincţie între contractele anterioare şi cele ulterioare intrării ei în vigoare, în ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 56 alin. 2 din lege.
Se mai arată că, în vederea aplicării Legii nr. 58/1998, B.N.R. a emis Normele 7/1998, norme ce sunt însoţite de Precizările nr. 1/1998 în care se arată că aceste norme se aplică tuturor contractelor de credit şi garanţii aferente, indiferent dacă au fost încheiate anterior sau ulterior Legii nr. 58/1998.
Intimata a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că atât contractul de credit cât şi contractul de garanţie au fost încheiate
sub incidenţa Legii nr. 33/1991, care nu cuprindea dispoziţii similare art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, lege care nu poate fi aplicată retroactiv.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 376 C. pr. civ. “se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au rămas irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi alte hotărâri sau înscrisuri pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Or, contractul de ipotecă a cărui învestire cu formulă executorie s-a solicitat este autentificat sub nr. 978/23.04.1996 la Biroul Notarului Public G., deci, în conformitate cu dispoziţiile art. 376 C. pr. civ., poate fi învestit cu formulă executorie.
Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, contractele de credit, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii.
Rezultă din textul citat că prin Legea nr. 58/1998 au fost create norme de silită în vederea realizării tuturor drepturilor de creanţă ce decurg din acte juridice încheiate cu respectarea cerinţelor de validitate, prin aceste dispoziţii, care au ca scop realizarea creanţelor bancare, se instituie un sistem execuţional unitar.
Astfel, prin cererea recurentei s-a pus o problemă de executare silită şi nu de drept material.
Din modul de redactare a art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, rezultă că valoarea de titlu executor a contractelor de credit se referă la toate operaţiunile de credit, fără nici o distincţie privind momentul în care s-a stabilit raportul juridic pe care se fundamentează înscrisul.
în speţă, fiind în discuţie norme care privesc executarea silită în vederea realizării creanţelor care decurg din contractul de credit, sunt aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite a actelor juridice, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care se fundamentează.
în consecinţă, pentru argumentele reţinute, Curtea va constata recursul fondat şi îl va admite, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în sensul că va modifica decizia recurată şi va respinge apelul debitoarei. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a VI-a comercială, decizia nr. 830/2001)
