În raport de motivele invocate în acţiune – strămutarea pe motive etnice a reclamantului în perioada 1942-1944, pretenţiile reclamantului puteau fi valorificate în condiţiile prevăzute de OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice, prin formularea unor acţiuni cu respectarea termenului prevăzut de Leg. 586/29.10.2002 , respectiv depunerea cererii până la 31 dec. 2003, termen care însă nu a fost respectat de reclamant.
Totodată nu sunt respectate condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale , care să permită acordarea despăgubirilor morale – respectiv condiţia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
Prejudiciul moral decurgând din suferinţe psihice şi fizice se apreciază de instanţă , în raport de împrejurările şi circumstanţele cauzei şi dacă acest prejudiciu a fost sau nu reparat.
Prevederea adoptată prin OG 105/1999 în sensul acordării unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice echivalează cu o recunoaştere a încălcării drepturilor personale ale persoanelor care au suferit astfel de măsuri şi este de natură a produce satisfacţia morală a recunoaşterii faptelor nelegale , a încălcărilor drepturilor omului , comise în acea perioadă.
Prevederea adoptată prin OG 105/1999 în sensul acordării unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice echivalează cu o recunoaştere a încălcării drepturilor personale ale persoanelor care au suferit astfel de măsuri şi este de natură a produce satisfacţia morală a recunoaşterii faptelor nelegale , a încălcărilor drepturilor omului , comise în acea perioadă.
Prin urmare , în această modalitate ( adoptarea OG 105/1999) prejudiciul moral suportat de reclamant a fost acoperit printr-o satisfacţie echitabilă – recunoaşterea încălcării drepturilor reclamantului.
Prin urmare , în această modalitate ( adoptarea OG 105/1999) prejudiciul moral suportat de reclamant a fost acoperit printr-o satisfacţie echitabilă – recunoaşterea încălcării drepturilor reclamantului.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 24190/318/2010 la Judecătoria Tg-Jiu, reclamantul LGhe. I a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin , Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, solicitând ca prin sentinţa civilă ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora, conform dispoziţiilor art. 1 alin. 3, alin. 4, art. 4 alin. 1 şi 2 şi art. 5 alin. 1 lit. a şi b din L 221/2009, la plata unor despăgubiri, pentru prejudiciul moral suferit.
În motivare, a arătat că în anul 1942 a fost strămutat împreună cu familia sa, alături de alţi membrii ai etniei rome, în Transnistria, în lagăre de muncă forţată şi că deşi scopul oficial al acestei strămutări era munca, în realitate, se dorea exterminarea cetăţenilor de etnie rromă, în anul 1944 supravieţuitorii lagărelor de concentrare întorcându-se în ţară, unde au fost repartizaţi pe moşii pentru muncă, plasaţi pe la diferiţi pentru munci agricole.
A mai învederat că Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune – OIM Geneva i-a recunoscut calitatea de victimă a holocaustului şi că de la instalarea regimului comunist şi până în anul 1989 a fost în continuare discriminat, urmărit, persecutat de fostele organe ale miliţiei comuniste, că între anii 1960- 1989, a fost în repetate rânduri urmărit şi interogat de către organele fostei miliţii comuniste pentru deţinere de metale preţioase.
De asemenea, a arătat că, deşi a predat în repetate rânduri monede de aur pe care le-a moştenit de la părinţi sau le-a achiziţionat pe căi legale, a fost de mai multe ori arestat, fiind supus unui regim sever de supraveghere şi control impus de securitate, pedepsit abuziv permanent, în sensul că a fost supus la bătăi şi torturi fizice şi psihice, fiind lipsit de dreptul de a avea apărător legal.
A mai învederat reclamantul că dispoziţiile Legii 221/2009 reflectă caracterul politic al condamnărilor suferite de el.
Prin sentinţa civilă nr. 227/18.01.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei – Judecătoria Tg-Jiu – invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de judecare a cauzei privind pe reclamantul LGhe. I, domiciliat în Tg-Jiu, str. Microcolonie, nr. 3 bis, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală A Finanţelor Publice Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj – Secţia Civilă, soluţia fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Leg. 221/2009.
Tribunalul analizând cererea de faţă, constată că solicitarea reclamantului este neîntemeiată , urmând a fi respinsă.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe Legea 221/2009 şi solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a strămutării în Transnistria în perioada 1942-1944.
Legea 221/2009 prevede acordarea daunelor morale potrivit art. 5 alin. 1 lit. a , text de lege care prin deciziile nr. 1358 şi 1360 pronunţate de Curtea Constituţională la 21.10.2010 a fost declarat neconstituţional.
În conformitate cu art. 147 din Constituţie , dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei , dacă în acest interval nu sunt puse de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei .
Astfel, art. 5 alin. 1 lit. a nu mai poate constitui temei de drept pe care să se întemeieze acţiunea reclamantului .
În raport de motivele invocate în acţiune – strămutarea pe motive etnice a reclamantului în perioada 1942-1944, tribunalul constată că pretenţiile reclamantului puteau fi valorificate în condiţiile prevăzute de OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice, prin formularea unor acţiuni cu respectarea termenului prevăzut de Leg. 586/29.10.2002 , respectiv depunerea cererii până la 31 dec. 2003, termen care însă nu a fost respectat de reclamant.
Totodată , tribunalul constată că nu sunt respectate condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale , care să permită acordarea despăgubirilor morale – respectiv condiţia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
Prejudiciul moral decurgând din suferinţe psihice şi fizice , aşa cum invocă reclamantul, nu poate avea o evaluare în raport de criterii reale şi certe , ci se apreciază de instanţă , în raport de împrejurările şi circumstanţele cauzei . La fel se apreciază şi dacă acest prejudiciu a fost sau nu reparat.
Mai mult, reclamantul a fost despăgubit şi material pentru aceleaşi suferinţe , întrucât a beneficiat de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţii, prin Programul German de Compensaţii pentru Forţată cu suma de 15000 DEM la 30.11.2001( fila 5 ).
Faţă de cele expuse, tribunalul apreciază că nu se mai impune acordarea altor despăgubiri băneşti reclamantului pentru prejudiciul moral suferit.
Dosar nr. 24190/318/2010 , sentinţa Nr. 92/2011 pronunţată în şedinţa publică de la 21 Februarie 2011 , la Tribunalul Gorj .
