CURTEA DE APEL C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/CA
Şedinţapublicăde la 01.10.2008
Pe rol judecarea recursului în administrativ declarat de recurenţii reclamanţiE._ , D. B., H. D., E. U. şi H. F., toţi cu domiciliul ales în C,_, .44, .A, .9, împotrivaSentinţei civile nr. 622/26.02.2008 pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarul nr(…)în contradictoriu cu intimata pârâtăAutoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu sediul în B,_, sect.1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 24.09.2007, 01.10.2008, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul u i C o n s t a n ţ a sub nr(…) din data de 18.12.2007 reclamanţii E._ , D. B., H. D., E. U. şi H. F. au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.431/14.11.2007 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând acordarea de compensaţii şi pentru o construcţie casă de locuit şi 2400 mp. teren intravilan.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 431/14.11.2007 a fost validată Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia Judeţeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi s-a dispus plata cu titlu de compensaţii băneşti a sumei de 513,40 lei ce reprezintă contravaloarea culturilor de porumb şi G. soarelui. Reclamanţii au mai arătat că atât decizia cât şi hotărârea sunt nelegale întrucât nu s-au avut în vedere toate bunurile autorului lor, respectiv un imobil şi un lot de teren de 2400 mp.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată, motivând că în situaţia de avere a Comisiei mixte româno E.e a proprietăţilor rurale, autorul reclamanţilor a deţinut în E.ia
10 hateren arabil, un imobil compus din construcţie cu 3 camere şi teren de 2500 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare din 1947, autorul reclamanţilor a primit un teren de cultură în suprafaţă de 10.135 mp şi o casă cu 2 camere, sală, dependinţe cu teren de 7000 mp, deci peste nivelul bunurilor deţinute în E.ia.
Conform contractelor, contravaloarea bunurilor primite la recolonizare urma să fie achitată în 10 rate egale anuale, începând cu anul 1950 iar prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a prevăzut anularea, în măsura în care nu au fost achitate, a sumelor datorate drept preţ de coloniştii evacuaţi pentru terenurile şi construcţiile primite de aceştia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
În ceea ce priveşte proprietatea urbană aflată în oraşul E., compusă din teren de 488 mp, cârciumă, sifonărie, prăvălie, pârâta a susţinut că la dosar nu există dovezi emise de Comisia mixtă româno E.ă prin care să se ateste că autorul reclamanţilor era încă în posesia acesteia în anul 1953, când a fost stabilită lichidarea proprietăţilor urbane.
Prin Sentinţa civilă nr. 622/26.02.2008 pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a a fost respinsă acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanţii, moştenitori ai defunctului D. G, au solicitat acordarea compensaţiilor cuvenite în temeiul Legii nr. 9/1998, iar prin Hotărârea nr. 2661/14.03.2006, a fost stabilită valoarea compensaţiilor la 513,40 lei.
Împotriva Deciziei nr. 431/14.11.2007 care a validat Hotărârea nr. 2661/14.03.2006, reclamanţii au formulat în termen legal, contestaţie solicitând emiterea unui nou ordin care să cuprindă toate bunurile ce au aparţinut autorului lor.
Conform situaţiei de avere imobiliară (fila 17) autorul reclamanţilor deţinea în E.ia
10 ha. teren arabil, o casă compusă din 3 camere şi 2500 mp. teren intravilan.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 24/03.02.1948 s-a reţinut că autorul reclamanţilor a primit la recolonizare suprafaţa de
10,1350 hateren, o casă compusă din 2 camere şi 7000 mp. teren intravilan, iar prin contractul nr. 63/03.02.1948, D. E. a primit
6,50 hateren.
A mai reţinut tribunalul din actul de vânzare cumpărare din data de 25.06.1935 că autorul reclamanţilor a cumpărat în E. – E.ia, o casă în ruină, compusă din o cameră, o magazie şi o fântână şi curtea aferentă în suprafaţă de 484 mp.
De asemenea, autorul reclamanţilor a abandonat recolte neculese, astfel:
4 haporumb şi
0,502 haG. soarelui, aşa cum rezultă din referatul întocmit de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (fila 71).
Deşi reclamanţii au depus la dosar actul de vânzare din data de 16.10.1935, instanţa a reţinut că la data colonizării autorul acestora mai deţinea numai
10 hateren arabil şi o casa conform situaţiei de avere imobiliară.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi E.ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele E. şi D., cedate E.iei, pentru recoltele neculese de porumb, E. şi G.-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi”.
Având în vedere că autorul reclamanţilor a fost despăgubit la venirea în ţară pentru
10 hateren, casă şi teren intravilan, instanţa a constatat că în mod corect au fost stabilite despăgubiri numai pentru recoltele neculese.
Împotriva hotărârii tribunalului au declarat recurs reclamanţii, care au criticat – o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului au arătat că prima instanţă în mod nelegal nu a reţinut că autorul lor deţinea în patrimoniu la data strămutării un imobil situat în localitatea E. deşi din înscrisul denumit „situaţie” întocmit de către Comisia mixtă româno-E.ă cu ocazia strămutării rezultă că autorul reclamanţilor a deţinut la data respectivă
10 hateren arabil, un imobil casă de locuit în localitatea S._ , judeţul D. şi un imobil casă de locuit în localitatea E.. Existenţa celui de-al doilea imobil nu este contestat nici de către intimată care prin întâmpinare a precizat că imobilul în discuţie nu este cuprins în „listele anexe”
la Tratatuldin 1953 şi că a fost trecut în proprietatea Statului E. în anul 1953, conform telegramei ministerului K.S.B. nr. 5160/29.09.1953.
Concluzionează recurenţii că autorul lor, cu ocazia strămutării, a obţinut despăgubiri prin compensare pentru
10 hateren arabil şi pentru o casă de locuit, dar nu a fost despăgubit pentru imobilul din oraşul E..
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că nu s-a făcut dovada că proprietatea urbană din E. se mai afla în posesia autorului reclamanţilor în anul 1953 când a fost stabilită lichidarea proprietăţilor urbane.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susţinerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi E.ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele E. şi D., cedate E.iei, pentru recoltele neculese de porumb, E. şi G.-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi”.
Din situaţia de avere imobilă rurală a locuitorului D. G ( fila 18) rezultă că acesta a declarat ca având în proprietate şi un imobil situat în E. dar că acest imobil nu s-a evaluat întrucât este V. şi potrivit tratatului rămâne în proprietatea respectivei persoane.
Dovada existenţei acestei proprietăţi au făcut-o reclamanţii şi prin actul de vânzare încheiat de autorul lor în calitate de cumpărător la data de 25 iunie 1935 la E..
De asemenea, din înscrisul de la fila 76, intitulat ”E.” rezultă că bunurile imobile din oraşul E.,fostă proprietate a lui H. B. D., trecute în patrimoniul statului conform telegramei Ministerului K.S.B. nr.5160/29.09.1953au fost luate ca proprietate de stat, la data de 20.04.1954, conform Legii pentru proprietate şi Regulamentului proprietăţilor de stat.
Prin urmare, nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei – intimată conform căreia nu s-a făcut dovada că în anul 1953, când a fost stabilită lichidarea proprietăţilor urbane, imobilul se mai afla în posesia autorului reclamanţilor.
E. eventualului fapt al înstrăinării de către autorul reclamanţilor a respectivului imobil înainte de data când a fost stabilită lichidarea proprietăţilor urbane cădea în sarcina pârâtei, conform art.1169 C.civ.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că reclamanţii au făcut dovada pretenţiilor solicitate, fiind îndreptăţiţi la acordarea de compensaţii şi pentru imobilului situat în E. – construcţie şi teren în suprafaţă de
484 m2
În temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite acţiunea, va anula Decizia nr. 431/14.11.2007 emisă de A.N.R.P. şi Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului C şi va dispune recalcularea despăgubirilor acordate prin includerea şi a compensaţiilor aferente imobilului situat în E. – construcţie şi teren în suprafaţă de
484 m2.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în contencios administrativdeclarat de reclamanţii –E. N., D. B., H. D., E. U., H. F., toţi cu domiciliul ales în C,_, .44, .A, .9, împotrivaSentinţei civile nr. 622/26.02.2008 pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarul nr(…)în contradictoriu cu intimata pârâtă –AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în B,_, sect.1.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite acţiunea, anulează Decizia nr. 431/14.11.2007 emisă de A.N.R.P. şi Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului C. Dispune recalcularea despăgubirilor acordate reclamanţilor prin includerea şi a compensaţiilor aferente imobilului situat în E. – construcţie şi teren în suprafaţă de
484 m2.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţăpublicăastăzi, 01.10.2008
