de retractare a revizuirii sunt diferite, fiind condiţionate esenţial de cazul de
revizuire invocat, conform art.324 alin.l, pct.1-5, alin.2 şi 3 cod pr.civ.
-art.322 alin.l pct. 7 Cod pr.civ
-art.324 alin.l, pct.1-5, alin.2 şi 3 Cod pr.civ.
In cazul contrarietăţii de hotărâri prevăzute de art. 322, alin.l, pct. 7 cod pr.civ., termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la alin.2 pct.7-de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Curtea de Apel Ploieşti — Secţia Conflicte de Muncă şi asigurări sociale, Decizia nr.242/4.03.2008
Prin cererea înregistrată la tribunal, revizuientul T.G. a solicitat la data de 10 iulie 2007 în contradictoriu cu intimata unitate bancară, revizuirea sentinţei civile nr.289/1 martie 2006 a aceluiaşi tribunal.
In motivarea cererii, revizuientul a susţinut că sentinţa a cărei revizuire se impune a fost pronunţată după data de 21 noiembrie 2005 când acelaşi tribunal, prin sentinţa civilă nr.1216 care a dispus anularea actului adiţional nr.508/1291/30.03.2005, a constatat că unitate bancară centrală nu avea calitate de angajator.
Revizuientul a precizat că până la data emiterii actului adiţional-30.03.2005 – a fost angajatul societăţii intimate-sucursala D., că după anularea acestui act în justiţie, s-a revenit la situaţia juridică anterioară astfel că toate actele emise ulterior-inclusiv decizia nr.150 din 11 iulie 2005 – fiind subsecvente, trebuie desfiinţate deoarece sunt contrare situaţiei de fapt, adică raporturilor continue şi neîntrerupte de muncă pe care le-a avut cu intimata.
A mai susţinut revizuientul că la data pronunţării sentinţei civile nr.289/1.03.2006 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr.325/23.nov.2005, actul adiţional nr. 508/1291/30.03.2005 fusese anulat prin sentinţa civilă nr. 1216/21.nov.2005, aceste două hotărâri ale aceluiaşi tribunal referindu-se la aceleaşi părţi, au acelaşi obiect, sunt contradictorii şi nu se pot executa, ceea ce impune revizuirea celei de a doua care a nesocotit puterea de lucru judecat a celei dintâi.
Deşi revizuientul nu a indicat cazul de revizuire pe care şi-a întemeiat cererea, a precizat că în cauză există două hotărâri potrivnice.
La data de 24 august 2007, revizuientul şi-a completat cererea cu susţinerea că după sesizarea instanţei, s-au produs fapte şi acte noi de către intimata care a operat înscrieri în carnetul său de muncă la poziţiile nr.67 şi 68, astfel că sunt
incidente prevederile art.4 pct.2 şi 3 din Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ce are prioritate faţă de dreptul intern.
Intimata prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia: tardivităţii introduceri cererii de revizuire, susţinând că potrivit dispoziţiilor art.324 (1) cod pr.civ. termenul de revizuire în situaţia invocată de revizuient, este de o lună şi se socoteşte de la data comunicării hotărârii, respectiv excepţia inadmisibilităţii acesteia, deoarece hotărârile ale căror dispoziţii ar fi potrivnice, nu îndeplinesc cerinţele art.322 pct.7 cod pr.civ.pentru a se dispune revizuirea.
Intimata a anexat la întâmpinare înscrisuri iar instanţa a dispus ataşarea dosarului civil nr.7943/2005 în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire s-a cerut.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate, tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 1182 pronunţată la data de 23 noiembrie 2007 a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins-o ca tardivă, obligând revizuientul la 1197,74 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu
art.322 pct.7 cod pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a celei date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
In cazul de revizuire de mai sus, termenul de introducere a cererii de revizuire este, potrivit art.324 alin.l cod pr.civ, de o lună şi se socoteşte de la data comunicării hotărârii definitive.
A constatat tribunalul că raportat la data comunicării sentinţei civile nr.289 a cărei revizuire s-a cerut, respectiv 20.03.2006 şi data când aceasta a devenit irevocabilă prin respingerea recursului – 15.09.2006 – termenul de o lună a fost cu mult depăşit, aşa încât revizuirea formulată la data de 10 iulie 2007 nesocoteşte dispoziţiile legale şi se sancţionează cu constatarea tardivităţii.
In plus, s-a mai motivat şi că invocarea pretinsei încălcări a
dispoziţiilor art.4 pct.2 şi 3 din Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, nu poate constitui motiv de repunere în termenul legal de o lună pentru introducerea revizuirii sau motiv distinct de revizuire pentru că în acest din urmă caz, termenul de revizuire este de 3 luni şi curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii CEDO care a constatat încălcarea.
împotriva sentinţei primei instanţe, în termen legal revizuientul a exercitat recurs , criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurentul-revizuient a susţinut că în mod greşit cererea sa a fost respinsă ca tardivă, prima instanţă dezlegând excepţia cu încălcarea legii.
Sub acest aspect, recurentul-revizuient a susţinut că cererea sa nu este tardivă ci prematur formulată, deoarece sentinţa civilă nr. 1216/21.nov.2005 nu a fost singura avută în vedere când a cerut revizuirea, această sentinţă fiind îndreptată de instanţă prin încheierea de la 15 iunie 2007, dată în raport de care termenul de o lună nu este depăşit.
A mai arătat recurentul-revizuient că cererea sa nu este tardivă pentru că la data de 1 martie 2006 a prezentat sentinţa civilă nr. 1216/2005 în instanţa de
judecată care a soluţionat dosarul nr.7943/2005 în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire a solicitat-o.
O altă critică, vizând fondul cererii de revizuire, priveşte nepronuntarea asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi refuzarea analizării de către instanţa de fond a cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art.4 pct.2 şi 3 din Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului-obligatorii de la data aderării României la Uniunea Europeană.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei şi judecând cererea de revizuire în fondul său, să se admită cererea în sensul anulării sentinţei civile nr.289 din 1.03.2006 pronunţată de tribunal în dosarul nr.7943/2005; rejudecând contestaţia împotriva deciziei nr.325/2005, să se dispună admiterea acesteia şi reintegrarea sa în funcţia de la unitatea bancară intimată, cu plata drepturilor salariale de care a fost lipsit recurentul începând cu data de 1 decembrie 2005 (fila 9).
In dovedirea motivelor de recurs, la termenul de judecată din 5 februarie 2008, recurentul-revizuient a depus înscrisuri (filele 18-24).
Intimata a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea ca nefondat a recursului si menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
în şedinţa dezbaterilor, recurentul-revizuient a depus un memoriu însoţit de înscrisuri şi a reiterat solicitarea de admitere a recursului pe care 1-a exercitat.
Curtea, verificând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în cauză dar si sub toate aspectele, conform art.3041 cod pr.civ., constată următoarele:
Potrivit art.137 cod pr.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum si asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Procedând în conformitate cu normele procesuale sus-citate, instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire, stabilind în mod corect că aceasta este întemeiată pentru considerentele care succed:
Este mai presus de orice îndoială că revizuientul s-a adresat instanţei de judecată la data de 10 iulie 2007, în raport de care se calculează termenul prevăzut de art.324 cod pr.civ. pentru formularea unei cereri de revizuire.
Termenele legale pentru exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii sunt diferite, fiind condiţionate esenţial de cazul de revizuire invocat, conform art.324 alin. 1, pct.1-5, alin.2 şi 3 cod pr.civ.
Din motivarea de fapt şi de drept a revizuirii aflate la filele 3-5 dosar fond rezultă fără putinţă de tăgadă că revizuientul a învestit instanţa cu cercetarea cazului de revizuire prevăzut de art.322, alin.l, pct.7 cod pr.civ.-indicat expres în cererea sa.
In cazul contrarietăţii de hotărâri prevăzute de art. 322, alin.l, pct.7 cod pr.civ., termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la alin.2 pct.7 – de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Interpretând şi aplicând corect aceste dispoziţii legale, prima instanţă a stabilit că introducerea cererii de revizuire la data de 10 iulie 2007 nesocoteşte termenul legal edictat de legiuitor tocmai pentru a fi respectat iar nu încălcat.
Calculul termenului de o lună se face, în situaţia contrarietăţii de hotărâri, în raport de cea de a doua hotărâre, adică sentinţa civilă nr.289/1 martie 2006 a tribunalului, pentru că prin aceasta s-a susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Drept urmare, este fără relevanţă juridică faptul-invocat de recurent-că prima sentinţă având nr. 1216/2005, a fost îndreptată printr-o încheiere pronunţată la 15 iunie 2007 de acelaşi tribunal şi deci de la această din urmă dată s-ar calcula termenul de o lună, câtă vreme, aşa cum s-a arătat, revizuirea întemeiată pe cazul contrarietăţii de hotărâri, prevăzut în art.322, alin.l, pct.7 cod pr.civ. se poate cere socotind termenul legal de o lună, de la data ultimei hotărâri, iar nu a celei dintâi, cum în mod greşit a susţinut recurentul-revizuient.
In aceste condiţii, soluţia adoptată de instanţa de fond prin hotărârea recurată, este legală şi temeinică.
Dezlegarea dată excepţiei tardivităţii face de prisos verificarea celorlalte motive şi critici aduse prin calea de atac exercitată şi care vizează alte împrejurări ce nu pot fi cercetate, dacă instanţa s-a pronunţat pe excepţie şi a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de revizuient, conform art.312 cod pr.civ., menţinând ca legală şi temeinică hotărârea tribunalului.
