În motivarea cererii, creditoarea a arătat că suma solicitată reprezintă plata datoriilor care rezultă din facturile emise în urma efectuării prestării serviciilor de salubrizare precum şi a penalităţilor aferente. A mai arătat creditoarea că a încheiat la data de 01.11.2009 cu debitoarea contractul nr.145 având ca obiect prestarea activităţii de colectare a deşeurilor menajere, urmare a contractului pârâta datorează suma de 2784,34 lei, reprezentând serviciile efectuate în lunile noiembrie 2009, decembrie 2009, ianuarie-aprilie 2010, precum şi dobânzile legale aferente în cuantum de 2784,34 lei. A mai arătat creditoarea că suma reprezentând serviciile efectuate rezultă din următoarele facturi:
– 133/30.11.2009, pentru suma de 1220,74 lei;
– 372/31.12.2009 pentru suma de 1320,22 lei;
– 494/31.01.2010, pentru suma de 26,93 lei;
– 640/28.02.2010, pentru suma de 72,15 lei;
-799/31.03.2010 pentru suma de 72,15 lei;
– 951/30.04.2010 pentru suma de 72,15 lei,
iar suma reprezentând penalităţile rezultă din următoarele facturi:
– 133/30.11.2009, pentru suma de 1220,74 lei, penalităţi 365 zile întârziere;
– 372/31.12.2009 pentru suma de 1320,22 lei penalităţi 334 zile întârziere;
– 494/31.01.2010, pentru suma de 26,93 lei penalităţi 303 zile întârziere;
– 640/28.02.2010, pentru suma de 72,15 lei penalităţi 272 zile întârziere;
-799/31.03.2010 pentru suma de 72,15 lei penalităţi 241 zile întârziere;
– 951/30.04.2010 pentru suma de 72,15 lei penalităţi 210 zile întârziere.
Creditoarea a mai precizat că potrivit art.14 alin.2 lit.c) din contract specifică că valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului. A mai arătat creditoarea că, deşi şi-a îndeplinit în totalitate obligaţia de colectare a deşeurilor menajere, confirmarea fiind făcută pe formularul încărcare-descărcare, debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
În dovedirea cererii s-au anexat în copie următoarele înscrisuri: contractul de prestări servicii, facturi restante, formulare încărcare descărcare deşeuri, scrisoare somaţie de plată şi confirmare de primire.
În drept creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.82, 274 C.pr.civ. şi pe dispoziţiile O.G.5/2001, privind procedura somaţiei de plată.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, respectiv, contractul de prestări servicii, facturi restante, formulare încărcare descărcare deşeuri, scrisoare somaţie de plată şi confirmare de primire, Hotărârea Consiliului Local al oraşului Mizil nr.134/29.10.2009 privind reorganizarea activităţii Serviciului Public de Salubrizare al oraşului M.
Debitoarea nu a depus întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt, următoarele:
Creditoarea Serviciul Public de Salubrizare, a chemat în judecată pe debitoarea S.C. K. T.TRUST S.R.L.şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige debitoarea la plata sumei plata sumei de 2784,34 lei, reprezentând serviciile efectuate în lunile noiembrie 2009, decembrie 2009, ianuarie-aprilie 2010, precum şi dobânzile legale aferente în cuantum de 2784,34 lei, conform contractului nr.145/01.11.2009, cu cheltuieli de judecată.
Procedura somaţiei de plată reglementată de O.G. nr. 5/2001 este o procedură specială având ca scop realizarea de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.
Articolul 1 alineat 1 prevede că „procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.”
Articolul 6 din acelaşi act normativ stabileşte că dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
Din textele legale de mai sus reiese că cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile generale, trei condiţii speciale de admisibilitate.
Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
În al doilea rând, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă.
A treia condiţie de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanţei pretinse de creditor, în sensul că pot fi folosite numai înscrisurile.
Analizând normele legii speciale, văzând îndeosebi dispoziţiile art. 111 alin.1 şi 2 din O.G. nr.5/2001, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât prin cererea de somaţie de plată nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.
Astfel fiind, având în vedere prevederile art. 6 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în faţa sa, aspect care rezultă şi din interpretarea textului de lege ce stabileşte că va fi emisă ordonanţa în urma constatării că pretenţiile creditorului sunt justificate, nu întemeiate.
Instanţa a constatat că atât facturile emise de creditoare (cu excepţia facturii nr.133/30.11.2009) nu poartă semnătura şi nici ştampila debitoarei, cât şi formularele de încasare descărcare deşeuri poartă o semnătură de confirmare fără să se arate cui aparţine aceasta, deşi există rubrică privind seria şi numărul actului de identitate al respectivei persoane şi fără să existe ştampila debitoarei.
Raportându-se la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condiţiilor de admisibilitate menţionate, instanţa constată că acestea nu sunt îndeplinite, facturile şi formularele de încărcare descărcare depuse la dosar, nefiind însuşite la plată de către debitoare prin semnătură şi ştampilă aşa cum a susţinut creditoare prin cererea introductivă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa a apreciat că, creditoarea nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în ceea ce priveşte debitele pretinse prin cererea introductivă, urmând să respingă cererea ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art.274 C.pr.civ., va fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
