Cererea privind constatarea nulităţii absolute a unui act juridic de natură comercială, fiind o cerere neevaluabilă în bani este de competenţa tribunalului, ca primă instanţă, conform art. 2 lit. a C. pr. civ.
Prin sentinţa nr. 10470/20.11.1998, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. “O.” – S.A., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului juridic, intitulat “act amiabil” şi care conţinea declaraţia reclamantului că ar fi primit despăgubiri integrale de la societatea de pentru evenimentul asigurat, deşi, în realitate, a fost despăgubit numai parţial.
împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 447/1.06.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, a fost admis, sentinţa atacată a fost desfiinţată şi cauza a fost reţinută spre rejudecare în fond.
Pârâta S.C. “O.” – S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie, susţinând, în esenţă, că interpretarea dată de instanţă, prin invocarea dispoziţiilor art. 2 lit. a C. pr. civ., este eronată şi lipsită de logică juridică.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. “O.” – S.A., constatând că, în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. a C. pr. civ.
Astfel, s-a reţinut că, cererea reclamantului privea constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, fiind o cerere neevaluabilă în bani, deci era de competenţa tribunalului, ca primă instanţă. (Judecator Florica Bodnar)
(Secţia comercială, decizia nr. 104/2000)