DECIZIA PENALĂ NR.5
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra apelului penal, tribunalul reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1263 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul ……… la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. b), c) Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a, c şi art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal; i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei; a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive; a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt consemnată în rechizitoriu şi încadrarea juridică dată faptei inculpatului au fost confirmate de probele administrate în cauză.
Din aceste probe rezultă că în noaptea de 27.09.2008, în timp ce se deplasa în zona străzii Prelungirea Taberei din municipiul Tulcea, inculpatul a observat partea vătămată şi s-a îndreptat spre aceasta, având asupra sa un ciob de sticlă. Inculpatul a apucat partea vătămată de gât şi i-a pus ciobul de sticlă la gât, adresându-i-se în acelaşi timp, fără ca partea vătămată să înţeleagă ce i-a spus inculpatul. Cu toate acestea partea vătămată s-a speriat şi a încercat să-l lovească pe inculpat cu poşeta, moment în care inculpatul a prins poşeta şi a fugit cu aceasta. La momentul săvârşirii acestei fapte inculpatul se afla în stare de ebrietate iar atunci când i-a luat poşeta părţii vătămate, inculpatul nu mai avea asupra sa ciobul de sticlă. Acest ciob de sticlă fusese găsit de către inculpat pe stradă, cu puţin timp înainte de a agresa partea vătămată, şi tocmai în vederea agresării acesteia.
Situaţia de fapt descrisă anterior rezultă din coroborarea propriilor declaraţii ale inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei, cu declaraţiile părţii vătămate şi cu mijloacele materiale de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Este adevărat că în declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul a încercat să acrediteze ideea că atunci când a luat ciobul de sticlă de pe jos nu intenţiona să-l folosească pentru a agresa partea vătămată, dar această declaraţie este contrazisă de declaraţiile iniţiale ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale ( filele 27-28 şi 30-31 din dosarul de urmărire penală), la ultima dintre aceste declaraţii inculpatul fiind asistat de avocat. În ambele declaraţii inculpatul a precizat clar că a luat ciobul de sticlă cu gândul de a-i lua părţii vătămate bunurile pe care le avea asupra sa.
Faptul că în momentul în care inculpatul a reuşit să deposedeze partea vătămată de poşetă, nu mai avea asupra sa ciobul de sticlă nu are relevanţă asupra încadrării juridice a faptei, cât timp inculpatul folosise anterior respectivul ciob de sticlă pentru a ameninţa partea vătămată, reuşind să-i inducă acesteia o stare de teamă, firească, de altfel, având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta (în timpul nopţii, într-un loc mai puţin circulat la acel moment şi o disproporţie evidentă de forţă fizică între agresor şi partea vătămată, în favoarea primului).
Prin urmare, fapta inculpatului de a sustrage părţii vătămate o poşetă în care se aflau diverse bunuri precum şi o sumă de bani, folosindu-se în acest scop de ameninţarea cu violenţă fizică, faptă săvârşită într-un loc public şi în timpul nopţii, a fost probată şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin 1 şi alin. 2 lit. b, c Cod pen., urmând să atragă răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante legale prevăzute de art. 74 alin 1 lit. a, c Cod pen. deoarece inculpatul se află la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră şi cooperantă pe parcursul procesului penal. În aceste condiţii, este obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen.
Pe de altă parte, trebuie observat că nu doar prin conţinutul ei constitutiv ci şi prin modul concret în care inculpatul a acţionat, fapta săvârşită de acesta prezintă un grad ridicat de pericol social şi relevă o periculozitate sporită a inculpatului. În această ordine de idei, instanţa apreciază că prejudiciul extrem de mic produs prin fapta inculpatului nu are o valoare esenţială la individualizarea pedepsei, atât timp cât gradul de pericol social crescut al infracţiunii de tâlhărie constă tocmai în caracterul ei complex, această infracţiune aducând atingere nu doar patrimoniului ci şi integrităţii fizice şi psihice a persoanei.
La toate acestea s-au adăugat circumstanţele concrete în care fapta a fost săvârşită, circumstanţe enumerate anterior şi care relevau periculozitatea sporită a inculpatului, pentru toate aceste motive instanţa apreciind că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare era aptă să corespundă scopurilor pedepsei prev. de art. 52 Cod pen.
Tot cu privire la individualizarea pedepsei, împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate, deşi nu constituia o circumstanţă agravantă, deoarece nu s-a probat faptul că inculpatul şi-ar fi provocat anume această stare pentru a săvârşi fapta, nu putea fi valorificată nici ca circumstanţă atenuantă, aşa cum a solicitat avocatul ales al inculpatului, întrucât propria atitudine culpabilă a inculpatului nu putea fi folosită în favoarea acestuia.
În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa a apreciat, pentru aceleaşi motive expuse anterior, legate de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a inculpatului, că se impunea executarea în regim de detenţie a pedepsei.
Relativ la latura civilă a cauzei, aşa cum s-a precizat anterior, prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost extrem de mic, suma de 4 lei şi alte bunuri de mică valoare precum un pachet de ţigări şi o sticlă de parfum, fiind recuperat, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanţa urmând să ia act de acest aspect.
Având în vedere aceste considerente instanţa, în baza art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. b, c Cod pen., raportat la art. 74 alin. 1 lit. a , c Cod pen. şi la art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen., a condamnat pe inculpatul ……… la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 Cod proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi în baza art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 29.09.2008, la zi.
S-a luat act că partea vătămată …….. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special ţinându-se seama că este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, fapta a fost săvârşită pe fondul consumului de alcool, prejudiciu era foarte mic, este integrat în societate, are un loc de muncă stabil şi nu a avut intenţia să încalce legea penală.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul este nefondat.
In procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de fond a valorificat toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal şi, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră manifestată de inculpat, a reţinut în beneficiul acestuia circumstanţele prev. de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal, care au determinat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 211 alin. 2 Cod penal.
Prima instanţă a ţinut seama şi de starea de ebrietate precum şi de prejudiciul mic produs prin infracţiune, dar a reţinut în mod corect că aceste două aspecte nu au o valoare esenţială la individualizarea pedepsei în contextul gradului de pericol social crescut al infracţiunii de tâlhărie săvârşite de inculpat.
Modalitatea concretă în care inculpatul a comis infracţiunea (pe timp de noapte, într-un loc mai puţin circulat, în stare de ebrietate, a ameninţat partea vătămată cu un ciob de sticlă de 10 cm, punând astfel în pericol integritatea corporală sau chiar viaţa părţii vătămate, inculpatul putând în orice moment să facă o mişcare greşită sau necontrolată a mânii în care ţinea ciobul de sticlă lipit de gâtul victimei) determină instanţa de apel să aprecieze că pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de instanţa de fond este aptă şi necesară pentru reeducarea inculpatului.
Aşadar, cum prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului apelant, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., urmează a respinge apelul ca nefondat şi a menţine hotărârea atacată ca legală şi temeinică.
Se va menţine starea de arest preventiv şi se va deduce măsura reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului începând cu data de 29 septembrie 2008 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
