CURTEA DE APEL C L U J
SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ nr. 397/2008
Şedinţa publică din 23 APRILIE 2008
S-a luat spre examinare – în vederea pronunţării – acţiunea în administrativ şi fiscal formulată de reclamantulN. G-Ş.împotriva pârâţilorGUVERNUL ROMÂNIEI – AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR – COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, DEPOZITARUL CENTRAL, FONDUL PROPRIETATEA, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
N. dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 26 MARTIE 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunţarea s-a amânat pentru datele de 02.04.2008, 09.04.2008,16.04.2008 şi ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.01.2008, extinsă şi precizată ulterior, reclamantul N. G Ş., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMANIEI – AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, DEPOZITARUL CENTRAL şi FONDUL „PROPRIETATEA”, a solicitat obligarea la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C-N,_, în prezent înscris în C.F. nr. 119.117 D.-N, nr. top. 41/1, format din constructie si teren aferent în suprafaţă de 446 mp, pentru care a fost emisă Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007; obligarea pârâtei A.N.R.P. să vireze în contul reclamantului, anexat cererii de opţiune nr. 02152/29.11.2007, suma de 500.000 lei, reprezentând partea din măsurile reparatorii care i-au fost acordate prin Decizia nr. 1.129/23.08.2007, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care, potrivit dispoziţiilor legale, poate face obiectul despăgubirii în numerar, urmare a emiterii titlului de plată pentru imobilul evidenţiat mai sus; obligarea pârâtului Fondul Proprietatea să convertească automat în actiuni
la Fondul Proprietateasuma de 4.051.303.969 lei si să emită pe numele reclamantului un număr de 4.051.303.969 acţiuni
la Fondul Proprietatea, la valoarea nominala de 1 leu pentru fiecare acţiune, reprezentând partea din măsurile reparatorii care i-au fost acordate prin decizia mai sus menţionată, constând în actiuni
la Fondul Proprietatea, urmare a emiterii titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007 pentru suma de 4.051.303,969 lei, reprezentând măsuri reparatorii pentru acelaşi imobil; obligarea pârâtului Depozitarul Central să înregistreze pe numele reclamantului un număr de 4.051.303,969 actiuni
la Fondul Proprietatea, la valoarea nominală de 1 leu pentru fiecare actiune, reprezentând partea din măsurile reparatorii care i-au fost acordate prin Decizia nr. 1.129/23.08.2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constând în actiuni
la Fondul Proprietatea, urmare a emiterii titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007 pentru suma de 4.051.303,969 lei, reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul evidenţiat mai sus; obligarea pârâtilor de rândul 1, 2 si 3, în temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 Ia plata sumei de 1.000 RON cu titlu de penalităti pe zi de întârziere a executării sentinţei, de la data rămânerii definitive si irevocabile a sentinţei şipână la executarea efectivă a acesteia, precum şi obligarea pârâţilor la plata de cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea prezentei actiuni.
În motivare s-a arătat că, urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 317/01.06.2007 a Curtii de A p e l C l u j, Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, a fost emisă Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor nr. 1.129/23.08.2007, privind acordarea de despăgubiri în conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la o parte din imobilul situat in C-N(…), în prezent înscris în C.F. nr. 119.117 C-N, nr. top. 41/1 format din constructie si teren aferent în suprafaţă de 446 mp, decizia mai sus arătată rămânând definitivă prin necontestare în termenul legal.
După emiterea de catre parat a Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor nr. 1129/23.08.2007, reclamantul a formulat, în data de 10.12.2007, o cerere de plata a sumei de 500.000 lei si de conversie în acţiuni a sumei de 4.051.303.969 lei, prin care a solicitat paratului de rândul 1 ca, in termen de 15 zile calendaristice de la data inregistrarii cererii de optiune nr.02152/29.11.2007 sau cel mai tarziu in termenul prevazut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, calculat data inregistrarii cererii de optiune nr. 02152/29.11.2007, urmare a emiterii titlurilor de plata si de convrsie, sa vireze in contul reclamantului, anexat cererii de optiune nr. 02152/29.11.2007, suma de 500.000 lei, reprezentând partea din masurile reparatorii care i-au fost acordate prin Decizia nr. 1129/23.08.2007 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si sa converteasca automat în acţiuni
la FondulProprietateasuma de 4.051.303.969 lei,cerere la care paratul a formulat un răspuns parţial, în termenul de 30 de zile prevazut de 2 lit. h din Legea nr._ , prin emiterea titlului de conversie nr. 1454/13.12.2007,neurmat de convertirea automata in acţiuni
la FondulProprietateaa sumei de 4.051.303,969 lei.
In conformitate cu prevederile art. 3 lit. h al Legii nr. 247/2005, titlul VII, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, persoanele indreptatite a primi despagubiri din partea statului R pot opta pentru despagubiri in numerar pana la contravaloarea a maximum 500.000 RON, pentru fiecare dosar conexat de despagubire, iar sumele aferente despagubirilor de peste 500.000 RON vor fi automat convertite de catre A.N.R.P. in actiuni
la Fondul Proprietatea, ce vor putea fi tranzactionate, dupa listarea acestora
la Bursade Valori Mobiliare, pentru suma ce depaseste plafonul de 500.000 RON.
Acelaşi articol mai sus menţionat prevede faptul că despăgubirile in numerar, in cuantum de 250.000 RON, se vor acorda intr-o singura transa, iar cele care depasesc aceasta suma se vor acorda in doua transe, pe parcursul a doi ani calculati cu incepere de la data emiterii, de catre A.N.R.P. a titlului de plata, in a doua transa fiind platita suma ce depaseste 250.000 RON pana la concurenta sumei de 500.000 RON.
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 18 indice 1-9 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, asa cum au fost acestea interpretate in comunicatul A.N.R.P. nr._ /24.09.2007, plata despagubirilor se va face in termen de 15 zile calendaristice de la momentul existentei disponibilitatilor financiare in contul A.N.R.P., cu condiţia depunerii cererii de optiune si a celorlalte documente necesare.
G. de aceasta etapa neconsumata in cauza in ceea ce îl priveste pe reclamant, A.N.R.P. sustine ca analizarea dosarelor, implicit a cererilor de optiune cu privire la plata despagubirilor se face aleatoriu, in baza unui program informatic, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2 din 28.02.2006, emisa unilateral de Comisie, care invoca ca temei legal pentru a proceda astfel art. 13 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si Normele metodologice corespunzatoare art. 17 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Cu toate acestea, potrivit art. 13 alin. 1 lit.b din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor este abilitata sa ia si alte masuri legale, necesare aplicarii acestei legi.
Intr-adevar, potrivit Normelor metodologice corespunzatoare art. 17 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a fost autorizata sa stabileasca prin decizie ordinea in care vor fi solutionate cererile de optiune. In acest sens, Comisia a stabilit prin Decizia nr. 2 din 28.02.2006, act administrativ cu caracter normativ, ca ordinea solutionarii dosarelor, implicit a cererilor de optiune se face aleatoriu cu ajutorul unui soft de calculator fara a fi avute in vedere alte criterii cum ar fi cel al ordinii in care cererile au fost inregistrate, motivare si justificare prezentata reclamantului pentru nesoluţionarea cererii sale de opţiune.
Trebuie reţinut insă faptul că, chiar dacă autoritatea administrativa in cauza – Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, a fost abilitata prin H.G. nr. 1095/2005, emisa pentru aplicarea Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sa stabileasca ordinea in care vor fi solutionate cererile de optiune, in exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativa nu poate beneficia de o marja de apreciere discretionara care sa implice incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor garantate de lege.
Solutionarea cererilor de acordare a despagubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 1 0/2001 trebuie sa se faca intr-un termen rezonabil,in conditiile in care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a conditiona solutionarea cererilor de optiune cu privire la plata despagubirilor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinenta care sa conduca la neemiterea, într-un termen rezonabil, a titlului de conversie şi a titlului de plata.
Conform prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala instituita de lege, care va hotarâ asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional
la Conventiapentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale statueaza ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat in asa fel incat sa rezulte limitari minime ale puterii discretionare a statelor in domeniul reglementarii, recunoasterii si apararii dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanta, Curtea a decis, cu valoare de principiu, ca acestea constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional
la Conventiapentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
In cauza, dreptul de creanta nascut in favoarea reclamantului prin emiterea Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor nr. 1129/23.08.2007, decizie neatacata printr-o procedura judiciara, reprezinta o valoare patrimoniala si are carecteristicile unui bun in sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional
la Conventiapentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Prin nesolutionarea intr-un termen rezonabil si in intregime a cererii de optiune prin emiterea titlului de plata, autoritatea administrativa in cauza – A.N.R.P. încalcă dreptul la respectarea bunurilor reclamantului.
În considerarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional
la Conventiapentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul subiectiv are obligaţia legala de a gasi toate mijloacele necesare solutionarii cererilor si de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluţionare a cererilor in cadrul legii şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, în funcţie de care se vor solutiona cererile de optiune cu privire la plata despagubirilor, nu prezinta o garantie suficienta a modului cum se va proceda in concret analizarea uneia sau a altei a din cererile de optiune cu privire la plata despagubirilor care-i sunt transmise comisei. Altfel spus, particularului/cetateanului nu-i sunt oferite si alte criterii obiective pentru ca acesta sa poata intrevedea si apoi controla modul in care autoritatea investita de lege isi exercita atributiile si apoi sa poata evalua in ce masura drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
În virtutea principiului subsidiarităţii în materia protecţiei internaţionale a drepturilor omului, instanta de judecată are prerogativa sa previna încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul şi sa nu expuna Romania la o noua condamnare previzibila in G. jurisdictiei internationale in materia drepturilor omului de
la Strasbourg. Asacum s-a arătat, pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate, este important de retinut că şi termenul ce implica durata de rezolvare a cererilor in procedura administrativa este considerat ca face parte din proces, or, dispozitiile art. 6 parag. 1 din Conventie impune solutionarea acestor cereri intr-un termen rezonabil, optim si previzibil.
Cetăţeanul are dreptul la buna administratie, exigenta care rezulta din legile interne pertinente si din actele internationale la care Romania este parte, ori din alte recomandari transmise de organizatii internationale din care face parte si Romania si pe care aceasta a declarat că şi le însuşeşte.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Guvernului României, pe considerentul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu poate reprezenta Guvernul României în acţiuni în justiţie îndreptate împotriva acestuia, invocând prevederile art. 3 pct.7 din Hotărârea de Guvern nr. 405/2007 privind funcţionarea Secretariatului General al Guvernului, potrivit cărora Secretariatul General al Guvernului asigură reprezentarea Guvernului în G. instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele.
În aceste condiţii, pârâta a apreciat că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu poate reprezenta Guvernul României, calitatea de reprezentant revenindu-i Secretariatului General al Guvernului, potrivit prevederilor legale enunţate mai sus, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al Guvernului României.
Totodată, în subsidiar, prin aceeaşi întâmpinare, s-au arătat instanţei motivele pentru care se consideră cererea introductivă de instanţă formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Se reiterează starea de fapt prezentată şi de către reclamant, subliniindu-se că, având în vedere opţiunea reclamantului, precum şi cuantumul despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 1129/23.08.2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis titlul de conversie nr. 1.454/13.12.2007, în cuantum de 4.013.038,69 lei, reprezentând un număr total de 4.013.039 acţiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune.
In legătură cu solicitările reclamantului privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată (despăgubiri în numerar) pentru suma de 500.000 lei, reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul C-N,_, format din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 446 mp, pentru care a fost emisă Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007, în dosarul nr. 14.424/CC,pârâta reiterează faptul că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, prin care a fost introdus Capitolul VI, Secţiunea 1 privind valorificarea titlurilor de despăgubire.
Potrivit noilor reglementări, titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală, în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, poate fi valorificat de deţinătorul acestuia după cum urmează:
– în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acţiuni emise de Fondul Proprietate, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar;
– dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei, titularul are două posibilităţi de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acţiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul şi condiţiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar, până la concurenţa sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
Conform art. 182, lit. a Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007,“Direcţia pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opţiunii titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar, şi după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilitătilor financiare.”
Totodată, conform dispoziţiilor pct. 184din acelaşi act normativ “în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlurile de plată şi, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite prin despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare…” .
Faţă de prevederile legale enunţate, se învederează instanţei faptul că titlurile de plată se emit de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare şi în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri.
Referitor la susţinerile reclamantului,conform cărora analizarea dosarelor de despăgubiri, inclusiv a cererilor de opţiune cu privire la plata despăgubirilor, se face aleatoriu, în baza Deciziei nr. 2/28.02.2006 emisă de Comisia Centrală, în temeiul art. 13 alin. 1 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a Normelor metodologice corespunzătoare, art. 17 din acelaşi act normativ, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005,s-areiterat faptul că Decizia nr. 2/28.02.2006, la care face referire reclamantul,are în vedere numai ordinea de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în cadrul procedurii administrative prevăzută de Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură finalizată prin emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală.
Se subliniază faptul că cererile prin care titularii deciziilor conţinând titlul de despăgubire îşi exprimă opţiunea cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor deţinute sunt soluţionate în ordinea înregistrării acestor cereri, aşa cum s-a stabilit prin H.G. nr. 128/2008.
În privinţa cererilor de opţiune privind emiterea titlurilor de conversie, se arată că acestea se emit cu celeritate, întrucât prin emiterea titlului de conversie persoana îndreptăţită dobândeşte un număr de acţiuni
la Fondul Proprietateaşi astfel devine titularul dreptului de a primi dividente aferente acţiunilor deţinute, motiv pentru care, în speţă, a fost emis, în favoarea reclamantului, titlul de conversie nr. 1.454/13.12.2007, prin care suma de 4.013.038,69 lei a fost transformată într-un număr de 4.013.038 acţiuni la o valoare nominală de 1 leu pe acţiune.
Cât priveşte solicitarea reclamantului privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la virarea în contul indicat în extrasul de cont anexat cererii de opţiune nr. 02152/29.11.2007 a sumei de 500.000 lei, pârâta învederează faptul că, potrivit act. 3, lit. h. Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranşe, pe parcursul a doi ani, calculaţi cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurenţa sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranşă.
Faţă de prevederile legale enunţate, reiterează faptul că, în speţa supusă judecăţii, reclamantul a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar în valoare de 500.000 lei, ceea ce înseamnă că plata sumei amintite se va face în două tranşe pe o perioadă de 2 ani, fără a exista posibilitate a plătii întregii sume, care a făcut obiectul opţiunii reclamantului aşa cum acesta a solicitat prin cererea de chemare în judecată aşa cum a fost precizată la termenul din data de 13.02.2008.
Până în prezent, s-au acordat despăgubiri în temeiul dispoziţiilor prevăzut de O.U.G .nr. 81/2007, ultima cerere plătită fiind înregistrată cu nr. 00868/09.10.2007.
Referitor la solicitarea reclamantului privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 1000 RON cu titlu de penalităţi pe zi de întârziere a executării sentinţei de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei şi până la executarea efectivă a sentinţei, se arată că nu este admisibil a fi obligată la plata unor penalităţi de întârziere, întrucât reclamantul se poate prevala, în cursul procedurii de silită, de prev. art. 5802şi
5803C.pr.civ.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care atribuţiile sale au fost aduse la îndeplinire prin emiterea titlului de despăgubire.
Analizând cererea formulată, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea reţine că aceasta este parţial fondată, urmând a fi admisă în consecinţă, pentru următoarele considerente:
În esenţă, reclamantul solicită obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei, reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C-N, str. I._ , nr. 28, înscris în C.F. nr. 119.117 C-N, nr. top. 41/1, preluat abuziv de către Statul Român şi pentru care a fost emisă decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007.
De asemenea, se solicită executarea efectivă a acestui titlu de plată, considerându-se că termenele şi condiţiile impuse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu sunt compatibile cu prev. art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi cu cele ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al C.E.D.O.
Pentru aceleaşi considerente, prin precizarea şi extinderea de acţiune, s-a solicitat şi obligarea pârâtelor la convertirea sumei de 4.051.303,969 lei, în acţiuni
la Fondul Proprietateaprecum şi la înregistrarea acestor acţiuni, pe numele reclamantului, de către Depozitarul Central.
Pârâtele s-au opus admiterii cererii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor relevând faptul că nu are calitatea de reprezentant al Guvernului României, iar pe fond solicitând respingerea cererii ca nefondate, întrucât măsurile reparatorii acordate reclamantului prin decizia nr. 1.129 din 23.08.2007 urmează a fi puse în executare numai în condiţiile şi limitele impuse de prev. art. 141şi art. 182din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la conversia sumei arătate mai sus în acţiuni, se relevă că aceasta s-a realizat prin emiterea titlului nr. 1.454/2007.
Analizând, cu prioritate, excepţiile şi chestiunile prealabile invocate de către cele două pârâte, conform celor mai sus expuse, Curtea reţine că este real faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) nu are calitatea de reprezentant al Guvernului României, aşa cum indică reclamantul în cererea sa, singurul organism împuternicit cu astfel de atribuţii fiind Secretariatul General al Guvernului, conform H.G. nr. 405/2007.
Relevante sunt, în acest sens, şi prev. H.G. nr. 361/2005, completate prin H.G. nr. 1.068/2007, precum şi cele ale pct. 20 din O.U.G. nr. 81/2007, aceste texte făcând distincţie între cele două instituţii cu personalitate juridică şi atribuţii distincte, respectiv A.N.R.P. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), printre acestea neregăsindu-se şi aceea de a reprezenta Guvernul României.
Aceste sunt motivele pentru care Curtea urmează a se pronunţa asupra cererii formulate în sensul de a constata că A.N.R.P. poate sta în judecată în nume propriu, fără a fi necesar a fi considerat că reprezintă Guvernul României, urmând a fi obligată în aceste limite şi a celor care rezultă din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, în condiţiile în care actul normativ mai sus menţionat limitează competenţele acestei instituţii la procedura administrativă aferentă emiterii deciziilor conţinând titlurile de despăgubire (Cap. V din Titlul VII), care, în speţă, s-a finalizat prin emiterea deciziei nr. 1.129/2007.
Conform pct. 20 şi 22 din O.U.G. nr. 81/2007, A.N.R.P. este organismul căruia îi revin competenţe de executare a acestei decizii, prin emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, prin realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar, în acest sens fiind înfiinţată Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în O., în structura acestei instituţii.
Drept urmare, cererea precizată şi extinsă a reclamantului va fi respinsă, în ceea ce o priveşte pe această pârâtă, ca urmare a constatării faptului că nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se reţine că, urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 317/01.06.2007 a Curţii de A p e l C l u j – Secţia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, a fost emisă Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007 privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la o parte din imobilul situat in C-N str._ _ . nr. 28, în prezent înscris în C.F. nr. 119.117 C-N, nr. top. 41/1, format din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 446 mp, decizia mai sus arătată rămânând definitivă prin necontestare în termenul legal.
Această hotărâre a obligat C.C.S.D. la soluţionarea cererii reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul mai sus arătat, întrucât, prin dispoziţia Primarului municipiului C-N de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 1.423/06.05.2006, de soluţionare a notificării înregistrate de către reclamant, în conformitate cu prev. Legii nr. 10/2001, încă din cursul anului 2001, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv -Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
După emiterea Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007, reclamantul a formulat în data de 10.12.2007, o cerere de plată a sumei de 500.000 lei şi de conversie în acţiuni a sumei de 4.051.303,969 lei, prin care a solicitat ca, în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de opţiune nr. 02152/29.11.2007 sau, cel mai târziu, în termenul prevăzut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, calculat data înregistrării cererii de opţiune nr. 02152/29.11.2007, urmare a emiterii titlurilor de plata si de conversie, sa se vireze în contul reclamantului suma de 500.000 lei, reprezentând partea din măsurile reparatorii care i-au fost acordate prin Decizia nr. 1129/23.08.2007 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor şi să se convertească automat în acţiuni
la FondulProprietateasuma de 4.051.303,969 lei, cerere la care pârâta a formulat un răspuns parţial în termenul de 30 de zile prev. de 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, prin emiterea titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007 (f. 11).
A.N.R.P. nu a contestat faptul că titlul de plată pentru suma de 500.000 lei nu a fost încă emis, însă a invocat faptul că O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, iar cererile de opţiune sunt soluţionate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu menţiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ţine seama şi de disponibilităţile financiare existente la momentul formulării cererilor de opţiune.
În acelaşi context, s-a învederat că, conform art. 141al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranşă, în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei şi în două tranşe, pe o perioadă de 2 ani, în cazul despăgubirilor de peste 250.000 lei. Termenul de 2 ani se calculează începând cu data emiterii titlului de plată.
De asemenea, art. 182lit. a din acelaşi act normativ prevede obligativitatea transferării despăgubirii în contul solicitantului în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare, care sunt asigurate din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat
la Fondul Proprietatea, până la listarea acestuia.
În privinţa petitului având ca obiect obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei, Curtea consideră că reclamantul este pe deplin îndreptăţit a solicita acest lucru, neputând fi reţinute apărările conform cărora legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ţine seama atât de data depunerii cererii de opţiune, cât şi de existenţa disponibilităţilor financiare.
Interpretarea pârâtei dă naştere arbitrariului, în condiţiile în care Curtea reţine că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei C.C.S.D. nr. 1.129/2007, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială şi are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al C.E.D.O., care nu era revocabil şi care dă dreptul acestuia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exerciţiul dreptului său de proprietate.
În acest sens, relevantă este şi hotărârea dată în cauza Ramadhi şi alţi cinci împotriva B., Curtea statuând în sensul în care „indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a unei autorităţi administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne şi a Convenţiei.”
Or, în condiţiile în care prin acest act s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii în cuantum de 4.513.038,69 lei, iar acesta a optat pentru plata în numerar a sumei de 500.000 lei, refuzul emiterii titlului de plată constituie o încălcare a prevederilor mai sus arătate.
Sub acest aspect, pârâta este ţinută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamantului decurgând din decizia nr. 1.129/2007, inclusiv emiterea titlului de plată, existenţa disponibilităţilor băneşti nefiind un argument care să poată fi opus reclamantului.
O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul de 2 ani pentru plata efectivă a sumei de 500.000 lei începe să curgă de la data emiterii titlului de plată, astfel încât A.N.R.P., prin refuzul de a da curs cererii reclamantului, prelungeşte în mod nejustificat şi arbitrar acest termen, situaţie care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi a dreptului acestuia de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din decizia mai sus arătată.
În consecinţă, pârâta va fi obligată la emiterea acestui act, în baza cererii de opţiune a reclamantului, înregistrată sub nr. 02152 din 29.11.2007.
În privinţa petitului de obligare a aceleiaşi pârâte la virarea efectivă a sumei de 500.000 lei în contul reclamantului, instanţa reţine că dispoziţiile interne aplicabile sunt cele ale art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform căruia „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra Statului R, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranşe, pe parcursul a doi ani, calculaţi cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurenţa sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranşă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei, dar până în 500.000 lei. se vor plăti astfel: prima tranşă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua transă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferenţa între cuantumul total al despăgubirilor în numerar şi suma de 250.000 lei”…
Reclamantul consideră că termenele şi condiţiile impuse prin acest text sunt incompatibile cu următoarele prevederi, solicitând aplicarea, cu prioritate, a acestora, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei:
– art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia „1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”…
– art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţiei, referitor la protecţia proprietăţii, care statuează următoarele: „1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
2. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.”
În esenţă, se relevă că aplicarea art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aduce atingere dreptului său de a fi soluţionată cererea de acordarea a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, precum şi dreptului său de proprietate asupra unui bun, respectiv cel recunoscut prin decizia C.C.S.D. nr. 1.129/2007.
Conform art. 21 alin. 2 din României, dacă există neconcordanţe între normele interne privitoare la protecţia drepturilor omului şi prevederile convenţiei, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru E. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem „bazat pe prioritatea Convenţiei şi a jurisprudenţei sale asupra sistemelor naţionale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcţionare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale.”
S-a mai precizat că, din moment ce Convenţia face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecinţă „obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispoziţiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziţii contrare din legislaţia naţională, fără a aştepta abrogarea acestora de către legislator.”
În privinţa caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudenţa Curţii Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcţie „de împrejurările cauzei şi criteriile consacrate în jurisprudenţa curţii, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi cel al autorităţilor competente, precum şi N. procesului pentru cei interesaţi” (cauza S.C. D. M. S.R.L. şi N. împotriva României).
În privinţa duratei procedurii, s-a consacrat şi principiul conform căruia acest concept cuprinde şi fazele administrative ale soluţionării unei pretenţii legate de exerciţiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost iniţiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum şi faptul că, în baza legislaţiei interne, reclamantul este ţinut să mai aştepte încă 2 ani, fiind condiţionat şi de existenţa disponibilităţilor băneşti, o durată totală a procedurii de 8 – 9 ani este considerată de către instanţă ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare şi faptul că reclamantul a fost lipsit în mod arbitrar de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide şi eficiente care să permită o reparaţie echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea s-a pronunţat în sensul următor: „se reţine că O.U.G. nr. 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcţionează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.”
Deşi speţa nu era identică, instanţa apreciază că raţiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligaţia impusă de către instanţe autorităţilor competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente şi în această cauză.
În privinţa încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, instanţa a reţinut anterior faptul că decizia nr. 1.129/2007 a C.C.S.D. reprezintă un bun, urmând a fi analizată doar compatibilitatea termenelor şi condiţiilor impuse de textul art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu prev. art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.
După cum s-a statuat în cauza Brumărescu împotriva României, lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispoziţiile din convenţie, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică şi doar în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, orice ingerinţă în folosinţa proprietăţii trebuie să respecte criteriul de proporţionalitate.
Pârâta A.N.R.P. a relevat instanţei faptul că termenul de 2 ani este prevăzut de lege şi el a fost instituit în considerarea unui interes public, date fiind numeroasele cereri de restituire formulate de foştii şi lipsa disponibilităţilor financiare, astfel încât nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului.
Deşi instanţa nu contestă faptul că acest termen este instituit prin lege, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantului, în condiţiile în care Curtea Europeană s-a pronunţat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde şi existenţa unei decizii a unei autorităţi administrative, întrucât obligaţia de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi şi alţi cinci împotriva B.).
În consecinţă, se apreciază că acest termen de 2 ani, adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamant, nu este compatibil cu existenţa unui remediu rapid şi eficient, iar exigenţele unei bune administraţii la care are dreptul orice cetăţean ar fi şi ele încălcate.
Pentru a dispune astfel, s-a considerat şi că nu este îndeplinită nici cerinţa existenţei unui just echilibru, reclamantul fiind pus în situaţia de a mai aştepta încă 2 ani, suportând astfel o sarcină excesivă şi exorbitantă, care nu poate fi justificată prin raţiunile invocate de către pârâtă.
Este de subliniat, în acest context, şi faptul că Legea nr. 247/2005 limitează la 500.000 lei cuantumul despăgubirilor ce pot fi încasate în numerar, deşi reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii de 4.513.038,69 lei, iar în privinţa acţiunilor deţinute
la FondulProprietatea, Curtea Europeană s-a pronunţat în sensul mai sus arătat.
De asemenea, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu prevede obligativitatea actualizării, la data plăţii, a sumei de 500.000 lei, deşi termenul maxim de încasare a acesteia este fixat la 2 ani.
Pentru toate aceste considerente, aplicând cu prioritate prevederile Convenţiei, urmează a fi admisă acţiunea reclamantului conform dispozitivului, pârâta A.N.R.P. fiind obligată şi la plata sumei de 500.000 lei.
În privinţa titlului de conversie nr. 1.454/2007, A.N.R.P. a relevat că operaţiunile de transmitere a acestuia către Fondul Proprietatea, în vederea convertirii automate în acţiuni a sumei de 4.013.038,69 lei, precum şi înregistrarea reclamantului ca acţionar
la DepozitarulCentral, sunt operaţiuni care se realizează din oficiu şi care nu au nevoie de formalităţi suplimentare, însă nu a adus nici o dovadă în sensul acestor susţineri.
Or, în condiţiile în care nu s-a dovedit faptul că în prezent reclamantul este înregistrat ca acţionar al Fondului Proprietatea, cu un număr de 4.013.038,69 acţiuni, pentru a se putea bucura efectiv de drepturile ce rezultă din titlul de conversie în litigiu, se apreciază că excepţia lipsei de obiect a petitelor 3 şi 4 din cererea precizată şi extinsă nu poate fi primită.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare şi faptul că, din analiza pct. 20 al O.U.G. nr. 81/2007 rezultă că în sarcina A.N.R.P. sunt prevăzute două atribuţii distincte constând în emiterea titlurilor de conversie şi respectiv, realizarea conversiei în acţiuni, motiv pentru care nu pot fi primite apărările privind finalizarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin simpla emitere a unui titlu de conversie. Aceleaşi aspecte sunt relevate şi de prev. art. 3 lit. i din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În opinia Curţii, din analiza stării de fapt şi a dispoziţiilor legale pertinente incidente cauzei, rezultă că reclamantul este îndreptăţit la finalizarea acestei proceduri, motiv pentru care, în lipsa unor probe care să ateste faptul că acest lucru a fost realizat, va admite petitele 3 şi 4, astfel cum au fost formulate, obligând Fondul Proprietatea la convertirea sumei de mai sus în acţiuni şi dispunând ca Depozitarul Central să înregistreze aceste acţiuni pe numele reclamantului.
Relevant, în acest sens este şi faptul că A.N.R.P. recunoaşte, prin întâmpinarea depusă, necesitatea emiterii cu celeritate a titlurilor de conversie, întrucât doar astfel persoana îndreptăţită devine titularul dreptului de a primi dividende aferente acţiunilor deţinute, acest lucru neputându-se realiza decât ulterior înregistrării efective a dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestora.
Va fi însă respins petitul privind obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de 1.000 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la executarea efectivă a acesteia, dat fiind faptul că sunt aplicabile prev. art. 24 din Legea nr. 554/2004, care instituie un alt remediu eficient decât cel solicitat de reclamant, prin care autoritatea publică care a fost obligată să efectueze o anumită operaţiune administrativă poate fi constrânsă la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în termenul maxim de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În baza prev. art. 1.169 Cod civil, va fi respinsă şi cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind dovedite prin înscrisuri justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite în parte acţiunea precizată şi extinsă formulată de către reclamantulN. G-Ş., domiciliat în C-N, str. I._ , nr. 21, jud. C, împotriva pârâţilorAUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR,cu sediul în B, sector 1, Cl. G., nr. 202,FONDUL „PROPRIETATEA”,cu sediul în B,_, . II, camera 417, sector 5, clădirea Ministerului Economiei şi Finanţelor, şiS.C. DEPOZITARUL CENTRAL S.A., cu sediul în B,_, sector 1.
Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant alGUVERNULUI ROMÂNIEI a AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive aCOMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR,cu sediul în B, sector 1, Cl. G., nr. 202 şi, în consecinţă, respinge cererea faţă de această pârâtă.
Obligă pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR să emită, pe numele reclamantului N. G-Ş., domiciliat în C-N, str. I._ , nr. 21, jud. C, titlu de plată pentru suma de 500.000 lei, în baza cererii de opţiune înregistrată sub nr. 02152/29.11.2007.
Obligă pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR să vireze în contul reclamantului, indicat în cererea de opţiune mai sus menţionată, suma de 500.000 lei, urmare a emiterii titlului de plată, reprezentând parte din măsurile reparatorii acordate reclamantului prin Decizia nr. 1.129/23.08.2007 emise de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR pentru imobilul situat în C N, str. I._ , nr. 28, înscris în C.F. nr. 119.117, nr. top. 41/1.
Obligă pârâtul FONDUL „PROPRIETATEA” să convertească automat în acţiuni suma de 4.013.039,69 lei şi să emită pe numele reclamantului un nr. de 4.013.039 acţiuni
la FONDUL„PROPRIETATEA”, la valoarea nominală de 1 leu/ acţiune, conform titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007 emis de AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR .
Obligă pârâtul DEPOZITUL CENTRAL să înregistreze pe numele reclamantului acţiunile emise conform celor mai sus arătate.
Respinge petitul privind obligarea pârâţilor de rând 1, 2 şi 3 la plata penalităţilor pe zi de întârziere.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 aprilie 2008.
