C.A. Piteşti
C.A. Piteşti, nr. 180 din 02.03.2007
În condiţiile în care legea specială, care recunoaşte anumite drepturi personalului didactic, prevede o procedură obligatorie pentru valorificarea lor, ignorarea acesteia atrage respingerea acţiunii.
În materia contenciosului administrativ, poate avea calitate procesuală şi organul deliberativ al unei localităţi, chiar dacă nu are personalitate juridică, dar în sarcina sa există obligaţia adoptării unor acte administrative.
Prin acţiunea formulată, reclamanta D.G. a chemat în judecată comuna B. şi Consiliul Local al acesteia, pentru a se dispune anulare actelor administrative nr. 1445 din 4 mai 2006 şi nr. 1379 din 6 aprilie 2006, repararea prejudiciului cauzat prin neachitarea cheltuielilor de transport în anii 2005-2006 şi obligarea pârâtelor la despăgubiri morale, în sumă de 300 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că este cadru didactic al Şcolii Generale din comuna B. şi, în condiţiile art. 104 alin. (3) teza a III-a din Legea nr. 128/1997, este îndreptăţită să primească contravaloarea abonamentului lunar pe transportul în comun.
Prin sentinţa nr. 690/2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea, a anulat cele două acte emise de comuna B., prin primar, şi a obligat-o să plătească reclamantei suma de 881,80 lei cheltuieli de transport pentru anii 2005-2006, suma de 300 lei cheltuieli de judecată şi a respins cererea de daune morale.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 şi este îndreptăţită să primească contravaloarea cheltuielilor de transport, dar nu şi daune morale, în lipsa probării unui prejudiciu de această natură.
Împotriva sentinţei au declarat recurs ambele pârâte, criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 180/R/C/2007. A fost modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii şi obligată reclamanta la 302,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului local B. nu poate fi reţinută de vreme ce, potrivit art. 104 alin. (31) din Legea nr. 128/1997, această autoritate se pronunţă asupra drepturilor băneşti solicitate de personalul didactic.
Sub aspectul fondului însă s-a observat că, potrivit textului din legea specială, „consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ propune, lunar, spre aprobare, consiliului local, drepturile băneşti aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”.
Aşadar, personalul didactic formulează cererea pentru decontarea cheltuielilor de deplasare la consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, iar acest organism propune lunar achitarea sau nu a sumelor echivalente costurilor de transport de către administraţia publică locală.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi reţinând că pârâtele nu au fost învestite cu o solicitare formulată în condiţiile textului de mai sus, în mod legal s-a apreciat că ea nu poate fi primită.
Dincolo de dispoziţia expresă obligatorie, trebuie văzută şi raţiunea textului, raţiune ce rezultă din alin. (3) care stabileşte modalităţile concrete de acordarea a cheltuielilor de deplasare în funcţia de existenţa sau nu a unui mijloc de transport în comun, de modul concret în care s-a făcut deplasarea, dar şi de programul cadrului didactic şi prezenţa acestuia la unitatea de învăţământ.
Concluzionând în sensul că, în cauză nu au fost respectate de către reclamantă cerinţele legale cuprinse în prevederile art. 104 alin. (31) din Legea nr. 128/1997, s-a apreciat că este fondat recursul şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., el a fost admis şi schimbată sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
