CONCURENŢA NELOIALĂ. DAUNE MATERIALE. CONDIŢII


Conform art. 397 C. corn., prepusul nu poate, fără învoirea expresă a comerciantului (patronului), să facă operaţiuni în numele său propriu şi nici nu poate să ia parte, pe seama sa ori a altei persoane, ia un comerţ de felul aceluia cu care a fost însărcinat. în caz contrar, prepusul este responsabil de daune.

Prin sentinţa nr. 1796/05.04.1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a lll-a civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “L.D.” – S.R.L. Bucureşti, pârâţii fiind obligaţi să înceteze orice acţiune de concurenţă neloială în dauna reclamantei, cât şi la plata sumei de 244.000.000 lei daune.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit actelor de la dosar a rezultat fără putinţă de tăgadă că pârâţii au desfăşurat acte de concurenţă neloială.

Acţiunea de dezorganizare a reclamantei a rezultat din faptul că au fost angajaţi salariaţii săi de către societatea pârâtă.

In ceea ce priveşte daunele materiale, instanţa de fond a reţinut că au fost dovedite cu înscrisurile existente la dosar, din conţinutul acestora rezultând că reclamanta a achitat suma pentru şi în contul funcţionării compartimentului condus de pârâtul, persoană fizică, cu titlu de cheltuieli, pentru ca veniturile să fie înregistrate de S.C. “L.D.” – S.R.L.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.I., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al S.C. “L.D.” – S.R.L. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat, reţinându-se că acţiunea reclamantei are ca temei legal dispoziţiile art. 4 şi 7 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, precum şi dispoziţiile art. 397 C. com.

Astfel, s-a constatat că, în mod corect, s-au apreciat probele din dosar şi s-a reţinut că potrivit art. 397 C. corn., prepusul nu poate, fără învoirea expresă a comerciantului, să facă operaţiuni în numele său propriu şi nici nu poate să ia parte, pe seama sa ori a altei persoane, la un comerţ de felul aceluia cu care a fost însărcinat.

Cu privire la pretenţiile reclamantei, în sumă de 244.000.000 lei, Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că acestea au fost dovedite cu înscrisurile existente la dosar, rezultând că intimata-reclamantă a achitat sume pentru şi în contul compartimentului condus de apelantul pârât, persoană fizică, cu titlu de cheltuieli pentru ca veniturile să fie înregistrate de S.C. “L.D.”-S.R.L. (Judecator Florica Bodnar)

(Secţia comercială, decizia nr. 533/2000)