Recalculare conform OUG nr.4/2005.
– Condiţii:
Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1, 3 şi 4 din HG nr.1550/2004 „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului de de care persoana beneficiază la data operaţiunilor de evaluare” care „pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001… va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar „pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative”.
Decizia civilă nr.284/R/6.02.2008
Prin sentinţa civilă nr.1016 din data de 02.10.2007, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea D. E., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, s-a anulat decizia de pensie nr.195595/30.05.2007, emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti – Casa de Pensii Sector 6, s-a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie, prin care la recalcularea drepturilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.4/2005 să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; s-a obligat intimata să plătească contestatoarei, începând cu data de 01.12.2005, diferenţele rezultate dintre pensia calculată potrivit dispoziţiilor prezentei hotărâri judecătoreşti şi cea plătită şi s-a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin decizia de pensie nr.195595/30.05.2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti – Casa de Pensii Sector 6, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite petentei D. E., în temeiul OUG nr.4/2005 aprobată prin legea nr.78/2005, începând cu 01.12.2005 şi că, în urma acestei recalculării, s-a constatat că punctajul mediu anual determinat (de 1,56122 puncte) este superior celui aflat în plată la data de 01.12.2005 (de 0,95849 puncte).
Tribunalul a reţinut referitor la stagiul complet de cotizare că, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1, alin.3 şi alin.4 din HG nr.1550/2004 „stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operaţiunilor de evaluare ” care “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 – 31.03.2001 …. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar “pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condiţiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative”.
S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art.17 alin.1 şi 2 din Legea nr.3/1977, personalul navigant din aviaţia civilă care are o vechime în munca de cel puţin 20 ani (femeile) are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 ani, beneficiind la stabilirea pensiei de o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava şi funcţia îndeplinită.
S-a mai reţinut de către tribunal că drepturile iniţiale de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite cu aplicarea acestor prevederi legale (la data de 01.02.1999 petenta – născută la 20.01.1949 – împlinise vârsta de 50 ani şi realizase un stagiu de cotizare de 23 ani în calitate de însoţitor de bord).
Tribunalul a apreciat că intimata trebuia să utilizeze la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite petentei un stagiu de cotizare de 20 ani, având în vedere principiul contributivităţii, care constituie unul dintre principiile de bază ale sistemului de asigurări sociale în prezent (şi care s-a numărat şi printre principiile au stat la baza acordării drepturilor de pensiei în temeiul Legii nr.3/1977 – art.3 alin.1).
S-a mai reţinut că art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 califică drept stagiu de cotizare vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 şi că în conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.2 din Legea nr.3/1977 pensia era acordată la împlinirea „vârstei stabilite de lege, în raport de natura muncii prestate şi de numărul de ani efectiv lucraţi în activitatea economică şi socială”.
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art.9 din actul normativ amintit, vechimea în muncă ce se lua în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă, era timpul cât o persoană fusese încadrată în baza unui contract de muncă.
Totodată, s-a arătat că legea califică drept vechime în muncă şi perioadele necontributive enumerate în art.20.
S-a considerat că sporul de vechime pentru activitatea desfăşurată în grupele I şi II de muncă constituia un beneficiu al legii care influenţa momentul deschiderii dreptului la pensie prin reducerea vârstei de pensionare şi realizarea vechimii în muncă cerută pentru acordarea pensiei. S-a apreciat că acelaşi scop îl are şi reglementarea Legii nr.19/2000. Astfel, pct.2 secţiunea a Il-a, cap.B din Ordinul nr.340/2001 lămurind noţiunea de stagiu complet de cotizare, prevede că, în vederea deschiderii dreptului la pensie, sporul acordat în baza legislaţiei anterioare pentru activităţi desfăşurate în grupele I şi II de muncă este cuprins în stagiul cerut de lege.
Prima instanţă nu a primit interpretarea dată de contestatoare prevederilor art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 în sensul că, fiind inclus în stagiul de cotizare, pentru sporul de grupă trebuie calculat separat un punctaj anual, faţă de lipsa unor dispoziţii exprese în Legea nr.19/2000, care să conţină modalitatea de calculare a respectivului punctaj. S-a constatat de către prima instanţă că legiuitorul a indicat expres modul de determinare a punctajelor în cazul stagiilor asimilate (art.163), astfel că, dacă ar fi intenţionat ca sporul pentru activităţi desfăşurate în grupele I şi II de muncă să producă efecte în sensul solicitat de contestator, ar fi prevăzut şi cum trebuie calculat punctajul aferent anilor astfel adăugaţi.
Tribunalul, în temeiul prevederilor art. 998 – 999 şi ale art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, a obligat intimata să plătească contestatoarei, începând cu data de 01.12.2005, diferenţele rezultate dintre pensia calculată potrivit dispoziţiilor prezentei hotărâri judecătoreşti şi cea plătită, având în vedere că, raportarea numărului de puncte realizate la o altă valoare (în cazul de faţă stagiu complet de cotizare mai mic decât cel avut iniţial în vedere) conduce la o creştere a punctajului mediu anual determinat, în urma recalculării căruia îi corespunde un cuantum majorat al pensiei, cât şi faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică de cât cea cuvenită s-a produs un prejudiciu material contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele motive:
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate şi al aplicării greşite a prevederilor legale.
S-a arătat că art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977 prevedea că persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbaţi şi 25 ani femeile puteau ieşi la pensie pentru limită de vârstă. S-a susţinut că art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 precizează că, pentru cei pensionaţi în intervalul 31.03.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anul va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
S-a mai invocat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este considerat vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr.3/1977 pentru cei cărora drepturile de pensie li s-au deschis între 01.07.1977 şi 01.04.2001, potrivit prevederilor HG nr.1550/2004, art.2,alin.3, coroborat cu art.4 din OUG nr.4/2005.
S-a menţionat că vechimea integrală în muncă pentru femei este de 25 ani, conform prevederilor Legea nr.3/1977 şi că în art.17 din Legea 3/1977 se prevede că : (1)Personalului navigant din aviaţia civilă care are o vechime în munca de cel puţin 25 ani bărbaţii şi 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava şi funcţia îndeplinită. (2) Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, sa fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 ani.( 3) Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin.1 are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.
S-a mai arătat că prin art.4 din Decretul Lege nr.114/1990 se prevede că:„(1) Personalul navigant din aviaţia civilă care realizează anual un număr de ore de zbor, de salturi ori starturi, în raport de funcţia îndeplinită, se încadrează în grupa I de muncă sau grupa II de muncă, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr.4. (2) Pentru personalul navigant din aviaţia civilă, la stabilirea pensiei se va lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupa I sau II de muncă, câte:a) 2 ani pentru grupa I de muncă; b) 1 an şi 6 luni pentru grupa II de muncă” şi că prin art.5 din acelaşi act normativ se dispune că „pentru persoanele care au lucrat atât în condiţiile grupei I, cât şi în condiţiile grupei II de muncă, fără a realiza în fiecare din aceste grupe cel puţin 20 ani, respectiv 25 ani, vârsta de pensionare se reduce în mod proporţional cu timpul efectiv prestat în grupele de mai sus, în raport de prevederile art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977”. Totodată, s-a arătat că prin actul normativ amintit se prevede că „la stabilirea pensiei se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de tipul de aeronavă şi funcţia îndeplinită” şi că ”pe această bază personalul navigant are dreptul, la cerere, sa fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 ani”, iar „personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin.1 are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii, în aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare”.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cât şi din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:
Intimata contestatoare D. E. s-a pensionat pentru limită de vârstă şi vechime integrală la data de 1.01.1999, având o activitate de 25 de ani şi 6 luni, în calitate de personal navigant în aviaţia civilă.
Prin decizia nr.195595/30.05.2007 contestată în cauza dedusă judecăţii, au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite intimatei, în temeiul dispoziţiilor OUG 4/2005, începând cu 01.12.2005, cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 25 ani (conform Legii nr.19/2000), ţinând cont de faptul că reclamanta avea doar 13 ani in grupa a l-a de muncă.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente, respectiv art.2 din HG nr.1550/2004, reţinând judicios că pentru intimată, ale cărui drepturi s-au născut în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, în speţă 20 de ani, prevăzuţi de art.17 din Legea nr.3/1977.
Curtea nu poate primi susţinerile recurentei, în sensul că au incidenţă în speţă prevederile art. 8 din Legea nr.3/1977, întrucât aceste norme au un caracter general în raport cu dispoziţiile speciale înscrise în art.17 alin.1 şi 2 din Legea nr.3/1977, care statuează expres că personalul navigant din aviaţia civilă cu o vechime în muncă de cel puţin 20 ani (femeile) are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 ani, beneficiind la stabilirea pensiei de o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava şi funcţia îndeplinită.
Împrejurarea că intimata contestatoare a lucrat 13 ani în grupa a I-a de muncă nu are relevanţă juridică, întrucât aceasta s-a pensionat la limită de vârstă, în condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile speciale ale art.17 din Legea nr.3/1977, derogatorii de la regula generală, fără a beneficia de vreo reducere a vârstei de pensionare.
De asemenea, prevederile din Decretul Lege nr.114/1990 invocate de către recurentă nu prezintă importanţă juridică, de vreme ce art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 aplicabil în cazul intimatei, nu face referire la acest act normativ, ci la stagiul complet de cotizare instituit de Legea 3/1977, care, în speţă, este de 20 de ani.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 C.pr.civ., a obligat recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta în recurs.
