Recursul este legal soluţionat cu citarea părţilor prin afişare, la uşa instanţei, în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 2 C. pr. civ. şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată, contestaţia în anulare fiind nefondată.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială sub nr. 6573/14.09.1999, creditoarea S.C. “R.” – S.A. a solicitat începerea procedurii falimentului, în temeiul art. 24 din Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. “S.” – S.A.
Prin sentinţa nr. 6331/15.12.2000, Tribunalul, prin judecătorul sindic, a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de creditoare, a admis contestaţia debitoarei şi a respins cererea introductivă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea, iar prin decizia civilă nr. 304/26.04.2000, Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a anulat recursul, ca netimbrat.
Creditoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., susţinând că nu a fost legal citată pentru primul termen de judecată şi astfel nu a putut face dovada achitării taxei de timbru.
Curtea a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control a reţinut că prin rezoluţia preşedintelui secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti din 5.04.2000 s-a dispus citarea părţilor în recurs, prin afişare la uşa instanţei, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi a dispoziţiilor art. 95 alin. 2 C. pr. civ.
Curtea a constatat că, cererile care au ca obiect reorganizarea judiciară şi falimentul unei se judecă cu celeritate, adică de urgenţă şi cu prioritate, conform art. 5 alin. 2 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată. (Judecator Georgeta Tilimpea)
(Secţia comercială, decizia nr. 872/2000)