Sentinta penala nr. 246 din 12 mai 2011 – Tribunalul Arad
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Arad, la data de 02.02.2011, condamnatul N.G.T. a solicitat instantei rejudecarea dosarului nr. 256/1999 al Tribunalului Arad, în care s-a pronuntat sentinta penala nr.146/19.07.2001. În motivare, acesta a aratat ca, solicita rejudecarea cauzei, în calitate de persoana condamnata în dosarul nr. 256/1999 al Tribunalului Arad, în lipsa, si fara a avea cunostinta de proces, deoarece a fost extradat pentru executarea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr.146/19.07.2001 pronuntata în acest dosar, sustinând ca nu se face vinovat de savârsirea faptei pentru care a primit aceasta pedeapsa.
Analizând cererea condamnatului N.G.T., precum si actele si lucrarile dosarelor atasate, instanta retine în fapt ca, prin sentinta penala nr.146 din 16 iulie 2001, pronuntata de Tribunalul Arad, în dosar nr.256/1999, în baza art. 174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul N.G.T., la 15 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de omor si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a. b, pe o perioada de 5 ani, dupa executarea pedepsei.
În baza art.174 alin.1 cu aplicarea art.13 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului T.R., la 12 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de omor si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit. a, b, Cod penal, pe o perioada de 3 ani dupa executarea pedepsei.
Pe perioada si în conditiile art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatilor drepturile prevazute de art.64 Cod penal.
În baza art.346 Cod procedura penala, raportat la art.998 si urmatorul Cod civil, s-a admis actiunea civila exercitata de partea vatamata T.P. si au fost obligati inculpatii, în solidar, sa-i plateasca acestuia suma de 14.000.000 lei, cu titlu de daune materiale si 20.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 si urmatorul Cod procedura penala a obligat pe fiecare inculpat, sa plateasca statului câte 2.000.000 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotarî astfel, s-a retinut ca victima T.P., împreuna cu martorii audiati în cauza, care i-au fost consateni, dupa o prealabila întelegere, au plecat din localitatea Borsa-Maramures, intentionând sa ajunga în Italia pentru a munci.
Pentru ca nu au avut viza pentru Italia, la 25 ianuarie 1996, au fost retinuti de autoritatile maghiare la punctul de frontiera dintre Ungaria si Slovenia dupa care au fost depusi într-un lagar din localitatea maghiara Naghkanizsa.
În lagar au întâlnit pe lânga alti cetateni straini si pe inculpatii N.G.T. si T.R., cu care de altfel s-au împrietenit.
În dimineata zilei de 29 ianuarie 1996, victima, martorii, inculpatii, dar si alti cetateni români au fost transportati cu un autocar de catre autoritatile maghiare, la punctul de frontiera Nadlac si predati autoritatilor române. De aici, victima, martorii si inculpatii, pe cont propriu si cu mijloace de transport de ocazie au venit în Arad, victima si consatenii sai intentionând initial sa se reîntâlneasca acasa, iar inculpatii sa paraseasca totusi tara, dar prin alte puncte de frontiera.
În Arad, în zona garii, toti au consumat bauturi alcoolice si au mâncat, dar la un moment dat victima s-a hotarât ca împreuna cu inculpatii sa plece în strainatate astfel ca i-a abandonat pe concetatenii sai, si împreuna cu inculpatii, fiind în stare de ebrietate si având asupra lor o sticla de votca, au plecat în oras, intentionând sa gaseasca un loc de cazare, pâna a doua zi.
Necunoscând bine orasul, au ajuns în zona lacului, situat în apropierea Casei de Cultura a Sindicatelor si au intrat în parc unde au continuat sa consume alcool. Pe fondul consumului de alcool si al starii de ebrietate, între victima si inculpati, s-a ivit o cearta care a culminat cu bataia, inculpatii si victima lovindu-se reciproc. Inculpatii i-au aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, peste fata si în abdomen, aceasta cazând la pamânt în stare de inconstienta, fiind abandonata în zapada. La scurt timp, victima a decedat.
Pentru a nu fi descoperiti, inculpatii au parasit de îndata Aradul, cu un taxi pâna la Deva, apoi cu trenul la Bucuresti respectiv Tulcea.
Din continutul actelor medicale efectuate cu ocazia autopsierii cadavrului a rezultat ca moartea a fost violenta si s-a datorat asfixierii mecanice prin sânge aspirat cu cauza concuratoare a unui traumatism cranio-cerebral si facial, cu evolutie în conditiile unei intoxicatii acute etilice si hipotermie.
Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri multiple si repetate cu si de corpuri dure, între leziuni si mecanismul tanato-generator existând legatura de cauzalitate. Fenomenul de hipotermie s-a instalat ca urmare a abandonarii victimei pe stratul de zapada.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel partea civila T.P. si inculpatul T.R. .
Apelurile au fost respinse ca nefondate de catre Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 362/A/06.09.2001, pronuntata în dosarul nr. 5585/P/2001, care a apreciat ca tribunalul, în baza probelor legal administrate, a retinut corect starea de fapt, încadrarea juridica, vinovatia inculpatului T.R. si a facut o justa individualizare a pedepsei.
Împotriva deciziei instantei de apel, a declarat recurs inculpatul T. R.
Hotarârea pronuntata de Tribunalul Arad a fost mentinuta si prin decizia penala nr. 3278/26.06.2002 a Curtii Supreme de Justitie-Sectia Penala, pronuntata în dosarul nr. 4357/2001.
În ceea ce priveste pe inculpatul N.G.T., tribunalul retine urmatoarele:
Cercetarea judecatoreasca, în dosarul nr. 256/1999 al Tribunalului Arad, s-a desfasurat începând cu data de 06.01.1999, pe parcursul a mai multor termene de judecata (circa 40), procedura, fata de inculpatul N.G.T., fiind îndeplinita prin afisare. Au fost emise mai multe mandate de aducere, iar în procesele verbale de cautare, încheiate de organele de politie din municipiul Tulcea, la locul de domiciliu al inculpatului, exista mentiunea ca N.G.T. este dat în UG, prin dispozitia I.G.P.R. nr. S/90684/01.02.1996 si U.I., prin telegrama BNI Nr. 13464/JGV/31.07.2002. La dosar, pe o singura dovada de îndeplinire a procedurii de citare, exista semnatura de primire a mamei inculpatului, doamna N.F.
Urmarirea penala s-a desfasurat în dosarul nr. 68/P/1996, iar rechizitoriul a fost dat la 16.12.1998.
Prin ordonanta din 14.02.1996 s-a dispus de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Arad, arestarea preventiva a inculpatului N.G.T., emitându-se mandatul de arestare preventiva nr. 48. Din adresa nr. 74434/07.03.1996 a I.P.J.Arad – Serviciul Politiei Criminale, rezulta ca mandatul nu a putut fi executat, iar inculpatul a fost dat în urmarire generala. La dosar, nu exista dovada privind prezentarea materialului de urmarire penala.
În fata instantei de judecata, inculpatul N.G.T. a fost reprezentat de un aparator desemnat din oficiu.
Pentru executarea pedepsei astfel stabilite, s-a emis mandatul de executare nr. 194/2001, la data de 08.08.2001, mandat care nu a putut fi pus în executare deoarece inculpatul nu a fost gasit.
La data de 05.03.2009 a fost emis mandatul european de arestare nr. 1/2009, iar în baza acestui mandat, condamnatul N.G.T. a fost extradat de autoritatile belgiene, pentru executarea acestei pedepse.
Având în vedere ca inculpatul N.G.T. a fost condamnat în lipsa prin sentinta penala nr.146/19.07.2001, pronuntata în dosarul nr. 256/1999 al Tribunalului Arad si apoi extradat pentru executarea pedepsei stabilite prin aceasta sentinta, tribunalul a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 522 ind. 1 Cod procedura penala si în consecinta, s-a dispus rejudecarea cauzei, privind infractiunea de omor, prevazuta de art. 174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În rejudecare, raportat la declaratia inculpatului si probatoriul administrat în primul ciclu de judecata, probatoriu care de altfel nici nu a fost contestat de catre inculpatul N.G.T., coroborat cu declaratia data de acesta în fata acestei instante, tribunalul a constatat ca faptele inculpatilor de a lovi în mod repetat si cu intensitate victima, cu si de corpuri dure, urmata de abandonarea acesteia în zapada, cu consecinta mortii victimei, survenita ca urmare a asfixierii mecanice prin sânge aspirat, cu cauza concurenta a unui traumatism cranio – cerebral si facial si a hipotermiei, constituie infractiune de omor, savârsita cu intentie indirecta, prevazuta si pedepsita de art. 174 Cod penal.
S-a retinut, ca inculpatul N.G.T. a afirmat ca agresiunile asupra victimei au fost efectuate doar de T. R., însa nu a putut indica nici un mijloc de proba prin care sa-si sustina afirmatiile.
El a încercat sa-si demonstreze nevinovatia solicitând reaudierea coautorului T. R., însa nu a putut furniza elemente suficiente din care sa rezulte unde s-ar afla acesta acum, astfel ca citarea lui era imposibila.
Totusi, declaratia lui T.R. aflata la dosar, confirma starea de fapt retinuta cu ocazia condamnarii si în lipsa altor elemente, din care sa rezulte îndoieli cu privire la veridicitatea acesteia, instanta a apreciat inutila readministrarea acestei probe.
Fata de considerentele aratate si starea de fapt retinuta, instanta a constatat ca, hotarârea pronuntata în primul ciclu procesual, materializata în sentinta penala nr. 146/19.07.2001 a Tribunalului Arad este legala si temeinica, starea de fapt retinuta este conforma cu realitatea, iar încadrarile juridice si pedepsele aplicate sunt corecte.
Din aceste considerente, instanta, în urma rejudecarii cauzei, a apreciat cererea formulata ca nefiind întemeiata si, în temeiul art. 406 alin. 4 Cod procedura penala, rap. la art. 522 1 alin. 1,2 Cod procedura penala a respins cererea de rejudecare împotriva sentintei penale nr. nr. 146/19.07.2001 a Tribunalului Arad si a mentinut dispozitiile acesteia.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul N.G.T. si prin decizia penala nr. 146 A din 26 septembrie 2011 a Curtii de Apel Timisoara, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedura penala s-a respins ca nefondat apelul declarat.
Condamnatul N.G.T. a declarat recurs împotriva deciziei susmentionate. Prin decizia penala nr. 78 din 17 ianuarie 2012 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala, s-a admis recursul declarat de condamnatul N.G.T. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 26 septembrie 2011 a Curtii de Apel Timisoara – Sectia Penala, s-a casat decizia penala atacata si sentinta penala nr. 246 din 12 mai 2011 a Tribunalului Arad si s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad. S-au mentinut actele efectuate în cauza pâna la 28 aprilie 2011.
Pentru a pronunta aceasta decizie de casare, Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca instanta de apel si prima instanta de fond trebuiau sa dea posibilitatea condamnatului sa realizeze apararea în functie de probele care l-au incriminat, în conditii de contradictorialitate.
Din aceasta perspectiva, ÎCCJ constata ca, prin încheierea din 3 martie 2011 Tribunalul Arad a apreciat ca cererea privind audierea în calitate de martor a numitului T.R.(coautor) este utila, concludenta si pertinenta, cu motivarea ca acesta a fost singura persoana care, în mod direct, a indicat participarea condamnatului la comiterea infractiunii. Ulterior, la termenul de judecata din 12 mai 2011, instanta de fond a revenit, respingând cererea privind audierea acestei persoane aratând ca a fost prezenta la judecarea cauzei si facut declaratii referitoare la fapte iar condamnatul N.G.T. nu i-a putut indica adresa. Din actele dosarului, ICCJ retine ca la termenul de judecata din 12 mai 2011, prin aparator ales, condamnatul a comunicat instantei adresa penitenciarului din Spania, unde a sustinut ca se gaseste persoana solicitata a fi audiata ca martor. Mai mult, se constata ca instanta de fond a facut verificari în ceea ce priveste domiciliul acestei persoane în România si din înscrisul depus la dosar a rezultat un alt domiciliu al numitului T.R., decât cel ce se afla la dosar. La acest din urma domiciliu, martorul nu a fost citat pentru a se cunoaste cu exactitate daca se afla în tara sau nu si pentru a se lua masurile necesare pentru audierea lui.
Înalta Curte precizeaza ca, în conformitate cu dispozitiile art. 329 Cod procedura penala, instanta poate dispune ca o proba sa nu mai fie administrata, numai daca apare inutila ca urmare a cercetarii judecatoresti efectuate, situatie care nu se regaseste în speta, atâta timp cât, dupa ce s-a încuviintat audierea martorului T.R. nu a fost administrata nici o alta proba. Nici instanta de apel nu a facut demersuri în vederea audierii acestui martor si nici nu s-a pronuntat asupra utilitatii, concludentei si pertinentei audierii celorlalti martori propusi prin actul de sesizare al instantei.
