Prin sentinţa penală nr. 343 din 4 noiembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, a fost condamnat inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2721 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
I-a fost interzis inculpatului în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.
Prima instanţă a reţinut în fapt că în seara de 27 ianuarie 2010, în jurul orei 23,30, în timp ce se afla în autoturismul condus de martorul T.C.B., inculpatul R.D. a adresat cuvinte insultătoare agentului de poliţie OI.G., din cadrul Postului de Poliţie C., jud. Botoşani, care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului inculpatul, prin apărător, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2721 Cod penal, având în vedere că partea vătămată îndeplinea la momentul comiterii faptei doar atribuţii pe linie de poliţie rutieră, iar actele materiale nu s-au desfăşurat în cadrul unei proceduri judiciare.
Prin decizia penală nr. 40/14.03.2011 a Tribunalul Botoşani, pronunţată în dosarul nr. 2280/222/2010 a fost admis apelul declarat de inculpatul R.D., împotriva sentinţei penale nr. 343 din 4 noiembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi; a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2721 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului a infracţiunii de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 2721 Cod penal.
Această infracţiune este inclusă în capitolul privind infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, având prin urmare ca obiect juridic principal relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi implicând crearea unei stări de pericol pentru aceste relaţii.
În speţă, partea vătămată, în exercitarea atribuţiilor sale de poliţist rutier, a procedat la oprirea autoturismului în care se afla inculpatul, prilej cu care acesta i-a adresat numeroase expresii jignitoare. Este lesne de observat că, dat fiind faptul că partea vătămată nu exercita vreo atribuţie ţinând de înfăptuirea justiţiei, iar oprirea respectivului autoturism nu s-a realizat în cadrul sau în folosul vreunei proceduri judiciare, nu s-a produs urmarea specifică.
Faptul că art. 2721 Cod penal, în teza sa ultimă, nu se referă expres la producerea unei asemenea urmări nu înseamnă că legiuitorul a ales să incrimineze în toate cazurile întrebuinţarea de cuvinte insultătoare la adresa unui poliţist, pentru orice fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei, chiar dacă nu s-a produs urmarea cerută. În acest sens trebuie observat că acelaşi text incriminează şi ameninţările nemijlocite la adresa unui poliţist, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei. Dacă am accepta că este vorba despre orice fel de fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei, ar însemna că aceeaşi faptă a inculpatului ar fi dublu incriminată, atât prin dispoziţiile art. 2721, cât şi prin cele ale art. 239 alin. 5 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul R.D. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul R.D. nu şi-a motivat recursul declarat şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a şi-l susţine.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, în motivele de recurs formulate, a arătat, în esenţă că instanţa de apel a dat o eronată interpretare textului incriminator şi astfel a dat o soluţie de achitare greşită.
Analizând actele dosarului şi sentinţa recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea a apreciat că recursurile sunt fondate însă pentru următoarele considerente:
Conform art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod de procedură penală „hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: …instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului”.
În cauza de faţă Curtea apreciat ca fiind incident cazul de casare mai sus arătat (acesta putând fi luat în considerare şi din oficiu conform art. 3859 alin. 3 Cod de procedură penală).
Astfel, prin rechizitoriul nr. 114/P/2010 din data de 24.06.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de sfidare a organelor judiciare, prev. de art. 2721 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut prin actul de sesizare că inculpatul R.D. în seara de 27.01.2010, în jurul orei 23,30, în timp ce se afla în autoturismul condus de către martorul TCB, a adresat cuvinte insultătoare agentului de poliţie OIG, din cadrul Postului de Poliţie C, care se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Din situaţia de fapt enunţată rezultă fără echivoc că inculpatul R.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2721 teza a II a Cod penal (acest text de lege prevede „cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei”).
Or, în cauză, prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2721 teza a I – a Cod penal (acest text de lege prevede „întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”).
De asemenea, şi instanţa de apel l-a achitat pe inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2721 teza a I – a Cod penal.
Având în vedere faptul că cele două texte incriminatorii presupun situaţii premisă diferite (infracţiunea prev. de art. 2721 teza a I – a Cod penal presupune existenţa unei proceduri în desfăşurare în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală la care să participe infractorul, pe când infracţiunea prev. de art. 2721 teza a II a Cod penal presupune doar ca acţiunile reprezentând elementul material al infracţiunii să fie făcute din cauza unor fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei), practic, în cauză prima instanţă şi cea de apel s-au pronunţat asupra unei alte fapte decât cea pentru care inculpatul R.D. a fost trimis în judecată – cea prev. de . 2721 teza a I – a Cod penal (şi, implicit, au omis să se pronunţe asupra faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de sfidare a organelor judiciare, prev. de art. 2721 teza a II a Cod penal).
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală Curtea a admis recursurile declarate de către inculpatul Roibu Dorin şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani împotriva deciziei penale nr. 40/14.03.2011 a Tribunalul Botoşani, pronunţată în dosarul nr. 2280/222/2010, a casat în totalitate decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 343/04.11.2010 a Judecătoriei Dorohoi şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Judecătoriei Dorohoi, jud. Botoşani.
