Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiunea de purtare abuzivă. Calitatea de subiect activ calificat a primarului. Regimul juridic aplicabil în materie penală
Codul penal – art. 145, art. 147, art. 250
Legea nr. 188/1999 – art. 6 lit. e)
Legea nr. 215/2001
Potrivit art. 250 alin. (1) Codul penal, pentru a fi întrunite elementele constitutive de infracţiune de purtare abuzivă este necesar ca persoana care întrebuinţează expresii jignitoare faţă de o altă persoană, să aibă calitatea de funcţionar public.
Conform prevederilor art. 147 Codul penal, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 Codul penal.
În fine, potrivit art. 145 Codul penal, prin termen public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public precum şi bunurile de orice fel, care, potrivit legii, sunt de interes public.
Prin urmare, inculpatul, în calitate de primar al unei unităţi administrativ-teritoriale, condusă de un consiliu local – autoritate a administraţiei publice locale – are calitatea de funcţionar public, astfel că primarul este subiect activ calificat al infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) Codul penal.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,
Decizia penală nr. 711/R din 9 mai 2011, dr. M.B.
Prin sentinţa penală nr. 26/2011 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3371/252/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. N., pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi a art. 998 – 999 C. proc. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N. D. împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul C. N. să îi plătească părţii civile N. D. suma de 4000 lei, reprezentând daune morale.
Au fost respinse în rest pretenţiile civile.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 08.12.2009, întocmit în dosarul nr. 1479/P/2009, înregistrat la data de 10.12.2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C. N., pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în esenţă, ca situaţie de fapt, că, la data de 07.05.2009, inculpatul, care este primarul comunei D., a adresat cuvinte jignitoare consilierului local N. D., în cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Local D..
Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal al şedinţei Consiliului Local D. din 07.05.2009, declaraţii martori, declaraţii învinuit.
În faza de judecată au fost audiaţi inculpatul şi partea civilă N. D. şi martorii V. M., F. P. I., T. P., P. Ghe..
Partea vătămată N. D. s-a constituit parte civilă în faţa instanţei cu suma de 20.000 lei
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 07.05.2009 a avut loc şedinţa Consiliului Local D., la care a participat şi primarul localităţii, inculpatul C. N..
În cadrul acestei şedinţe, martorul D. V. i-a solicitat primarului să îi permită să îşi alimenteze, contra cost, cisterna cu apă de la fântâna forată din centrul localităţii H., pentru udarea culturilor agricole. Întrucât a fost refuzat de primar, în apărarea sa a intervenit şi consilierul C. N., partea civilă, astfel că acesta a fost insultat şi calomniat de către primar, care i-a reproşat că este hoţ pentru că ar fi furat de la SMT şi l-a insultat, făcându-l mincinos.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile părţii civile şi cu ale martorilor D. V., T. S., M. I., R. N., precum şi cu procesul-verbal de şedinţă a Consiliului Local D. de la data de 07.05.2009.
Faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus, nu întrunesc însă elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Prima instanţă a subliniat că infracţiunea de purtare abuzivă presupune un subiect activ calificat, respectiv acesta trebuie să fie funcţionar public.
În acest sens, prima instanţă a constatat că dispoziţiile legale care reglementează statutul funcţionarului public, cuprinse în Legea nr. 188/1999, nu se aplică persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică, cum este şi cazul primarului, conform art. 6 lit. e) din această lege.
De asemenea, Anexa I la Legea nr. 188/1999, nu cuprinde în enumerarea funcţiilor publice şi funcţia de primar.
Concluzia care se impune este una singură, respectiv că primarul unei localităţi nu este funcţionar public, el este ales într-o funcţie de demnitate publică, astfel că nu poate fi subiect activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) din Codul penal.
În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Întrucât ocupă o funcţie eligibilă de demnitate publică, primarul nu este nici funcţionar, astfel cum această noţiune este definită de art. 147 alin. (2) C. pen., care defineşte funcţionarul ca fiind „persoana menţionată în alin. 1 precum şi orice salariat care îndeplineşte o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat”.
În sarcina inculpatului nu s-ar putea reţine deci nici săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. raportat la art. 258 C. pen.
În final, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului nu pot fi calificate nici ca infracţiunile de insultă şi calomnie, prevăzute de art. 205, 206 C. pen., faţă de dispoziţiile deciziei de recurs în interesul legii nr. VIII/18.10.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prevede că aceste infracţiuni se consideră a fi dezincriminate, decizie obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin. (3) C. pr. pen.
Văzând însă dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. şi ale art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi constatând că sunt întrunite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ., fiind dovedită săvârşirea unei fapte ilicite de către inculpat, vinovăţia acestuia, existenţa unui prejudiciu şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Din interpretarea corelată a dispoziţiilor legale sus-citate reiese că autorul faptei ilicite săvârşite cu vinovăţie şi cauzatoare de prejudiciu va fi ţinut să repare atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), prin aceasta urmărindu-se restabilirea situaţiei anterioare a victimei.
Având în vedere aceste considerente, prima instanţă a admis în parte pretenţiile formulate de partea civilă N. D..
S-a avut în vedere de către prima instanţă, în acest sens, că imputările aduse părţii civile de către inculpat, referitor la săvârşirea unor fapte determinate, care dacă ar fi adevărate ar expune-o pe partea civilă unei sancţiuni penale şi oprobriului public sunt de natură a îi aduce acesteia un prejudiciu moral prin afectarea imaginii sale în comunitate, raportat şi la calitatea sa de consilier local, de persoană investită deci cu încrederea cetăţenilor, cât şi la împrejurările în care afirmaţiile inculpatului au fost făcute, în plină şedinţă a consiliului local.
Pe de altă parte, raportat la criteriile enunţate mai sus precum şi practica judecătorească în materie, prima instanţă a apreciat că este justificată doar acordarea sumei de 4.000 de lei cu acest titlu.
În consecinţă, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă N. D. şi a obligat inculpat să îi plătească acesteia suma de 4000 (patru mii) lei cu titlul de daune morale, fiind respinse în rest pretenţiile civile formulate în cauză.
Împotriva sentinţei Judecătoriei Lugoj au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj şi inculpatul C. N..
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motiv că raţionamentul instanţei potrivit căruia primarul nu este subiect calificat al infracţiunii de purtare abuzivă este greşit având în vedere prevederile Legii nr. 215/2001, potrivit cărora primarii îndeplinesc o funcţie de autoritate publică şi nu de demnitate publică şi ca atare aceşti sunt funcţionari publici.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul dar a fost susţinut oral de către apărătorii aleşi ai acestuia care au solicitat respingerea pretenţiilor civile solicitate de partea civilă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856, alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosar se constată că inculpatul C. N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzute de art. 250, alin. (1) C. pen., reţinându-se că la data de 07.05.2009 inculpatul, care este primarul comunei D., a adresat cuvinte jignitoare consilierului local N. D. reproşându-i acestuia că este hoţ pentru că a furat apă de la SMT şi l-a insultat făcându-l mincinos şi nebun.
Deşi instanţa a reţinut această stare de fapt instanţa de fond a apreciat că inculpatul, săvârşind fapta în calitate de primar, nu poate fi subiect calificat al infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) C. pen., întrucât el exercită o funcţie de demnitate publică.
Aprecierea instanţei de fond este eronată întrucât nu se fundamentează pe normele de drept penal.
Una din condiţiile prevăzute de art. 250 alin. (1) C. pen., pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, este aceea ca persoana care întrebuinţează expresii jignitoare, faţă de o persoană, să aibă calitatea de funcţionar public.
Potrivit prevederilor art. 147 C. pen. ”prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinară de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.”.
Potrivit prevederilor art. 145 C. pen. „prin termen public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii, sunt de interes public”.
Prin urmare în raport cu prevederile menţionate mai sus inculpatul are calitatea de funcţionar public întrucât desfăşoară activitatea în calitate de primar în cadrul unui consiliu local care este o instituţie de interes public în sensul prevederilor art. 145 C. pen..
În speţă nu sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr.188/1999 întrucât primarul nu exercită o funcţie de demnitate publică ci una de autoritate publică conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 215/2001, astfel că el este subiect activ al infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen..
Faţă de aceste considerente Curtea a constat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. iar vinovăţia inculpatului este dovedită cu recunoaşterea inculpatului care se coroborează cu declaraţiile părţii civile şi a martorilor D. V., T. S., M. I., R. N., martori care au confirmat faptul că partea vătămată a fost insultată de inculpat, făcându-l hoţ, mincinos şi nebun, în cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Local D..
Prin urmare recursul parchetului este fondat şi Curtea l-a admis în baza art. 38515, pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a casat sentinţa recurată şi rejudecând cauza în baza art. 250 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul C. N., pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 64, lit. a), teza-II-a, lit. b) C. proc. pen., pe durata prevederilor art. 71 C. pen..
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social al infracţiunii, a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, precum şi a circumstanţelor reale şi personale a inculpatului. În acest sens s-a reţinut că, potrivit fişei de cazier, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 30.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi a mai fost cercetat şi pentru săvârşirea altor infracţiuni de insultă, ameninţare sau purtare abuzivă.
Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenţie astfel că în baza art. 81, art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării şi a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
