Dosar nr. 11925/280/2010
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINTA PENALA NR. 937/2011
Instanţa constituită din :
PREŞEDINTE: A.D.
Grefier: I.D.
Pe rol pronuntarea in cauza penala privind pe parte vătămată P.N. şi pe inculpat
I.A, având ca obiect infractiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p.- repartizare
dupa abtinere.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza ca
dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 19.04.2011, iar
sustinerile partilor prezente si ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in
incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta,
instanta dispunând amanarea pronuntarii la data de 26.04.2011 si apoi la data de astazi, la
care delibereaza si hotaraste urmatoarele:
INSTANŢA,
Constată că la data de 14.12.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe
plângerea formulată de petentul P.V. împotriva ordonanţei nr.1704/P/2006 emisă la data
de 21.04.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, în contradictoriu cu intimatul
I.A..
In esenţă, petentul a arătat că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a
intimatului pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 şi 4 cod
penal este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive: procurorul nu a adoptat
nicio soluţie faţă de lipsa procedurii de citare a petentului la întocmirea raportului de
expertiză contabilă de către intimat, la lipsa procedurii de citare a expertului consilier al
petentului la întocmirea aceluiaşi raport; procurorul nu s-a pronunţat asupra raportului de
expertiză contabilă întocmit de expert D.I. în cauza penală, care infirmă raportul de
expertiză ce fusese întocmit de intimat; intimatul, în calitate de expert contabil în dosarul
nr.2019/2003 al Judecătoriei Piteşti, a întocmit raportul de expertiză contabilă în care a
arătat următoarele împrejurări necorespunzătoare adevărului:- în extrasul de cont al zilei
de 28.09.1998 emis de bancă se menţionează ca operaţiune de plată ordinul de plată
nr.2/28.09.1998 (aspect nereal, infirmat de cele două rapoarte de expertiză contabilă
existente în dosarul penal); – creditul de 150.000.000 lei a fost utilizat integral de P.V cu
ordinul de plată nr.2/28.09.1998 (aspect nereal , infirmat de cele două rapoarte de
expertiză contabilă din dosarul penal, în realitate creditul fiind utilizat de bancă cu nota
contabilă nr.203/28.09.1998, conform extrasului de cont aferent acelei zile emis de
bancă); – creditul a fost dispus cu respectarea normelor de creditare ( aspect nereal,
infirmat de cele două rapoarte de expertiză contabilă din dosarul penal, în realitate creditul
fiind utilizat înainte de încheierea contractelor de garanţie imobiliară, în lipsa participării
cu fonduri proprii de 25 % din valoarea contractului de vânzare-cumpărare, creditul fiind
aprobat în lipsa unei cereri de creditare, etc) ; Prim Procurorul Parchetului a emis rezoluţie
în condiţiile art.278 C.pr.pen. împotriva ordonanţei procurorului, în condiţiile în care
petentul nu formulase plângere, pentru că soluţia procurorului era emisă pe un alt nume;
procurorul nu a urmărit cauza sub toate aspectele pe bază de probe, nu a confirmat
propunerea organului de cercetare penală de începere a urmăririi penale a intimatului,
refuzând în esenţă să probeze comiterea activităţii infracţionale rezultate conform
raportului de expertiză tehnic-contabilă efectuat de expertul D.I..
Prin încheierea pronunţată la data de 07.06.2010, în baza art. 2781 alin.8 lit.c
C.pr.penală, a fost admisă plângerea petentului, a fost desfiinţată ordonanţa atacată, iar
cauza a fost reţinută spre rejudecare, având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. de art.
260 alin. 1 şi 4 Cod penal de către inculpatul I.A.faţă de partea vătămată P.V.. Pentru a
pronunţa încheierea menţionată, s-a reţinut în esenţă că în dosarul civil nr. 2019/2003 al
Judecătoriei Piteşti intimatul I.A. a întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară, care
este în contradicţie cu celelalte rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză.
Intimatul a făcut menţiuni eronate cu privire la împrejurările contractării şi derulării
contractului de credit, producând consecinţe juridice majore asupra patrimoniului SC
ALION PET SRL Băiculeşti, administrată de petent.
In urma admiterii cererii de abţinere a preşedintelui completului de judecată, cauza
a fost din nou repartizată aleatoriu la data de 18.06.2010 sub acelaşi număr unic de dosar.
Au fost audiaţi partea vătămată şi inculpatul, s-au depus înscrisuri şi memorii de
către ambele părţi, respectiv înscrisuri de către SC BANCPOST SA.
A fost ataşat dosarul de fond nr. 2019/2003 al Judecătoriei Piteşti.
In faţa instanţei, inculpatul a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii
deduse judecăţii, în esenţă toate constatările şi concluziile din raportul de expertiză
contabilă pe care l-a întocmit în dosarul civil 2019/2003 sunt reale, toate actele, în special
ordinele de plată, au fost văzute personal de inculpat în actele băncii, nu există diferenţe
între concluziile raportului său de expertiză şi cele ale altor rapoarte de expertize contabile,
creditul a fost acordat legal de către bancă societăţii SC ALION, şi nu a fost folosit de
bancă , ci chiar de partea vătămată P.V. şi de mama acestuia, în trei tranşe . A mai arătat
inculpatul că în extrasul de cont aflat la dosar nu este trecut vreun ordin de plată .
In cursul urmăririi penale, partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă cu sumele
de 1.500.000.000 lei reprezentând valoarea actuală a contractului de credit, a
apartamentului executat de către bancă, respectiv de 500.000.000 lei, reprezentând daune
morale (f. 24 dup).
Analizând toate actele şi lucrările dosarului, prin prisma conţinutului plângerii
împotriva rezoluţiei, care constituie actul de sesizare a instanţei conform art. 2781 alin. 9
C.pr.penală, dar si al acuzaţiilor aduse prin plângerea penală, instanţa reţine următoarea
situaţie de fapt:
Partea vătămată P.V. a fost asociatul unic şi administratorul societăţii SC ALION
PET SRL Băiculeşti, în prezent dizolvată. Aceasta a încheiat mai multe contracte de
creditare cu SC BANCPOST SA în cursul anului 1998, în esenţă după cum urmează:
Prin contractul nr. 125/ 19.03.1998, societatea a împrumutat de la bancă
100.000.000 lei pentru aprovizionare mărfuri spre comercializare, credit suplimentat cu
încă 125.000.000 lei în baza actului adiţional nr. 2/24.09.1998 (f. 10-13 dos.civ. iniţ.).
Prin contractul nr. 444/ 25.09.1998, aceeaşi societate a împrumutat de la bancă
suma de 150.000.000 lei, pentru procurarea unui imobil, credit suplimentat cu suma de
50.000.000 lei prin actul adiţional nr. 1/02.10.1998 (f. 15-17 dos.civ. iniţ.).
Pentru garantarea acestor credite, au fost încheiate mai multe contracte de garanţie
mobiliare, respectiv de garanţie ipotecară, garanţii fiind P.V. şi M. ori C.I. şi E sau, după
caz, P.N. şi G., care au semnat contractele de împrumut şi contractele de garanţie (f. 10-18
dos. civ. iniţ., f. 42-45, 47-48 dup).
Creditul obiect al contractului nr. 444/25.09.1998 a fost acordat cu încălcarea
normelor de creditare în vigoare la acea dată, deoarece cererea de creditare făcută de P.V.
pentru societate nu menţiona suma care se solicită a fi acordată drept credit, iar în plus
cererea de creditare a fost înregistrată la bancă la data de 25.09.1998, iar hotărârea de
acordare a creditului a fost emisă de Comitetul de credite la data de 24.09.1998, adică
înainte de cererea de creditare (conform expertizei contabile întocmită de expert D.I. – f.
93-94 dup). Pe parcursul derulării contractului, nu s-au respectat nici prevederile acestuia,
în sensul că societatea împrumutată nu a achiziţionat niciun imobil, după cum nu a depus
nicio sumă de bani cu titlu de aport personal la achiziţionarea unui astfel de imobil,
conform prevederilor contractului de credit.
La data de 28.09.1998, din contul societăţii prin care i s-a acordat împrumutul
pentru procurare imobil nr. 444/1998, suma de 150.000.000 lei a fost trecută în contul
curent al aceleiaşi societăţi (conturi menţionate de expert D.I.-f 94 d.u.p.), creditul fiind
acordat de bancă cu nota contabilă (NC) nr. 302/28.09.1998, ce figurează în extrasul de
cont depus de partea vătămată (f. 52 dos. inst). Din contul curent al firmei, suma de
150.000.000 lei a fost trecută în contul persoanei fizice P.G, mama părţii vătămate P.V.,
suma fiind menţionată ca reprezentând preţul imobilului pentru care s-a acordat creditul
(imobil necumpărat însă). Pentru această operaţiune există OP nr. 2/28.09.1998 şi nota
contabilă NC nr. 303/28.09.1998, notă ce poartă menţiunea „a se înlocui cu OP”, dar
numai NC figurează în extrasul de cont emis de bancă (f. 52 dos. inst.).
În aceeaşi modalitate, la data de 08.10.1998, a fost trecută şi suma de 50.000.000 lei
în contul mamei părţii vătămate, astfel încât toată suma împrumutată, în cuantum de
200.000.000 lei, luată de societate pentru procurarea imobilului în baza celui de-al doilea
contract, a ajuns în contul mamei părţii vătămate. Pentru această operaţiune există OP nr.
5/08.10.1998, care este menţionat şi în extrasul de cont emis de bancă pentru acea zi.
Se mai reţine că acel cont, al cărei titular era mama părţii vătămate, avea ca si
cotitular pe însăşi partea vătămată P.V.. Astfel, din contul mamei părţii vătămate, sumele
de 149.150.000 lei şi, respectiv, de 49.720.000 lei au fost ridicate în numerar chiar de P.V.,
în calitate de cotitular, cu OP nr. 39/28.09.1998 si OP nr. 38/08.10.1998 (raport de
expertiză contabilă întocmit de expert B.G.- f. 133-141 d.u.p.).
Cât priveşte contractul de împrumut pentru aprovizionare cu marfă nr. 125/1998,
suma de 125.000.000 lei care fusese suplimentată prin actul aditional a fost trecută la data
de 30.09.1998 din contul societăţii prin care i s-a acordat împrumutul, în contul curent al
aceleiaşi societăţi. La aceeaşi dată, din contul curent al societăţii suma de 118.000.000 lei a
fost virată în contul SC PRO NV IMPEX Băiculeşti, firma numitei P.G- mama părţii
vătămate, operaţiune pentru care există OP nr. 3/30.09.1998. SC Bancpost SA a operat si
preluarea, la data de 30.09.1998, a unor sume de bani din contul curent al societăţii
(comision pentru credit, dobânzi pentru alte credite curente, comision asigurare), cont în
care mai exista un disponibil şi pentru care partea vătămată, ca asociat unic al societăţii, a
efectuat în aceeazi zi si depuneri si ridicari de numerar.
Deşi partea vătămată pretinde că societatea sa, SC ALION PET SRL, nu a primit
suma totală de 275.000.000 lei din cele două împrumuturi (suma de 150.000.000 lei din
împrumutul iniţial pentru cumpărare imobil şi suma de 125.000.000 lei din împrumutul-
supliment pentru aprovizionare cu marfă), că această sumă ar fi fost folosită de bancă,
pentru stingerea împrumutului pe care îl avea la rândul său SC PRO NV IMPEX SRL,
prin virarea banilor către această din urmă societate prin ordine de plată false, nesemnate
de partea vătămată pentru SC ALION PET SRL, instanţa constată că în bilanţul contabil
din data de 31.12.1999 şi în raportarea contabilă de la 30.06.2000 ale SC ALION PET
SRL sunt înscrise toate sumele împrumutate, totalizând 425.000.000 lei, sumă primită de
la SC Bancpost SA şi evidenţiată şi în documentele contabile prin creşterea activului şi a
pasivului cu această sumă (raport de expertiză contabilă întocmit de expert P.L.A f. 83-
100 dos. civ. iniţ.).
Mai mult, deşi partea vătămată afirmă că banca ar fi transferat ilegal banii, prin
ordine de plată false întocmite în numele SC ALION PET SRL, din contul acestei
societăţi în contul mamei părţii vătămate (P.G.) şi în contul firmei acesteia (SC PRO NV
IMPEX SRL), se constată că în evidenţele contabile ale SC ALION PET SRL se aflau
înregistraţi ca debitori ai societăţii chiar aceste persoane: – debitor P.G. cu suma de
200.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unui imobil, sumă virată din creditul luat de
la Bancpost în 1998; – debitoarea SC PRO NV SRL cu suma de 121.800.000 lei,
reprezentând avans pentru marfă, sumă virată din credit luat de la Bancpost in 1998,
constatându-se că, până la încetarea activităţii şi intrarea în procedura falimentului, SC
ALION PET SRL nu a cumpărat vreun imobil de la P.G. şi nici nu a cumpărat marfă de
la SC PRO NV SRL (raport de expertiză contabilă întocmit de expert H.D.- f. 127-128
d.u.p.).
Întrucât SC ALION PET RL nu a achitat creditele către SC Bancpost SA, intrând
în procedura falimentului, banca a declanşat procedura executării silite împotriva
persoanelor care aveau calitatea de garanţi ai contractelor de credit.
În dosarul nr. 18184/2000 al Judecătoriei Piteşti, contestatorii P.V., P.M. C.I.,C.E.,
G.G., G.N au formulat contestaţie la executare împotriva băncii în cauză, pe motiv că nu
este certă şi lichidă creanţa, invocând în esenţă următoarele: – sumele de 150.000.000 lei
din contractul de împrumut nr. 444725.09.1998 si de 125.000.000 lei din actul aditional nr.
2/24.09.1998 au fost folosite chiar de către bancă, pentru a stinge un împrumut al SC
PRO NV SRL contractat de aceasta la aceeaşi bancă, iar diferenţa dintre suma de
125.000.000 lei şi suma de 118.000.000 lei, cât s-a achitat efectiv, reprezintă comision
reţinut de bancă; banca a solicitat SC ALION PET SRL ordine de plată în alb si semnate
de P.V., precum si lista de furnizori cărora banca urma să le plătească diferite sume, iar
acele ordine de plată au fost completate de către bancă, banii fiind folositi nu pentru
aprovizionarea cu marfă sau pentru cumpărarea vreunui imobil, ci pentru a lichida creditul
SC PRO NV SRL si pentru a ascunde dobanda încasată în plus de bancă de la această
societate; ordinele de plată nr. 2/28.09.1998 si nr. 3/30.09.1998 în baza cărora s-au
transferat sumele de 150.000.000 lei si 118.000.000 lei sunt fictive; – pentru diferenţa de
100.000.000 lei din contractul nr. 125/19.03.1998, SC ALION PET SRL a plătit dobânda
la timp pentru o perioadă de 6 luni; – din suma de 50.000.000 lei din actul adiţional nr.
1/02.10.1998 banca a oprit dobândă încă din luna septembrie 1998, în cuantum de
18.000.000 lei, societatea primind numai diferenţa.
La 24.11.2010, instanţa a dispus disjungerea unora dintre contestaţii, în final în
dosar rămânând învestită doar cu contestaţia formulată de contestatorii C.U şi C.E.,
cărora li s-a adăugat si contestatoarea SC ALION PET SRL, conceptată în această calitate
la 24.01.2001.
La dosar s-au depus contractele de credit si de garanţie, NC nr. 301/19.10.1998,
OP nr. 2, 3 si 5 din 1998, încheieri ale instanţelor, chitanţele privind achitarea unor
mărfuri în contul SC PRO NV, etc. S-a dispus şi s-a efectuat o expertiză contabilă
judiciară întocmită de expert P.L.A..
Prin sentinţa civilă nr. 994/01.02.2002, instanţa a respins contestaţia la executare ca
neîntemeiată, reţinând că este vorba de o creanţă certă şi lichidă şi că nu s-a făcut dovada
fictivităţii celor două ordine de plată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatorii, care au arătat în esenţă că
expertiza contabilă întocmită nu lămureşte situaţia de fapt, nu a răspuns la obiective,
ordinele de plată nr. 2 si nr. 5 sunt înregistrate la bancă la datele de 28.09.1997 şi
08.10.1997, deci cu un an anterior acordării creditelor, banca practic a stins împrumutul
SC PRO NV SRL cu banii împrumutaţi către SC ALION PET SRL, deşi nu avea acest
drept, nu s-a stabilit dacă la stingerea împrumutului menţionat s-au avut în vedere sau nu
şi alte sume depuse în contul SC PRO NV, după cum nu s-a clarificat ce dobânzi trebuiau
să fie încasate în mod corect de la această din urmă societate.
Instanţa de recurs a admis recursul, a casat sentinţa si a trimis cauza spre
rejudecare, cu dispozitia efectuării unei expertize contabile, ale cărei obiective le-a şi
precizat expres, pentru verificarea susţinerilor recurenţilor.
Cauza a fost reînregistrată la data de 28.02.2003 sub nr. de dosar 2019/2003 al
Judecătoriei Piteşti.
Prin încheierea din data de 22.09.2003 pronunţată în noul dosar, instanţa a admis
proba cu expertiză contabilă, cu o parte din obiectivele solicitate de contestatoare si cu
obiectivele indicate de instanţa de recurs, astfel:
1.„să se stabilească dacă diferenţa de 125.000.000 lei cât se pretinde că s-a acordat
prin actul adiţional nr. 2/24.09.1998 la 118.000.000 lei cât s-a achitat de către
bancă prin O.P. nr. 3/30.09.1998 reprezintă comision reţinut de bancă”;
2.„dacă banca a încasat în plus pentru lunile februarie-septembrie 1998 dobânda
dublă în valoare de 35.412.962 lei conform notei contabile nr. 301/19.10.1998
emisă de aceasta şi notelor de calcul al dobânzilor din lunile iulie şi august”;
3.„dacă pentru diferenţa de 100.000.000 lei din contractul 125/1998 s-a plătit
vreo dobândă de SC ALION PET SRL, pe ce perioadă şi ce sumă”;
4.„dacă din suma de 50.000.000 lei din actul adiţional nr. 1/2.10.1998 banca a
oprit dobânda şi cât s-a achitat din acest împrumut până în prezent”;
5.„cât s-a primit efectiv de SC ALION PET SRL din împrumutul total
contractat şi dacă eventuala diferenţă a fost plătită de bancă”;
6.„ce sumă datorează în prezent SC ALION PET SRL cu titlu de credit
nerambursat şi respectiv dobândă”;
7.„dacă în contabilitatea SC ALION PET SRL cât şi a băncii s-a operat cu
ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 şi pentru ce operaţiune a fost întocmită nota
contabilă nr. 303/28.09.1998”;
8.„să se verifice dacă în extrasele de cont ale zilei de 28.09.1998 emise de bancă
există operaţiuni efectuate de către SC ALION PET SRL şi în baza căror acte”;
9.„să se verifice dacă s-au efectuat operaţiuni şi în baza ordinelor de plată nr.
2/28.09.1998 şi 3/30.09.1998 înregistrate în extrasul de cont al zilei şi care sunt
aceste operaţiuni”;
10.„să se verifice dacă au fost înlocuită contravaloarea imobilului, la care face
referire nota contabilă nr. 303/28.09.1998 cu ordin de plată şi dacă s-a operat
în baza acestui ordin de plată”;
11.„să se verifice cât s-a primit efectiv de către SC ALION PET SRL defalcat pe
fiecare contract de împrumut, respectiv contractul de împrumut nr.
125/19.03.1998 şi contractul nr. 444/25.09.1998, astfel cum au fost modificate
şi cât s-a restituit băncii din fiecare împrumut”.
În aceeaşi şedinţă, s-au propus si obiective suplimentare, solicitate de contestatorii
C.I. şi C.E., care nu au fost încuviinţate însă de instanţă: s-a solicitat să se aibă în atenţie în
special ordinele de plată nr. 2/28.09.1998, nr. 3/30.09.1998 şi nr. 5/08.10.1998, să se
verifice dacă aceste documente apar în extrasele de cont ale zilelor respective şi dacă există
cerere de cont personal făcută de SC ALION PET SRL, să se verifice semnăturile de pe
actul adiţional nr. 1/02.10.1998 şi ordinul de plată (contractul de credit) nr.
444/25.09.1998, respectiv dacă aceste acte au fost semnate de contestatori.
Inculpatul I.A. a fost desemnat expert contabil pentru realizarea lucrării.
Instanţa a încuviinţat cererea contestatoarei SC ALION PET SRL privind numirea
unui expert consilier, fără ca societatea să indice numele acestuia (f. 42-43 dos. civ.).
În adresa către expert, nu s-au precizat obiectivele expertizei, care se aflau
consemnate în încheierea privind încuviinţarea probei (f. 44 si urm. dos. civ.).
Raportul de expertiză contabilă întocmit de inculpat a fost depus de acesta la dosar
la data de 27.11.2003.
Inculpatul a menţionat în raport obiectivele fixate de instanţă, preluând eronat
unele aspecte din cadrul întrebărilor ce-i fusese adresate (de ex.- la obiectivul nr. 1, se
preia în mod greşit întrebarea referitoare la actul aditional nr. 2/24.09.1998, care se
mentionează a fi nr. 2/26.10.1998; – la obiectivul nr. 7, devenit nr. 6 in raport, nu se
menţionează că s-a dispus verificarea operării OP şi în contabilitatea băncii, pe lângă
contabilitatea SC ALION PET SRL; – la obiectivul nr. 10, devenit nr. 9 în raport,
menţionează nota contabilă nr. 302/28.09.1998, în loc de nr. 303/28.09.1998), după cum
a menţionat şi obiectivele suplimentare, solicitate de contestatorii C.I şi C.E, care nu
fuseseră încuviinţate de instanţă (f. 65-69 dos.civ.).
In esenţă, inculpatul a arătat următoarele aspecte, răspunzând întrebărilor
(obiectivelor) propuse de contestatorii Călin, chiar dacă nu fuseseră încuviinţate de
instanţă:
a) în extrasul de cont nr. 2511108.0307377006 (contul unităţii) apare în ziua de
28.09.1998 suma de 150.000.000 lei virată cu ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 al SC
ALION PET SRL, existând în extrasul de cont al băncii în ziua de 28.09.1998 (viramentul
constituie plata SC ALION PET SRL, drept contravaloare imobil vândut de P.G., mama
lui P.V., iar suma reprezintă creditul angajat de societate conform contractului nr.
444/25.09.1998, credit de investiţii, operaţiune efectuată şi înregistrată în extrasul de cont
din 28.09.1998;
b) cu ordinul de plată nr. 3/30.09.1998 SC ALION PET SRL virează suma de
118.000.000 lei firmei PRO NV (firma mamei lui P.V., firmă client al aceleiaşi bănci), sub
formă de avans marfă, sumă ce provine din credit comercial virat de bancă conform
contractului de credit nr. 125/19.03.1998, operaţiune efectuată şi înregistrată în extrasul
de cont din 30.09.1998;
c) prin ordinul de plată nr. 5/08.10.1998, se plăteşte de către SC ALION PET
SRL suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea rămasă de plată a imobilului
achiziţionat pentru care se plătise suma de 150.000.000 lei prin O.P. nr. 2/1998, sumă care
provine din contractul de credit 444/25.09.1998 şi se reflectă în extrasul de cont din
08.10.1998.
La obiectivele încuviinţate de instanţă, inculpatul a răspuns următoarele:
1. suma de 125.000.000 lei nu reprezintă comision, ci suplimentarea creditului
comercial acordat prin contractul 125/1998; suma de 118.000.000 lei reprezintă o parte
din creditul acordat de 125.000.000 lei, prin contractul de credit nr. 125/1998 si actele
aditionale nr. 1 si 2/1998;
2. banca a încasat dintr-o eroare suma de 35.412.962 lei de la SC PRO NV
(societatea mamei lui P.V.) pentru creditul restant al acesteia, pe care a restituit-o cu nota
contabilă nr. 301/19.10.1998, eroarea fiind sesizată verbal de către client, verificată de
bancă şi restituită în contul de disponibil al SC PRO NV; sesizarea s-a făcut ulterior
lunilor în care banca a făcut calculele respective şi nu în luna următoare când agentul a
primit extrasul de cont al băncii;
3. suma de 100.000.000 lei nu reprezintă diferenţă, ci împrumut acordat prin
contractul de credit nr. 125/19.03.1998, pentru care banca a calculat dobânzi pe perioada
martie 1998-30 septembrie 1998 în valoare de 29.699.835 lei, din care s-a încasat efectiv
suma de 6.217.921 lei (restul sumei fiind înregistrată la dobânzi restante);
4. pentru împrumutul de 50.000.000 lei, nu s-a reţinut în mod special dobânda,
dobânda fiind calculată la întregul credit de 200.000.000 lei (150.000.000 lei + 50.000.000
lei), la sfârşitul fiecărei luni, conform normelor bancare;
Din creditul acordat pentru investiţii în sumă de 200.000.000 lei, s-a achitat până la
data actuală suma de 86.400.000 lei, dar nu din disponibilităţile clientului, ci din executarea
silită, prin valorificarea de bancă a garanţiilor creditelor respective.
5, 6. SC ALION PET SRL Băiculeşti a primit efectiv credite de la banca în sumă
de 425.000.000 lei, din care pentru investiţii 200.000.000 lei şi 225.000.000 lei pentru
activitate curentă (credit comercial).
In prezent SC ALION PET SRL datorează băncii suma de 866.096.859 lei din care
credit 173.992.321 lei şi dobânzi restante în valoare de 692.104.538 lei (dobânda bancară a
fluctuat începând cu anul 1998, de la un procent de 59% la 25% cât se calculează astăzi).
De la 31.03.2001 când SC ALION PET SRL a fost declarată în faliment, banca nu
a mai calculat dobânzi pentru creditele amintite.
7. ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 în valoare de 150.000.000 lei se regăseşte în
extrasul de cont (în evidenţa contabilă a băncii) din 28.09.1998, cât şi în extrasul de cont
remis de bancă debitoarei, de care a luat cunoştinţă.
Nota contabilă nr. 302/1998 a stat la baza Ordinului de Plată nr. 2/28.09.1998;
8. în extrasul de cont al zilei de 28.09.1998 emis de bancă exista operaţiunea de
virament de 150.000.000 lei, credit acordat lui SC ALION PET SRL, prin Nota Contabilă
302/28.09.1998, în baza contractului de credit 444/25.09.1998. In aceeaşi zi exista
operaţiunea de plată din contul de disponibil al SC ALION PET către P.G.(mama
asociatului unic P.V. de la SC ALION PET SRL), reprezentând contravaloarea imobil
procurat.
9. s-a răspuns la obiectivele 1 şi 2 din obiectivele date de instanţă;
10. nota contabilă, document intern al băncii, corespunde cu ordinul de plată nr.
2/28.09.1998 semnat de P.V. şi reprezintă contravaloare imobil procurat de la P.G.,
operat de banca la data respectivă;
11. SC ALION PET SRL a beneficiat în total de 425.000.000 lei împrumut de la
bancă, din care 225.000.000 lei conform contractului 125/1998 şi actului adiţional nr.1 şi 2
la acesta, credit comercial, şi de 200.000.000 lei credit pentru investiţii (procurare imobil)
prin contractul de credite 444/1998 şi actul adiţional nr. 1/02.10.1998. La această dată, în
urma valorificării prin executare silită a garanţiilor investite în favoarea băncii s-au
recuperat 252.000.000 lei (în valoarea respectivă este inclus şi preţul obţinut prin vânzarea
imobilului contestatorilor).
In prezent, la 20.10.2003 debitorul înregistrează o datorie faţă de bancă în sumă de
866.096.859 lei din care credite restante 173.992.321 lei şi dobânzi restante în valoare de
692.104.538 lei pentru care banca continuă executarea silită asupra garanţiilor rămase.
În cadrul anexelor, expertul a depus la dosar acte privind citarea părţilor la
expertiză, dar si copiile ordinelor de plată nr. 2/28.09.1998, nr. 3730.09.1998 si nr.
5/08.10.1998.
Prin încheierea de şedinţă din 15.12.2003 instanţa a solicitat expertului să depună
la dosar înscrisuri în legătură cu citarea părţilor pentru efectuarea lucrării.
La data de 12.01.2004 inculpatul a depus la dosar înscrisuri, dar şi precizări,
inclusiv precizări suplimentare asupra raportului de expertiză contabilă, prin care a arătat
cum a făcut convocarea părţilor, a arătat aspecte suplimentare referitoare la situaţia
creditelor SC ALION PET SRL, arătând faptul că şi-a făcut datoria de persoană neutră şi
precizând expres că a întocmit lucrarea de expertiză „pe bază de acte” (f. 97-98 dos.civ.).
Contestatorii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, arătând în
esenţă că expertul nu a citat pe SC ALION PET SRL si nici pe expertul consilier
încuviinţat, nu a răspuns la toate obiectivele încuviinţate de instanţă, a dat dovadă de lipsă
de profesionalism, anterior lucrând în domeniul bancar. În şedinţa din 02.02.2004,
instanţa a respins cererile, constatând în esenţă că nu era necesară citarea părţilor, din
conţinutul raportului nu rezultă subiectivismul expertului, acesta din urmă a răspuns la
toate obiectivele încuviinţate de instanţă, chiar şi la solicitările contestatorilor .C
Instanţa reţine că infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşită de expert constă,
conform art. 160 alin. 1 şi 4 C.pen., în fapta de a face afirmaţii mincinoase ori de a nu
spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, în cadrul
expertizei dispuse de instanţă într-o cauză penală, civilă, disciplinară, etc.
Aşadar, conform textului legal incriminator, pentru întrunirea elementelor
constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspect obiectiv si subiectiv, este necesară
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii legate de afirmaţiile sau omisiunile
inculpatului din cadrul expertizei judiciare contabile efectuate în cauza civilă privind pe SC
ALION PET SRL:
– în calitate de expert, inculpatul să fi făcut afirmaţii mincinoase (constatări şi
concluzii neconforme cu realitatea) sau/şi să nu fi spus tot ce ştie (sa fi omis date
sau fapte pe care le cunoştea);
– afirmaţiile mincinoase sau omisiunile expertului să fie privitoare la împrejurări
esenţiale pentru soluţionarea cauzei în care s-a efectuat expertiza, adică la
împrejurări de natură a servi la stabilirea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei,
în raport de obiectul acesteia, de poziţia părţilor
– expertul să fi fost întrebat (de instanţă sau de părţi) asupra acelor împrejurări
esenţiale în legătură cu care a făcut afirmaţii mincinoase sau pe care le-a omis a le
releva, întrebări care se conturează, în cazul expertizei, prin obiectivele la care
trebuie să se răspundă;
– expertul să fi acţionat cu intenţie, directă sau indirectă, atunci când a făcut
afirmaţii mincinoase sau a omis date în cuprinsul raportului întocmit, intenţie care
nu poate fi prezumată.
Aşadar, aspectul invocat de partea vătămată, în esenţă că raportul de expertiză
contabilă întocmit de inculpat este în contradicţie cu celelalte două rapoarte de expertiză
contabilă efectuate în cauze penale de experţii M.C. si D.I. (f. 34 dos. inst.), nu este prin el
însuşi un motiv a proba săvârşirea de către inculpat a infracţiunii sesizate, atâta vreme cât
nu rezultă îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor legale prevăzute de textul legal care
incriminează infracţiunea de mărturie mincinoasă.
De altfel, analizând cele două rapoarte invocate de partea vătămată, instanţa
constată că şi între aceste două lucrări există diferente. În acest sens, expertul M.C
precizează că atât nota contabilă nr. 303/28.09.1998, cât şi OP nr. 5/08.19.1998 sunt
actele prin care s-a utilizat creditul n. 444/1998 (f. 17-18 d.u.p.), în timp ce expertul D.I.
opinează că numai nota contabilă, nu si OP, este actul de angajare a creditului (f. 91-97
d.u.p.). Mai mult, angajarea/utilizarea creditului de 150.000.000 lei, prin transferul sumei
din contul de împrumut în contul curent al SC ALION PET SRL la 28.09.1998 (conturi
indicate de expertul D.I.- f. 94 d.u.p.), apare in extrasul de cont depus de partea vatamata
ca fiind efectuată nu în baza NC nr. 303/28.09.1998 mentionată de ambii experti, ci a NC
nr. 302/28.09.1998 (f 52 dos. inst.).
Analizând actul de sesizare al instanţei, susţinerile părţii vătămate, susţinerile
inculpatului, dar şi actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi ale dosarului civil
ataşat, instanţa constată că niciuna dintre afirmaţiile făcute de expert ori dintre omisiunile
acestuia, în cadrul raportului de expertiză contabilă ori al precizărilor ulterioare depuse de
expert, nu întruneşte toate cerinţele cumulative prevăzute de art. 260 alin. 1 si 4 C.penal.
În primul rând, instanţa constată că neconvocarea părţilor din dosarul civil ori a
expertului consilier la efectuarea expertizei nu reprezintă afirmaţii mincinoase sau
omisiuni, în sensul art. 260 C.pen. De altfel, dincolo de faptul că instanţa civilă a analizat
aceste aspecte cu ocazia respingerii obiecţiunilor contestatorilor, se constată că încălcarea
oricărei dispoziţii procedurale civile de către un expert judiciar, cu ocazia efectuării unei
expertize judiciare, nu are caracterul unei afirmaţii mincinoase ori al unei omisiuni, în
sensul infracţiunii deduse judecăţii, aceste ultime aspecte referindu-se efectiv la conţinutul
constatărilor şi concluziilor expuse în raport, iar nu la nerespectarea dispoziţiilor de
procedură prevăzute pentru efectuarea lucrării.
În ceea ce priveşte conţinutul efectiv al raportului întocmit de inculpat, care la
acea dată avea vârsta de circa 77 de ani, instanţa constată că, deşi sunt aspecte ce nu au
fost invocate odată cu obiecţiunile la expertiză formulate în faţa instanţei civile, sunt reale
susţinerile părţii vătămate P.V., în sensul că inculpatul a preluat greşit unele date din
obiectivele menţionate în încheierea instanţei ori că nu a înţeles conţinutul unor întrebări.
În acelaşi timp însă, aceste aspecte ţin de calităţile inculpatului şi de posibilitatea sa de
înţelegere a sensului întrebărilor ce i-a fost adresate şi nu dovedesc intenţia de a denatura
în vreun fel adevărul în cuprinsul raportului. De altfel, se constată că instanţa civilă a
apreciat că expertul a răspuns la toate obiectivele care îi încuviinţate.
În cadrul răspunsului la obiectivul nr. 1 încuviinţat de instanţă, se constată, din
formularea răspunsului, că expertul nu a înţeles sensul întrebării, dar răspunsul său, dat
unei întrebări care nu-i fusese adresată, nu este mincinos si nici nu conţine omisiuni pe
aspecte esenţiale pentru soluţionarea cauzei. În raport de aceste aspecte şi de aspectele
arătate anterior ( referitor la imposibilitatea prezumării relei-credinte a expertului în cazul
înţelegerii greşite a aspectului asupra căruia i se cere opinia), instanţa constată că concluzia
exprimată de inculpat la obiectivul nr. 1 nu întruneşte cerinţele prev. de art. 260 C.pen.
sub aspect obiectiv si subiectiv.
Cât priveşte obiectivul nr. 2, se observă că expertul a răspuns afirmativ întrebării
instanţei, arătând că banca a încasat în plus suma menţionată ca dobândă, menţionând că
încasarea în plus a fost făcută din eroare şi justificând această concluzie prin faptul că
dobânda astfel încasată a fost restituită clientului printr-o notă contabilă, aspecte care nu
s-a dovedit a fi nereale. Dimpotrivă, aceleaşi aspecte au fost indicate şi de expertul
Popescu Alexandru Lucian la obiectivul nr. 2 al lucrării sale (f. 154 d.u.p.), neexistând în
celelalte rapoarte de expertiză concluzii contradictorii.
La obiectivul nr. 3 încuviinţat de instanţă, expertul a răspuns la întrebarea adresată,
precizând exact, pentru suma de 100.000.000 lei împrumutată prin contractul de credit nr.
125/1998 (sumă care, într-adevăr nu reprezenta o diferenţă de credit, ci suma principală
împrumutată prin contract), ce dobândă s-a calculat de bancă, pe ce perioadă, ce suma a
fost efectiv achitată de SC ALION PET SRL din acea dobândă, precum şi faptul că restul
a fost trecut la dobânzi restante. Toate aceste aspecte nu s-au dovedit a fi nereale.
Dimpotrivă, în celelalte rapoarte de expertiză nu există concluzii contradictorii, iar
aspectele precizate de inculpat se coroborează cu cele ale expertului expertului contabil
P.A.L. Acesta din urmă a răspuns unui obiect similar, dar mai amplu, în cadrul căruia a
efectuat calcule ale dobânzii pentru perioada 01 martie-30 noiembrie 1998, însă pentru
lunile octombrie si noiembrie 1998 a avut în vedere nu numai împrumutul de 100.000.000
lei, ci şi suplimentul de 125.000.000 lei acordat prin actul aditional la contract. În acest
sens, din raspunsul dat de acest expert la obiectivul nr. 3 al lucrării sale si din anexa 2 a al
lucrării (f. 150, 159 d.u.p.), rezultă că, dacă s-ar avea în vedere calculele sale referitoare
strict la suma iniţială împrumutată de 100.000.000 lei (adică doar suma pentru care trebuia
să efectueze calcule şi inculpatul), şi doar pentru perioada martie-septembrie 1998 (singura
perioadă pentru care dobanda a fost calculată şi încasată separat pentru împrumutul de
100.000.000 lei, întrucât după această perioadă împrumutul s-a suplimentat si toate
calculele si retinerile nu s-au raportat la suma de 100.000.000 lei, ci la cea de 225.000.000
lei), rezultă că din dobânda de 29.699.835 lei s-a achitat la zi suma de 6.217.921 lei, iar
restul dobânzilor, împreună cu dobânzile ulterioare lunii septembrie 1998 aferente
creditului de 225.000.000 lei, s-au trecut la dobânzi restante.
În cadrul obiectivului nr. 4, răspunsul inculpatului referitor la calcularea şi reţinerea
dobânzii pentru suplimentul de credit de 50.000.000 lei (supliment acordat în baza actului
adiţional 1/02.10.1998 la contractul nr. 444/1998) nu se dovedeşte a fi nereal, pentru că
rezultă şi din concluziile expertului contabil P.A.L. la obiectivul nr. 4 al lucrării sale şi din
anexa nr. 3a (f. 150, 162 d.u.p.). Acesta a precizat că banca nu a reţinut dobândă din suma
de 50.000.000 lei, că SC ALION PET SRL nu a rambursat nimic din cele două credite
luate de la Bancpost în baza contractelor nr. 125 si 444 din 1998 si a actelor aditionale, iar
din anexa nr. 3a rezultă că dobânda s-a calculat lunar la întreaga suma luată cu împrumut
(150.000.000 lei +50.000.000 lei) .
Concluziile inculpatului de la obiectivele 5, 6 si 11 nu se dovedesc a fi nereale,
întrucât şi din răspunsurile la obiectivele 5, 6, 7 din lucrarea expertului contabil P.A.L.
rezultă că SC ALION PET SRL a primit efectiv credite în valoare totală de 425.000.000
lei, din care 225.000.000 lei în baza contractului nr. 125/1998 si 200.000.000 lei în baza
contractului nr. 444/1998. Mai rezultă din aceeaşi lucrare că sumele nu au folosite de
bancă, ci primite de SC ALION PET SRL, care s-a şi înregistrat în evidenţa contabilă cu
ele ca fiind împrumuturi nerambursate, după cum mai rezultă şi că de la momentul
declanşării procedurii falimentului societăţii banca nu a mai calculat dobânzi (f. 151-153
d.u.p.). Referitor la sumele menţionate de inculpat ca fiind datorate la acel moment de SC
ALION PET, cu titlu de credit nerambursat si, respectiv, dobândă, se observă că
inculpatul a indicat ca datorii sume mult mai mici decât cele indicate de expertul P.L.A.,
aspect favorabil, de altfel, societăţii părţii vătămate si care poate fi explicat prin faptul că
inculpatul a avut în vedere, spre deosebire de expertul P., şi faptul că între timp banca şi-a
valorificat o parte din creanţe prin executare silită.
Răspunsul dat de inculpat la obiectivul nr. 7 al lucrării sale, în sensul că ordinul de
plată nr. 2/28.09.1998 în valoare de 150.000.000 lei se regăseşte în extrasul de cont al
băncii, dar şi al SC ALION PET SRL, aferent zilei de 28.09.1998, este necorespunzător
realităţii. Acest ordin de plată există în materialitatea lui, dar nu este înscris în niciun extras
de cont, nici măcar în extrasul prezentat de inculpat (f. 119 d.u.p.). De altfel, si inculpatul
a precizat în faţa instanţei că în extras nu apare menţionat ordinul de plată (f. 73 dos.
inst.).
Văzând întregul răspuns al inculpatului la acest obiectiv, se constată că el
conturează, dincolo de aspectul nereal anterior constatat, concluzia că suma de
150.000.000 lei din creditul nr. 444/1998 ar fi fost transferată efectiv în contul SC
ALION PET SRL în baza OP nr. 2/28.09.1998, care la rândul său s-a întocmit în baza
notei contabile nr. 303/28.09.1998. Or, aceste aspecte sunt reale doar în parte, rezultând
din expertiza contabilă efectuată de expert M.C.E. că suma de 150.000.000 lei s-a
transferat, potrivit extrasului de cont, doar în baza notei contabile respective, care purta
menţiunea „ a se înlocui cu ordin de plată” (f. 18 d.u.p.).
Aşadar, nu sunt reale concluziile expertului în sensul că transferul sumei în cauză s-
a efectuat în baza ordinului de plată şi că acesta ar figura în extrasele de cont aferente
acelei zile, pe de altă parte ordinul există în materialitatea lui.
Instanţa constată însă că aspectele nereale sus-menţionate nu sunt esenţiale pentru
soluţionarea cauzei, în sensul art. 260 C.pen. În acest sens, motivele contestaţiei la
executare au fost în esenţă în sensul că SC ALION PET SRL nu ar fi primit efectiv toate
sumele de bani acordate cu titlu de împrumut şi că banca ar fi folosit aceste sume fără
acordul societăţii, efectuând transferuri către altă societate, prin utilizarea unor ordine de
plată false.
În realitate, aşa cum rezultă nu numai din expertiza efectuată de inculpat, dar şi
din toate celelalte rapoarte de expertiză depuse la dosar, SC ALION PET SRL a primit
efectiv toate sumele împrumutate de la bancă, transferând, uneori chiar în aceeaşi zi, banii
din contul său în contul mamei părţii vătămate (cont al cărei cotitular era partea vătămată)
sau în contul altei societăţi, SC PRO NV SRL, al cărei asociat unic era mama părţii
vătămate. In evidenţa contabilă a societăţii au fost înscrise atât operaţiunile de împrumut,
cât şi datoria mamei părţii vătămate, respectiv a SC PRO NV SRL, constând chiar în
sumele ce fuseseră transferată în conturile acestora, astfel încât era imposibil ca banca să
falsifice ordinele de plată emise de SC ALION PET SRL si să dispună de sume pe care
societatea le avea efectiv înregistrate în propriile acte ca fiind primite de la bancă şi remise
apoi altor persoane.
În raport de aceste aspecte, de faptul că ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 există în
materialitatea lui şi de apărările invocate în susţinerea contestaţiei la executare, instanţa
constată că practic nu avea relevanţă, pentru soluţionarea contestaţiei, ce act justificativ a
fost menţionat în evidenţa băncii, inclusiv în extrasul de cont aferent, ca fiind actul în baza
căruia s-a efectuat operaţiunea de transfer al banilor, atâta vreme cât transferul banilor
către SC ALION PET SRL şi apoi transferul acestora către mama/firma mamei părţii
vătămate au avut loc în realitate, operaţiunile de transfer fiind înregistrate de către bancă,
dar şi de către SC ALION PET SRL.
Aspectele referitoare la operaţiunile SC ALION PET SRL înregistrate în extrasele
de cont ale zilei de 28.09.1998, menţionate de inculpat la pct. 8 din raportul de expertiză,
nu se dovedesc a fi nereale, pentru că operaţiunile indicate de inculpat, referitoare la
primirea de către societate a creditului de 150.000.000 lei prin nota contabilă si la
transferul acestei sume în contul mamei părţii vătămate, sunt înregistrate în extrasul de
cont. Inculpatul a omis să precizeze care este actul in baza căruia s-a efectuat transferul
banilor în contul mamei părţii vătămate, respectiv faptul că SC ALION PET SRL mai
efectuase în aceeaşi zi o operaţiune de virament al sumei de 6.000.000 lei. Ambele aspecte
sunt însă neesenţiale în cauza civilă, pe de o parte pentru motivele arătate la punctul
anterior, iar pe de altă parte pentru că cealaltă operaţiune nu privea în niciun fel sume care
să fie contestate în cadrul contestaţiei la executare.
Cât priveşte obiectivul nr. 10 încuviinţat de către instanţă, instanţa apreciază că
întrebarea este neclar formulată, întrucât vizează posibilitatea înlocuirii contravalorii unui
imobil cu un ordin de plată. Răspunsul inculpatului nu este nereal, pentru că nota
contabilă nr. 303/28.09.1998 corespunde, din punct de vedere al operaţiunii pe care o
atestă (plata contravalorii imobilului către mama părţii vătămate, prin transferul preţului
din contul SC ALION ET SRL în contul persoanei fizice), cu ordinul de plată nr.
2/28.09.1998.
În fine, la obiectivul nr. 9 încuviinţat de instanţă şi la întrebările adresate de
contestatorii C. (la care expertul a formulat în parte răspuns în raportul de expertiză),
instanţa constată că inculpatul a formulat o singură afirmaţie care nu s-a dovedit a fi reală,
şi anume cea în sensul că în extrasul de cont al SC ALION PET SRL din data de
28.09.1998 apare ordinul de plată nr. 2/28.09.1998. În extrasul de cont nu apare acest
ordin de plată, ci nota contabilă nr. 303/28.09.1998, deşi cele două acte corespund din
punct de vedere al operaţiunii de transfer bancar. Totodată, aspectul nereal consemnat de
inculpat era neesenţial pentru soluţionarea contestaţiei la executare, pentru motivele deja
expuse anterior.
În schimb, ordinul de plată nr. 5/08.10.1998, precum şi ordinul de plată nr.
3/30.09.1998 sunt înscrise în extrasul de cont depus la dosar pe parcursul urmăririi penale
de către inculpat, în apărare (f. 119 d.u.p.).
Totodată, se constată că toate cele trei operaţiuni de transfer bancar au existat în
realitate, conform celor analizate anterior.
Instanţa nu poate reţine ca întemeiate nici susţinerile părţii vătămate P.V. referitor
la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii sesizate prin omisiunea de a indica în raportul
de expertiză diverse încălcări ale normelor bancare cu ocazia încheierii contractelor de
credit si acordării sumelor către SC ALION PET SRL ori cu ocazia efectuării
transferurilor de bani, cum ar fi aprobarea creditului anterior solicitării acestuia, virarea
banilor către societate fără îndeplinirea condiţiilor contractuale şi fără a dovedi de către
societate cumpărarea imobilului ori folosirea banilor în scopurile pentru care a
împrumutat bani, etc- aspecte rezultate din raportul de expertiză contabilă întocmit de
expert D.I. (f. 91-97 d.u.p.).
Pentru a întruni sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii sesizate,
este necesar ca omisiunile să privească, ca şi afirmaţiile mincinoase, aspecte asupra cărora
inculpatul să fi fost întrebat. Or, aceste aspecte nu au făcut parte din obiectivele cărora
inculpatul trebuia să le răspundă în cadrul lucrării sale.
Aşadar, faţă de analiza de mai sus, instanţa constată că fapta inculpatului nu
întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de
art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen., nefiind întrunite toate cerinţele prevăzute de textul legal,
conform precizărilor anterioare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen.,
instanţa va achita pe inculpatul I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă
prev. de art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen.
Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea vătămată civilă P.V., având ca
obiect plata daunelor morale si a daunelor materiale reprezentând contravaloarea
imobilelor executate silit, cu care partea vătămată garantase creditele în cauză ale societăţii
sale, instanţa constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Chiar în cazul achitării în baza art. 10 lit. d C.pr.pen., se poate dispune obligarea
inculpatului la despăgubiri civile, dar doar în măsura în care există dovada suferirii vreunui
prejudiciu moral sau material de către partea vătămată-civilă, prejudiciu care să fi fost
produs prin fapta inculpatului, cu condiţia ca aceasta, chiar dacă nu este infracţiune, să fie
o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii si să există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită
şi prejudiciul produs, în sensul art. 998-999 Cod civil.
În speţă, părţii vătămate nu i-a fost produs un prejudiciu material prin fapta
inculpatului, prejudiciul fiind produs ca urmare a executării silite a bunurilor părţii
vătămate, în calitate de garant al unor credite acordate societăţii la care era unic asociat, în
urma neplăţii de către societate a creditelor de care a beneficiat efectiv.
Or, nu se poate susţine că acest prejudiciu a fost produs prin fapta inculpatului, în
condiţiile în care probele dosarului, altele decât expertiza efectuată de inculpat, dovedesc
clar faptul că societatea a beneficiat de credite, transferând însă banii altor persoane, iar
partea vătămată şi-a asumat prin contract obligaţia de a garanta cu bunurile sale creditele
societăţii ce nu au mai fost apoi rambursate.
Instanţa constată că partea vătămată se găseşte în situaţia de a imputa inculpatului
consecinţele propriilor sale fapte şi acţiuni (încheierea, în calitate de asociat unic al unei
societăţi, de credite pentru societate, garantate si cu bunuri proprii, beneficierea de
acordarea efectivă a banilor prin transferul în contul societăţi fără îndeplinirea condiţiilor
legale privind scopul obţinerii împrumuturilor, transferul banilor astfel obţinuţi de la
societate către alte mama sa si către altă firmă a mamei sale, neplata datoriilor către bancă)
si că în esenţă afirmă în mod nereal faptul că societatea sa ar fi fost înşelată de bancă prin
operaţiuni false, în condiţiile în care operaţiunile propriu-zise (chiar efectuate de bancă cu
încălcarea normelor bancare, ce a operat în favoarea societăţii părţii vătămate) s-au
dovedit reale şi înregistrate ca atare în propriile acte ale societăţii părţii vătămate.
În raport de aceste aspecte, instanţa reţine că părţii vătămate-civile nu i-a fost
cauzat niciun prejudiciu moral prin fapta inculpatului, nefiind îndeplinite condiţiile
răspunderii civile delictuale.
Pentru aceste motive, în baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. corob. cu art. 998-999 C.civ.,
instanţa va respinge ca nefondată acţiunea civilă şi, în baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a, b
C.pr.pen., va obliga pe partea civilă la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen., achită pe inculpatul I.A.,
pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen.
În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. corob. cu art. 998-999 C.civ., respinge ca nefondată
acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V..
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a, b C.pr.pen., obligă pe partea civilă la 1000 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 03 mai 2011.
Preşedinte,
A.P.
Grefier,
I.D.
1
