Deşi este incontestabilă suferinţa încercată de sora şi fratele victimei, la cuantificarea daunelor morale cuvenite acestora trebuie avut în vedere că, prin evoluţia lor firească viitoare, nu vor resimţi lipsa surorii în aceeaşi măsură ca tatăl lor, care suferă de mai multe boli cronice, a rămas singur şi lipsit de un sprijin la bătrâneţe. Prin urmare, instanţa de apel a greşit atunci când a egalizat compensaţiile acordate cu titlu de daune morale, fiindcă amplitudinea suferinţelor unui părinte care a pierdut astfel un copil care constituia un ultim sprijin material şi moral la bătrâneţe nu este egală şi comparabilă cu suferinţele psihice ale fraţilor, care între timp, nu mai trăiesc şi gospodăresc împreună la acelaşi domiciliu unde a trăit victima cu tatăl său.
Constată că prin sentinţa penală nr. 120/17.11.2010 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, inculpatul J.I. , a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 al.1 şi al.2 Cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 litera „a”, teza a II-a şi lit.”b” Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe o durată de 4 ani şi 9 luni, ce constituie termen de încercare.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Au fost admise în parte pretenţiile formulate de părţile civile B.S., B. B., respectiv, M.K., inculpatul J.I., fiind obligat la plata sumei de 3.973 lei, cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile B.S., B. B., respectiv, M.K., în solidar.
Inculpatul J.I. a mai fost obligat la plata sumei de 50.000 lei cu daune morale către partea civilă B.S. şi a sumei de câte 20.000 lei cu daune morale către părţile civile B.B. şi M.K.
În baza Contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie Seria RO/01/TO/XZ nr. 001040211, încheiat la data de 7 august 2008, asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie, SC Asigurarea Românească-ASIROM-Vienna Insurance Goup SA, a fost obligat în locul inculpatului J.I. la plata următoarelor sume: 3.973 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile B.S., B.B., şi M.K., în solidar; 50.000 lei cu daune morale către partea civilă B.S. şi suma de câte 20.000 lei cu daune morale către fiecare dintre părţile civile B.B. şi M.K., în total suma de 93.973 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie SC Asigurarea Românească-ASIROM-Vienna Insurance Goup SA, a fost obligat la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare către părţile civile B.S., B. B., respectiv, M.K., în solidar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, la data de 15 octombrie 2008, în jurul orelor 13,00, inculpatul J.I. a condus autoturismul marca Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare CV – 01 – KCY, pe DN 11, în sensul de rulare dinspre mun. Tg. Secuiesc, spre mun. Oneşti, jud. Bacău, în autoturism, pe bancheta dreapta – faţă se afla numita B.O., cu care inculpatul era în relaţii apropiate.
La ieşirea din com. Lemnia, în zona km 71+100 m, inculpatul s-a angajat într-o manevră de depăşire neregulamentară a două autovehicule care circulau cu viteză redusă în faţa sa, a pătruns pe sensul opus de circulaţie şi a intrat în coliziune cu autotractorul marca DAF, cu nr. de înmatriculare BH -27-MET, care tracta semiremorca nr. de înmatriculare BH-80-GXB, condus regulamentar de martorul B.M., iar în urma impactului a rezultat decesul numitei B.O.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, circumstanţele reale de săvârşire mai sus arătate, urmările faptei, circumstanţele personale ale inculpatului, în sensul că acesta se află la primul contact cu legea penală şi este caracterizat pozitiv în societate, limitele pedepsei prevăzute de lege, context în care a apreciat că prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, chiar şi fără executare, având în vedere criteriile prevăzute la art. 81 alin. 1 Cod penal, scopul educativ al pedepsei aplicate va putea fi atins.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, prima instanţă a reţinut faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi următoarele Cod procedură penală, B.S., tatăl victimei, B.B. şi M.K., fratele, respectiv, sora victimei, s-au constituit părţi civile cu următoarele sume: suma de 65.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei, sumă solicitată de către cele trei părţi civile în solidar, suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă B.S., respectiv, sumele de câte 50.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale către părţile civile B.B. şi M.K., conform constituirii de parte civilă, depusă la dosar la fila nr.151.
În motivarea constituirii de parte civilă, se arată faptul că victima B.O. a fost un ajutor material şi moral precum şi un sprijin permanent al familiei, iar pierderea ei a cauzat o suferinţă imensă.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate, se arată că acestea au reprezentat cheltuielile de înmormântare şi pomana tradiţională.
Raportat la suma solicitată de 65.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, prima instanţă a reţinut faptul că prin acte aceştia au justificat numai suma de 815 lei, respectiv suma de 258 lei, conform facturii fiscale şi chitanţei, ambele din data de 16 octombrie 2008, depuse la dosar la fila nr. 177, iar din declaraţiile de martor ale numitelor B.R. şi B.C., prima instanţă a reţinut faptul că pomana tradiţională în memoria victimei a avut loc la Casa de Cultură din comuna Breţcu, pomană la care au participat între 220 – 240 persoane, iar costul unui meniu a fost de maxim 10 lei.
Totodată, din cuprinsul Adeverinţei nr. 113 din data de 21 iunie 2010, emisă de către Centrul Cultural Breţcu şi depusă la fila nr. 187, s-a reţinut faptul, că pomana victimei a avut loc la data de 20 octombrie 2008, iar părţile civile au plătit taxa de închiriere a unei săli în sumă de 300 lei, precum şi 200 lei reprezentând veselă închiriată pentru 200 persoane.
Astfel, din despăgubirile civile solicitate, părţile civile au justificat numai suma totală de 1.576 lei, sumă la care se adaugă şi contravaloarea meniului pentru maxim 240 persoane ( câte 10 lei pe fiecare persoană ), în total suma de 3973 lei, din suma solicitată de 65.000 lei.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, prima instanţă, având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (D.I., B.R., B.C. ), a reţinut că într-adevăr tatăl, respectiv, fratele şi sora victimei prin decesul intempestiv şi violent al victimei au suferit şi un prejudiciu de natură psihică care poate fi acoperit printr-o sumă de bani cu titlu de daune morale, însă fără ca prin solicitarea acestor daune morale să se urmărească îmbogăţirea fără just temei, motiv pentru care având în vedere şi practica judiciară în materie, prima instanţă a apreciat că sumele solicitate de 100.000 lei, respectiv, câte 50.000 lei ( în total suma de 200.000 lei ) sunt exagerate şi că suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă B.S., respectiv sumele de câte 20.000 lei cu titlu de daune morale către părţile civile B.B. şi M.K., acoperă şi sunt îndestulătoare raportat la prejudiciul de natură psihică cauzat prin decesul victimei.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, inculpatul şi părţile civile invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin memoriu cu motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc a susţinut că în mod eronat prima instanţă la obligat pe inculpat la plata de despăgubiri către părţile civile. Asigurătorul de răspundere civilă obligatorie fiind persoana care răspunde direct şi singur la plata de despăgubiri către părţile civile.
În motivarea apelului declarat inculpatul, prin apărătorul său ales, a susţinut că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată, iar sentinţa atacată este greşită şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile, aşa cum a statuat ICCJ prin Decizia nr. 1 din 28.03.2005 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea apelului declarat părţile civile au invocat greşita stabilire a cuantumului despăgubirilor morale acordate de prima instanţă, susţinând că victima a fost cea care a avut grijă de tatăl şi de fraţii săi, iar decesul acesteia a provocat o suferinţă enormă familiei, insă instanţa a subapreciat această pierdere, solicitând admiterea despăgubirilor morale astfel cum au fost precizate la instanţa de fond.
Prin decizia penală nr.9/A/27.01.2011, Tribunalul Covasna a admite apelurile declarate, cu excepţia celui declarat de partea civilă B.S., desfiinţând hotărârea în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei principale, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale acordate părţilor civile B.B. şi M.K. greşita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile şi stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.
Rejudecând cauza în aceste limite, instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului J.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 al. 1 şi 2 C. pen., de la 2 ani şi 9 luni închisoare la 2 ani închisoare, menţinând aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal, pentru inculpat termen de încercare de 4 ani.
Din sentinţa atacată au fost înlăturate dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata către părţile civile B.S., B. B., respectiv, M.K. de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale şi daune morale; cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă să plătească părţilor civile B.B. şi M.K. a fost majorat de la suma de câte 20.000 lei la câte 50.000 lei pentru fiecare, în final asigurătorul de răspundere civilă urmând să plătească părţilor civile suma totală de 153.973 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Prin aceeaşi decizie, a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul să plătească statului de la suma de 2.400 lei la 2.000 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de partea civilă B.S. împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Covasna a constatat că prima instanţă, pe baza probatoriului administrat, a stabilit în mod corect starea de fapt şi încadrarea juridică a faptei, a făcut o analiză detaliată a probelor pe baza cărora a stabilit vinovăţia inculpatului la comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 şi 2 Cod penal.
Dat fiind că prin raportul de expertiză tehnică aflat la dosarul cauzei s-a reţinut ca şi cauză care a favorizat producerea evenimentului rutier viteza autotrenului condus de martorul B.M., care a intrat în coliziune cu autoturismul condus de către inculpat, s-a apreciat că acest aspect constituie o circumstanţă reală de individualizare a pedepsei, care a fost astfel redusă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut că în temeiul art. 54 şi 55 din Legea nr. 136/1995, partea civilă are un drept la acţiune direct împotriva asiguratorului, sau un drept la acţiune împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, în temeiul dreptului comun (art. 999, 1003 Cod civil). Partea civilă nu poate cumula aceste drepturi la acţiune, deoarece s-ar ajunge la dubla reparare a prejudiciului, având în vedere că între asigurător, pe de o parte, şi inculpat, pe de altă parte, nu există solidaritate, aceasta nefiind prevăzută în mod expres în contractul de asigurare; în aceste condiţii, s-a apreciat că obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile a inculpatului şi a asiguratorului reprezintă o soluţie greşită din punct de vedere juridic, ce nu tine seama de faptul că natura juridică a obligaţiei asumate de societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementata de art. 1000 al. 1 Cod civil, precum şi de răspunderea comitentului la care se referă al. 3 al aceluiaşi articol.
Sub aspectul daunelor morale pretinse de părţile civile, s-a apreciat că, în mod neechivoc, decesul victimei, a produs părţilor civile – tată şi fraţi – suferinţe psihice ce se circumscriu noţiunii de prejudiciu moral patrimonial, astfel încât, în mod corect s-a reţinut că se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufleteşti.
S-a reţinut însă că stabilirea unui cuantum diferenţiat al daunelor morale acordate părţilor civile nu se justifică. Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor D.I. şi B.R., după despărţirea părinţilor, victima B.O. şi-a îngrijit tatăl şi pe cei doi fraţi, ea se ocupa şi de treburile gospodăreşti, astfel, în cauză nu s-a dovedit împrejurarea că legăturile afective dintre tată şi victimă, erau mai intense decât între victimă şi cei doi fraţi care practic după despărţirea părinţilor au fost îngrijiţi de către aceasta.
Plecând de la premiza că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, apreciind că suma de 100.000 lei solicitată de către partea civile B.S., fiind una exagerata faţa de împrejurările cauzei, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de către această parte civilă.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat, s-a constatat că suma de 2400 lei stabilită în sarcina inculpatului de către Judecătorie este exagerată. Astfel, cheltuielile avansate de către stat în faza de urmărire penală au fost de 1720 lei, iar cele privind efectuarea actelor procedurale în cursul judecăţii au fost de 280 lei, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parţial al apărătorului din oficiu, avansată din fondurile Ministerului Justiţiei prin încheierea din 31 martie 2010.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs asigurătorul S.C. Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin S.C. ASIROM S.A. Sucursala Covasna, invocând cazurile de casare prev. de art.3859 pct.9, 10 şi 171 Cod procedură penală, solicitând casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea sentinţei Judecătoriei Tg. Secuiesc.
În dezvoltarea motivelor de recurs, asigurătorul a învederat că mărirea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile B.B. şi M.K. este netemeinică şi nelegală; deşi instanţa de apel a reţinut că nu se justifică departajarea acordării unor daune morale diferite în cuantum între tată şi fraţi, date fiind relaţiile puternice pe care le-au avut cu victima, a respins apelul părţii civile B.S. pe motivul că scopul daunelor morale este unul reparatoriu şi nu represiv şi trebuie păstrată proporţionalitatea mijloacelor utilizate în atingerea scopurilor propuse; instanţa de apel a greşit atunci când a egalizat compensaţiile acordate cu titlu de daune morale, fiindcă amplitudinea suferinţelor unui părinte care a pierdut astfel un copil care constituia un ultim sprijin material şi moral la bătrâneţe nu este egală şi comparabilă cu suferinţele psihice ale fraţilor, care între timp, nu mai trăiesc şi gospodăresc împreună la acelaşi domiciliu unde a trăit victima cu tatăl său; recurentul a invocat Ordinul nr.8/2008 emis de Preşedintele C.S.A., conform căruia daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Examinând decizia recurată în raport de toate actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei şi având în vedere motivele de recurs invocate, dar şi dispoziţiile art.3856 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond au reţinut în mod legal şi temeinic că prin decesul victimei B.O., produs în accidentul rutier ce a avut loc în data de 15.10.2008 din culpa inculpatului J.I., tatăl şi fraţii acesteia au suferit o imensă pierdere pentru a cărei alinare se cuvin a fi acordate compensaţii băneşti.
De altfel, B.S. (tatăl victimei), M.K. (sora) şi B.B. (fratele) şi-au manifestat voinţa de a participa în acest proces penal în calitate de părţi civile, solicitând, pe lângă daunele materiale şi daune morale, tatăl, în cuantum de 100.000 lei, iar fraţii şi surorile câte 50.000 lei
Din probele administrate în faţa primei instanţe a rezultat puternica legătură existenţă între tată şi fiica decedată, respectiv, între aceasta şi fraţii săi, sprijinul pe care victima accidentului l-a constituit pentru familie, ulterior despărţirii părinţilor.
Curtea a constatat însă că cei trei fraţi aveau vârste relativ apropiate, m.k. (născută în 03.12.1979) întemeindu-şi propria familie încă din data de 05.05.2005, iar B.B. (născut în 10.09.1982), deşi a locuit cu tatăl său, a fost şi plecat din ţară, lucrând în străinătate, conform declaraţiei martorului B.C., văr primar cu părţile civile (fila 199 dosar prima instanţă).
Deşi este incontestabilă suferinţa încercată de sora şi fratele victimei, la cuantificarea daunelor morale cuvenite acestora trebuie avut în vedere că, prin evoluţia lor firească viitoare, nu vor resimţi lipsa surorii în aceeaşi măsură ca tatăl lor, care suferă de mai multe boli cronice, a rămas singur şi lipsit de un sprijin la bătrâneţe.
Deşi este evident că în speţă, întreţinerea acordată de victimă familiei era benevolă şi consecinţă firească a bunelor relaţii dezvoltate în cadrul familiei, Curtea are în vedere şi împrejurarea că, potrivit Codului Familiei, descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor (art.89).
În plus, necesitatea acestei diferenţe de tratament sub aspectul cuantumului despăgubirilor a fost recunoscută şi de către părţile civile, care şi-au formulat pretenţiile în mod diferit, tatăl solicitând 100.000 lei cu titlu de daune morale, iar fraţii câte 50.000 lei.
Aşa fiind, constatând că prin decizia recurată s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legii civile privind răspunderea pentru fapta proprie (art.998-999 Cod civil), fiind deci incident doar cazul de casare prev. de art.3859 pct.171 Cod procedură penală, nu şi cele prev. de art.3859 pct.9 şi pct.10 Cod procedură penală, Curtea a admis recursul formulat de asigurătorul S.C. Asigurarea Românească ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., prin S.C. ASIROM S.A. Sucursala Covasna împotriva deciziei penale nr.9/A/27.01.2011, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr. 188/322/2010, care a fost casată sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile B.B. şi M.K..
Rejudecând în aceste limite, reţinând puternicele legături afective existente între victima accidentului rutier din data de 15.10.2008 şi fraţii săi, cuantumul daunelor morale pe care asigurătorul S.C. Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin S.C. ASIROM S.A. Sucursala Covasna a fost obligat să le plătească părţilor civile B.B. şi M.K. a fost redus de la câte 50.000 lei la câte 40.000 lei, astfel încât asigurătorul urmează a plăti părţilor civile suma totală de 133.973 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Celelalte dispoziţii ale deciziei recurate au fost menţinute.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta a fost obligată să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 250 lei.
(Decizia penală nr.324/R din 28 aprilie 2011; dosar nr. 188/322/2010)
7
