– art.322 Codul de procedură civilă
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, iar motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art.322 pct.l — 9 Cod procedură civilă.
In cazul motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă trebuie întrunite cumulativ toate cerinţele prevăzute de acest text de lege, condiţie ce nu este îndeplinită, printre altele, dacă înscrisul invocat nu a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, iar acesta nu este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, decizia nr.314/12.03.2008
Prin decizia civilă nr.314/12.03.2008 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1123/29.03.2007 pronunţată de aceeaşi instanţă formulată de revizuientul … în contradictoriu cu intimatul …, decizie prin care a fost admis recursul declarat de intimatul din cauză împotriva sentinţei civile nr.910/2007 a Tribunalului Buzău şi s-a modificat în tot sentinţa , iar pe fond s-a respins ca neîntemeiată acţiunea şi s-a admis cererea reconvenţională în sensul celor solicitate de intimat.
S-a reţinut că revizuientul este nemulţumit de soluţia dată de instanţa de control judiciar prin decizia civilă nr. 1123/29.11.2007, susţinând la pct.l al cererii o serie de motive prin care se invocă de fapt greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziţii legale.
Or, a da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi ar însemna să se lase dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Niciunul din motivele invocate de revizuient la pct.l al cererii nu se încadrează în motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art.322 pct. 1-9 Cod pr.civilă, la care s-a făcut trimitere, nici chiar revizuientul neindicând expres în cuprinsul cererii care ar fi motivul concret de revizuire în care s-ar încadra aspectele invocate de acesta.
La punctul II al cererii revizuientul a invocat în concret motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 teza I Cod pr.civilă, însă nici acest motiv de revizuire nu este incident în cauză.
în susţinerea cererii, revizuientul a invocat, drept act nou, Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.5036/14.11.2001 privind aprobarea reţelei cluburilor sportive şcolare independente şi a unităţilor de învăţământ preuniversitar, care au în structură şi secţii specifice cluburilor sportive şcolare, pentru anul şcolar 2001-2002 şi în care, la anexa nr.2, pct.31, se regăseşte şi liceul-intimat, susţinând că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui ordin pe care intimatul a omis a-1 face public.
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod pr.civilă, teza I, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, acest înscris să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, iar înscrisul respectiv trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.
în legătură cu Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.5036/14.11.2001 invocat de revizuient, Curtea a arătat că nu se poate reţine că acesta ar fi fost reţinut de partea potrivnică ori nu ar fi putut fi prezentat pe tot parcursul judecării pricinii dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din actele dosarului, unul din cele două cadre didactice în numele căruia a fost formulată acţiunea de către revizuent a fost chiar directorul intimatului până la începutul anului 2007, având deci cunoştinţă de ordinul respectiv emis încă din anul 2001 de către un organ central al administraţiei de stat şi anume, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ordinul respectiv existând şi putând fi procurat.
Pe de altă parte, înscrisul respectiv nu poate fi considerat nici determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă alta ar fi putut fi soluţia pronunţată.
Aceasta, deoarece, potrivit art.8 lit.h din HG nr.281/1993, privind salarizarea personalului din unităţile bugetare, astfel cum a fost modificat prin HG nr.75/1996, se acordă pentru personalul încadrat în funcţiile de preşedinţi de federaţii salariaţi, secretari federaţii, antrenori federali, antrenori loturi naţionale şi antrenori categoria I (care antrenează sportivi sau echipe de lot naţional), un spor de 25% calculat la salariul de baza corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, pentru activitatea de importanţă naţională desfăşurată în cadrul federaţiilor şi al cluburilor sportive.
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, petenţii au fost încadraţi ca profesori, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 128/1997 cu modificările şi completările ulterioare privind statutul personalului didactic, inclusiv de acordarea unei gradaţii de merit de 25% pentru performanţe deosebite în activitatea desfăşurată, conform art.50 alin. 3 din această lege.
Activitatea didactică a petenţilor, de la clasele vocaţionale cu profil sportiv, ce au program intensiv de educaţie fizică nu este echivalentă cu activitatea desfăşurată de persoanele care sunt încadrate ca antrenori, existând în cadrul liceului-
intimat persoane care sunt încadrate cu contract de antrenor – la secţiile cu regim de club sportiv şcolar de atletism şi handbal, altele decât petentii din cauză.
În raport de toate aceste considerente, Curtea a privit cererea de revizuire ca nefondată, respingând-o în consecinţă.
