Conform art. 3 din D. nr. 167/1958, în materie de asigurări termenul de prescripţie este de 2 ani şi începe de la data producerii riscului asigurat. Demersurile pentru autoturismele avariate se pot face înainte ca cererea de despăgubire să fie considerată valabilă, în scopul operativităţii şi pentru conservarea anumitor probe ce ar suferi o depreciere în timp; scrisoarea prin care societatea de asigurări comunică asiguratului că documentaţia este incompletă nu angajează la plată, ci se poate doar considera ca făcând parte din ansamblul documentaţiei necesare la stabilirea valorii despăgubirii; aceasta nu valorează recunoaştere pură şi simplă a obligaţiei de plată şi nu are ca efect întreruperea prescripţiei.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, reclamanta S.C. “C.E.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “A.A.R.” – S.A., solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei la data pronunţării, a sumei de 15.520 USD cu titlu de indemnizaţie de datorată în baza poliţei de asigurare nr. Ml 1028/11.11.1996, ca urmare a producerii riscului asigurat la data de 21.10.1997, precum si la plata unei doDânzi aferente în valoare de 1.240 USD, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 6378/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis excepţia prescripţiei dreptului ia acţiune şi a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 3 din D. nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de 2 ani în materie de asigurări şi începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune, conform art. 10 alin. 1 din acelaşi act normativ, respectiv de la data producerii evenimentului asigurat, în speţă de la 21.10.1997, iar acţiunea a fost înregistrată la 25.10.1999, relevanţă asupra cursului prescripţiei prezintă recunoaşterea debitului, situaţie care întrerupe cursul acesteia.
Referitor la actele de recunoaştere de care face vorbire apelanta, se reţine că, în practica asigurătorilor, demersurile pentru autoturismele avariate se pot face chiar înainte ca cererea de despăgubire să fie considerată valabilă, în scopul operativităţii şi pentru conservarea anumitor probe ce ar suferi o depreciere în timp.
Ca atare şi scrisoarea la care se face referire, din care text rezultă că documentaţia este incompletă şi nu angajează la plată, se poate doar considera ca făcând parte din ansamblul documentaţiei necesare la stabilirea valorii despăgubirii, fără a i se da interpretarea că aceasta valorează cu recunoaşterea dreptului la încasarea despăgubirii.
Nefiind o recunoaştere pură şi simplă, ea nu are ca efect întreruperea prescripţiei.
întrucât, în speţă, apelanta-reclamantă nu a dovedit cu acte din care să rezulte recunoaşterea de către intimată a sumelor pretinse şi că s-ar fi obligat să plătească, cursul prescripţiei nu s-a întrerupt şi ca atare, corect prima instanţă a admis excepţia şi a respins acţiunea. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 1257/2000)
