Legea nr. 334/2002, art. 51 alin. (3)
Art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 prevede că personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu sau în spitale, aziluri de bătrâni şi orfelinate, beneficiază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de un spor de 15% din salariul de bază, ce face parte din acesta.
Art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 prevede că personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu sau în spitale, aziluri de bătrâni şi orfelinate, beneficiază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de un spor de 15% din salariul de bază, ce face parte din acesta.
Prin urmare, nu prezintă relevanţă faptul că reclamanţii au calitatea de bibliotecari în cadrul unei reţele şcolare, deoarece bibliotecile şcolare asigură servicii de împrumut la domiciliu pentru elevi, iar legiuitorul nu a introdus distincţii între categoriile de biblioteci publice.
Pe de altă parte, acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de bibliotecari ar crea o între bibliotecarii beneficiari, cărora li s-ar majora remuneraţia, şi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul bibliotecilor şcolare, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă a tratamentului diferenţiat.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 968 din 6 mai 2008
Prin sentinţa civilă nr. 77/17.01.2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar Timiş, în numele membrilor de sindicat, L.R. şi B.A.M., împotriva pârâţilor Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” Timişoara, Casa Corpului Didactic Timiş, Consiliul Local Timişoara, Primăria Timişoara – Instituţia Primarului şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş şi a obligat pârâţii să calculeze şi să plătească drepturile salariale neacordate membrilor de sindicat din instituţiile de învăţământ pârâte, încadraţi pe funcţii didactice auxiliare de bibliotecari, drepturi ce reprezintă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în cuantum de 15% din salariul de bază, pe o perioadă de 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv pe perioada 12.11.2004 – 12.11.2007, actualizate în funcţie de rata inflaţiei.
Totodată, pârâţii au fost obligaţi să calculeze şi să plătească în continuare sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, în favoarea membrilor sindicatului reclamant, încadraţi la instituţiile de învăţământ pârâte pe funcţiile didactice auxiliare de bibliotecar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, personalul didactic auxiliar care îşi desfăşoară activitatea în biblioteci şcolare beneficiază de acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază, deşi sporul menţionat nu este prevăzut expres de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Împrejurarea că o bibliotecă şcolară nu funcţionează cu statut de bibliotecă publică nu este de natură să îngrădească drepturile conferite, prin lege, personalului ce desfăşoară activitatea specifică de bibliotecar în cadrul unei biblioteci şcolare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarului municipiului Timişoara, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, ca reprezentant legal al municipiului, au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că este dată în contradicţie cu dispoziţiile legale în materie şi cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motive de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ.
Totodată, pârâţii-recurenţi au invocat faptul că, în mod nelegal şi nefondat, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Timişoara, întrucât Primăria Municipiului Timişoara nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar calitatea de angajator o au directorii unităţilor de învăţământ. Conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, „angajarea pe post se face de directorul unităţii de învăţământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul general”.
Cu privire la fondul cauzei au susţinut că nu pot fi obligaţi la plata sumelor pretinse de către reclamanţi, deoarece între Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi membrii de sindicat reprezentanţi de reclamant nu există raporturi contractuale de muncă, astfel încât această obligaţie revine angajatorului.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, a H.G. nr. 281/1993, a Legii nr.334/2002 şi a Codului muncii.
Recurentul susţine că din interpretarea actelor normative menţionate anterior şi a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ rezultă că personalul din bibliotecile şcolare, care asigură servicii de împrumut în cadrul unităţilor şcolare, nu este îndreptăţit la acest spor, iar instanţa nu poate acorda în cuantumul maxim acest spor, care nu are stabilit un nivel concret, fără vreo determinare făcută de organele competente.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş s-a reiterat motivaţia din întâmpinarea depusă la instanţa de fond, arătându-se că doar unitatea de învăţământ ar putea plăti reclamantului drepturi salariale, prin virarea sumelor necesare de către Primăria Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, întrucât Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş nu are competenţa în asigurarea şi achitarea drepturilor băneşti în litigiu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C.proc.civ., art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ., Legii nr. 128/1997, Legii nr. 334/2002, H.G. nr. 281/1993, Codului muncii şi Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.304 pct.8 şi pct.9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă plata drepturilor salariale neacordate membrilor de sindicat încadraţi pe funcţii didactice auxiliare de bibliotecari, reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada 12.11.2004 – 12.11.2007, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, precum şi plata în continuare a acestui spor.
Raportat la acest obiect, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara au calitatea procesuală pasivă, potrivit art. 68 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 215/2001, care stabileşte, printre atribuţiile principale pe care le îndeplineşte primarul ca reprezentant legal al municipiului, întocmirea proiectului bugetului local şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar, supunându-le spre aprobare Consiliului Local al Municipiului Timişoara, precum şi exercitarea funcţiei de ordonator principal de credite.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş are atribuţii de control privind modul de calcul şi plată a salariilor de către unităţile de învăţământ, astfel încât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Sub aspectul fondului, prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile legale incidente, nefiind aplicabile motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ nu constituie temei de drept pentru acordarea drepturilor salariale pretinse, aşa cum susţine recurentul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş. Acest spor s-a acordat în baza dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002.
Prin urmare, nu prezintă relevanţă faptul că membrii de sindicat au calitatea de bibliotecari în cadrul unei reţele şcolare, iar nu la o biblioteca judeţeană, deoarece legiuitorul nu a făcut o astfel de diferenţiere.
Pe de altă parte, acordarea acestui spor doar pentru o categorie de bibliotecari ar crea o discriminare, respectiv o diferenţiere artificială între bibliotecarii beneficiari, cărora li s-ar majora remuneraţia, şi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul bibliotecilor şcolare.
Art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 nu stabileşte un nivel concret al sporului în litigiu, însă aceste dispoziţii legale dau posibilitatea judecătorului să stabilească întinderea procentului de până la 15%, astfel încât critica formulată de recurentul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş sub acest aspect nu poate fi reţinută.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea respinge recursurile declarate de către pârâşi ca nefondate şi menţine sentinţa civilă nr. 77/17.01.2008 a Tribunalului Timiş.
