Sentinţa penală nr. 209/1.04.2011 I.D.C-C 17
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nr. 1258/P/2010 din data de 25.10.2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului xxx, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe un drum public rară a poseda permis de conducere şi cu o alcoolemie peste limita legală,
In fapt, s-a reţinut că în noaptea de 02.05.2010, în jurul orei 0.15, un echipaj de poliţie a oprit pe DC 184, pe raza comunei Solonţ, sat Cucuieţi, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare BC.76.AGJ, fiind identificat conducătorul auto în persoana inculpatului.
Se mai arată in actul de sesizare , că din cauza faptului că inculpatul prezenta halenă alcoolică şi a început să se manifeste agresiv, încercând să se îndepărteze de maşină , s-a folosit forţa , inculpatul fiind încătuşat de către organul de poliţie şi condus la sediul de poliţie unde a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se 0.95 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Moineşti unde i s-a recoltat o probă de sânge , pe cea de-a doua refuzând-o.
Situaţia de fapt reţinută se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: proces verbal de sesizare din oficiu (fila 3 dup), proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fila 4, dup), buletin de examinare clinică (fila 6 dup), buletin de analiză toxicologică (fila9, dup), declaraţii martori (fi. 12, 14-25 dup), declaraţii învinuit (fi. 30-34 dup).
Inculpatul iniţial a recunoscut fapta săvârşită, ulterior a contestat faptul că ar fi condus autoturismul în seara respectivă.
In faza de judecata, instanţa a dispus efectuarea unei cercetări la faţa locului, prin care sa stabilit locul unde a fost săvârşită fapta.
In baza art.327 şi urm. Cod procedură penală au fost audiaţi, sub prestare de jurământ martorii: xxx (fila 33 dosar), xxx (fila 34 -35), xxx (fila 36), xxx(fila 62), xxx (fila63), şi în temeiul disp. art. 323 Cod procedură penală fost audiat inculpatul, declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosar.
Totodată, s-a dispus ataşarea unei copii a sentinţei penale nr. 268/05.05. 2010 a Judecătoriei Moineşti precum si modalitatea rămânerii definitive a acesteia (fi. 50-51 ).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
In noaptea de 02.05.2010, după ce a consumat băuturi alcoolice la barul din localitate împreună cu martorii xxx (fratele inculpatului), xxx, şi xxx, în jurul orei 0.15 inculpatul xxx, deşi cunoştea faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală
2
marca Dacia cu nr. înmatriculare BC.76 AGJ şi a condus pe DC 184, pe raza comunei Solont, sat Cucuieti, strada Tudor Vladimirescu.
Fiind oprit de către organele de poliţie, a fost identificat conducătorul auto în persoana inculpatului şi deoarece prezenta halenă alcoolică şi se manifesta agresiv, având o atitudine recalcitrantă, adresând cuvinte jignitoare şi vulgare la adresa agenţilor de poliţie încercând să fugă după oprirea autoturismului, s-a procedat la încătuşarea acestuia şi conducerea la sediul poliţiei.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declaraţia dată de inculpat în faza de urmărire penală (fi.SOSI d.u.p.), declaraţia martorului xxx (fi. 12.13, d.u.p. şi fi. 62-63 dos. instanţă), procesul -verbal (fila 4 d.u.p), rezultatul alcooltest (fila 5 d.u.p), buletinul de examinare clinică (fila 6 d.u.p), buletin de analiză toxicologică nr. 1204/04.05.2010 (fila9 d.u.p.), raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare (filai 1 d.u.p).
Astfel, martorul xxx a declarat în mod constant atât în faza urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti faptul că în noaptea de 2.05.2010 , în jurul orelor 0.10, în timp ce se afla împreună cu echipajul de poliţie rutieră, în calitate de agent voluntar, a fost oprit autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare BC.76.AGJ, că în maşină se aflau trei persoane, la volanul maşinii se afla inculpatul, şi că în momentul în care i s-au solicitat documentele, inculpatul iniţial s-a rugat să îl ierte şi deoarece agentul de poliţie i-a solicitat în continuare documentele, inculpatul a devenit recalcitrant , încercând să fugă, motiv pentru care a fost încătuşat.
Declaraţia martorului de coroborează cu declaraţia inculpatului data în cursul urmăririi penale (fila 30-31 d.u.p), prin a recunoscut că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare BC.76.AGJ, în data de 02.05.2010 , în jurul orelor 0.10 sub influenţa băuturilor alcoolice, fără să posede permis de conducere.
Cu privire la afirmaţia inculpatului că nu era în deplinătatea facultăţilor mintale în noaptea din data de 02.05 2010, când a dat declaraţia prin care a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa , deoarece era în stare de ebrietate, instanţa va înlătura această apărare ca fiind necorespunzătoare realităţii deoarece din buletinului de examinare clinică (fila 6 d.u.p), reiese că acesta la examenul clinic efectuat cu ocazia recoltării alcoolemiei nu prezenta semne neurologice pozitive şi nici manifestări psihice care să ducă la concluzia că nu avea discernământ.
Mai mult decât atât, efectele psihice ale consumului de alcool nu înlătură discernământul, ci poate doar să ducă la scăderea capacităţii de gândire.
Astfel, din buletinul de examinare clinică (fila 6 d.u.p), reiese că inculpatul avea echilibru păstrat, proba indice-nas- negativă, ridicarea unor obiecte mici – negativă, vorbire – clară, comportare -ordonată, orientare în timp şi spaţiu – orientat, atenţia -concentrată, judecata -coerentă.
3
Dacă inculpatul ar fi avut capacitatea de gândire diminuată în momentul în care a recunoscut faptele, examenul clinic efectuat trebuiau să sufere modificări .
In ceea ce priveşte afirmaţiile martorilor că nu inculpatul ar fi condus autoturismul ci numitul xxx (tatăl inculpatului) instanţa urmează să le înlăture deoarece acestea nu se coroborează cu situaţia de fapt reţinută de instanţă, existând contradicţii şi în declaraţiile acestora, de asemenea instanţa are în vedere şi gradul de rudenie a martorilor xxx (tatăl inculpatului) şi xxx ( fratele inculpatului) precum şi relaţia de prietenie a acestuia cu martorii xxx şi xxx, existând prezumţia de subiectivitate precum şi suspiciuni de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă motiv pentru care Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti (fila 37 dos. inst.) a solicitat înaintarea declaraţiilor organelor de cercetare penale în vederea efectuării de cercetări cu privire la aceste fapte.
Faţă de declaraţia martorului xxx, care a precizat că în momentul în care a fost oprită maşina, se afla inculpatul cu încă două persoane coroborată şi cu restul probelor reţinute de instanţă, va înlătura în totalitate declaraţia martorului xxx (tatăl inculpatului) deoarece acesta nu se afla în maşină în data de 02.05.2010 când inculpatul a săvârşit infracţiunea, motiv pentru care nici unul din martori nu au putut explica de ce nu a avut nici un fel de reacţie tatăl inculpatului când şi-a văzut fiul încătuşat pe nedrept.
Afirmaţia martorului xxx (fratele inculpatului), care a precizat „că este foarte sigur că a coborât de la volanul maşinii tatăl inculpatului” (fila 63 dos. inst.) instanţa urmează să o înlăture ca fiind nereală deoarece din declaraţia martorului xxx reiese că acesta nu se afla la locul faptei (fila 33 dos.inst), coroborată cu declaraţia martorul xxx (fi. 34 dos inst.) care precizează că martorul xxx s-ar fi aflat la o distanţă de 20 m şi că după ce a fost urcat inculpatul în maşină acesta a venit la ei şi i-a întrebat ce s-a întâmplat, coroborate şi cu apărările inculpatului (fila 64 dos. inst.) care a precizat că locul era neiluminat, vizibilitatea fiind redusă.
Martorul xxx în faţa instanţei (fila 34 dos. inst.) a precizat că nu a cunoscut motivul pentru care inculpatul a fost încătuşat şi urcat în maşina poliţiei, deşi în faza de urmărire penală a declarat că după ce a fost urcat în maşina poliţiei a „strigat să îl lase în pace că nu inculpatul a condus maşina”, de unde reiese că aceştia cunoşteau motivul.
Cu privire la afirmaţia martorului xxx care a declarat a coborât din maşină „deoarece s-a hotărât să meargă pe jos la domiciliu” este contrazisă de declaraţia martorului xxx (fi. 12-13 dup) acesta precizând în momentul în care inculpatul a devenit violent, agentul de poliţie „ a fost nevoit să îi pună cătuşele acestuia, în acest timp conducătorul auto a început să ţipe strigând la persoanele care se aflau în autoturism, din maşină coborând doi băieţi….unul din ei a sărit în apărarea inculpatului” .
4
Apărarea inculpatului cu privire la declaraţiile martorilor, că acestea sunt reale deoarece sunt identice în ambele faze procesuale va fi înlăturată deoarece nu se coroborează cu celelalte probe reţinute de către instanţă , fiind evidentă încercarea martorilor de a denatura adevărul, aceştia neputând aduce explicaţii pertinente şi credibile asupra încătuşării inculpatului şi conducerea acestuia la secţia de poliţie Moineşti, precum lipsa de reacţie a martorului xxx(tatăl inculpatului), când 1-a văzut pe inculpat că este încătuşat şi luat de poliţie.
De asemenea instanţa are în vedere şi faptul că martorii au dat declaraţii pentru prima data la poliţie după 5 zile de la data când a săvârşit infracţiunea, aceştia având suficient timp să stabilească o situaţie de fapt nereală dar favorabilă inculpatului.
In drept fapta inculpatului xxx de a conduce autoturismul Dacia cu nr de înmatriculare BC 76 ACJ pe DC 184, pe raza corn. Solonţ, comuna Cucuieţi, jud. Bacău având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşea limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin.l din OUG nr.195/2002.
Elementul material al laturii obiective este realizat prin fapta inculpatului de a conduce autoturismul având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală
Astfel, drumul parcurs de către inculpat reprezintă un drum public, potrivit art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/ 2002, fiind special amenajat pentru traficul rutier şi deschis circulaţiei publice.
Fapta inculpatului este socialmente periculoasă prin crearea unei stări de pericol cu privire la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
De asemenea, între fapta inculpatului şi starea de pericol social există o legătură de cauzalitate.
Instanţa reţine că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârşit fapta sub formă de vinovăţie a intenţiei directe, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, deoarece el a prevăzut rezultatul faptei sale, relevante fiind în această privinţă declaraţiile date de către inculpat în care a recunoscut că deşi a consumat alcool a condus autoturismul personal pe drumurile publice.
Cu privire la fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de câtre o persoana care nu poseda permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice, prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002.
Elementul material al laturii obiective consta in acţiunea de conducere a unui autovehicul. Acesta este întregit de locul săvârşirii faptei, respectiv un drum public.
Condiţia esenţiala pentru încadrarea faptei drept infracţiune este determinată de lipsa permisului de conducere. Urmarea imediata consta în periclitarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Fiind vorba de o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezulta ex re.
5
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a acţionat cu intenţie , astfel cum este definita aceasta forma de vinovăţie de art. 19 Cod penal fata de fapta si urmările ei, inculpatul a prevăzut si a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos
Deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin.2 şi art. 87 alin.l din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, însă instanţa apreciază că faptele săvârşite sunt în concurs ideal deoarece prin acţiunea de conducere , datorită împrejurărilor în care a avut loc şi datorită urmărilor pe care le-a produs, sunt realizate elementele constitutive a celor două infracţiuni , motiv pentru care urmează să fie schimbată încadrarea juridică a faptei în art. 86 alin.2 şi art. 87 alin.l din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Constatând că infracţiunile există, că au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul judecăţii.
Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
In cadrul procesului complex de individualizare a pedepsei, instanţa apreciază ca activitatea infracţională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar şi la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.
Sub acest aspect, la proporţionalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al. 1 Cod penal şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracţiunii având în vedere circumstanţele reale ale faptei şi împrejurările săvârşirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracţiunii, de natura acesteia, atitudinea inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei pe tot parcursul procesului penal
Astfel, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit două fapte cu un grad ridicat de pericol social concret relevat de faptul că a condus sub influenţa băuturilor alcoolice peste limita legală admisă de lege , tară să posede permis de conducere, punând în pericol relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
De asemenea instanţa are în vedere că nu este la prima abatere deoarece pentru acelaşi tip de infracţiune, de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatului prin sentinţa penală nr.268/05.05.2010 i s-a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare ceea ce denotă tară echivoc consecinţa infracţională, „specializarea” acestuia în săvârşirea acestui tip de infracţiune.
6
Faţă de aceste considerente, va aplica inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată, şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea săvârşită de art. 87 alin.l din OUG 195/2002 republicată.
In baza art.85 alin.l Cod penal, urmează să fie dispusă anularea executării pedepsei de 4 luni aplicate prin sentinţa penală nr. 268 din data de 05.05.2010 a Judecătoriei Moineşti, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.
Deoarece infracţiunile săvârşite sunt concurente, urmează a se aplica concursul de infracţiuni prevăzute de art. 33 lit. b Cod penal şi art. 34 alin.l lit. b, urmând să fie contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 268/05.05.2010. şi art. 34 alin.l lit. b, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsa de lan închisoare.
în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a Ii-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.
Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 din Codul penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.
în baza dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea
7
suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Instanţa urmează să ia act că inculpatul a avut apărător ales.
In temeiul art.191 alin.l Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 400 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
