C.A. Piteşti, nr. 535 din 08.09.2006
Sancţiunile pentru neachitarea în termen a sumelor stabilite în urma unui control vamal a posteriori se calculează în raport de data la care s-a comunicat titularului operaţiunii vamale obligaţia de plată a diferenţei de taxă vamală.
Prin acţiunea înregistrată la 15 martie 2006, reclamanta SC A.C.91 SRL Piteşti a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş şi A.N.V. – D.R.V. Craiova anularea deciziei nr. 8 din februarie 2006 şi suspendarea actului administrativ până la soluţionarea pricinii.
În motivare s-a susţinut, pe de o parte, că reclamanta beneficiază de taxe vamale preferenţiale întrucât produsele importate sunt de origine comunitară, iar, pe de altă parte, că nu datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere decât după expirarea unui termen de 7 zile de la data când i s-a comunicat obligaţia de plată.
Prin sentinţa nr. 143/CF/2006, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea, a anulat tot astfel actul administrativ şi procesul-verbal întocmit de D.R.V. Craiova, în sensul că a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei stabilite cu titlu de dobândă, menţinând însă obligaţia de plată pentru taxele vamale suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele, susţinând în principal că datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale şi, din ziua întâi a lunii următoare, se datorează dobânzi, penalităţi sau majorări de întârziere. Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 115 şi art. 116 din O.G. nr. 92/2003, neachitarea la scadenţă a obligaţiilor de plată dă naştere la sancţiuni de întârziere, iar prevederile art. 109 din acelaşi act normativ nu cuprind un moment de la care să înceapă calculul pentru accesoriile drepturilor vamale.
Soluţionând căile de atac, Curtea de Apel Piteşti, prin decizia nr. 535/R-C/2006, a respins ambele recursuri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut mai întâi aplicarea principiului tempus regit actum, observând că operaţiunile de import realizate de reclamantă s-au derulat în perioada 31 mai 2001-3 iunie 2003.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 61 alin. (3) C. vamal adoptat prin Legea nr. 141/1997 (text ulterior modificat), atunci când, printr-un control vamal ulterior, se constată diferenţe în minus la plata taxelor vamale, autoritatea ia măsuri pentru încasarea acestora, comunicând titularului operaţiunii obligaţia de plată în termen de 7 zile de la data înştiinţării, iar neconformarea acestui termen atrage suportarea unor sancţiuni de întârziere.
Legea stabileşte, aşadar, obligaţia de a achita taxele vamale suplimentare în 7 zile de la data comunicării către debitori a datoriei şi a întinderii acesteia.
În lumina dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării controlului a posteriori, trebuie avute în vedere prevederile art. 109 alin. (2) C. proC. fisc.ă, potrivit cărora diferenţa de obligaţii fiscale, principale sau accesorii, se achită tot în funcţie de data comunicării, respectiv până la data de cinci a lunii următoare, dacă a avut loc comunicarea în intervalul 1-15 din lună şi până la 20 ale lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.
Aşadar, şi normele fiscale în vigoare la momentul efectuării controlului stabilesc ca regulă generală obligativitatea comunicării diferenţelor de taxă vamală şi consecinţa firească este aceea că acest moment marchează începutul pentru calculul accesoriilor aferente drepturilor vamale determinate ulterior declaraţiei. Prevederile art. 141 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) din Cod nu sunt incidente în cauză întrucât se referă exclusiv la datoria vamală raportată la data înregistrării declaraţiei vamale de import definitiv. La această dată ia naştere obligaţia de plată pentru sumele stabilite prin declaraţia vamală. Nu se poate naşte la acest moment obligaţia de plată a unei sume ce nu a fost stabilită, care nu este, deci, lichidă la întocmirea declaraţiei vamale, şi existenţa sa nu a fost comunicată ca obligaţie de plată titularului operaţiunii de import.
În concluzie, aceste accesorii ale taxei vamale suplimentare nu pot fi calculate decât în raport de art. 61 alin. (3) C. vamal, respectiv art. 109 alin. (2) C. proC. fisc.ă şi de data la care reclamantei i s-a comunicat că datorează o sumă de bani cu acest titlu, în măsura în care, printr-o atitudine culpabilă, nu se conformează obligaţiei de plată.
Eventuala faptă ilicită, constând în întocmirea deliberată a unei declaraţii vamale neconforme cu realitatea, poate da naştere altor sancţiuni, dar nu marchează momentul de la care pot fi calculate dobânzi, penalităţi sau majorări de întârziere la o sumă ce nu face obiectul declaraţiei.
