Data publicare portal: 09.03.2011
La data de 09.11.2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. 9575/311/2010, sesizarea formulată de petenta A. N. P. C.- C.J.P.C. Dolj prin C.J. P. C. Olt – Slatina, prin care a fost înaintat spre competenta solutionare procesul verbal seria XXX nr. 0340447/06.08.2010 încheiat de C.J. P. C. Olt precum si copia conventiei de credit 0118143/20.08.2007 încheiată între SC V. R. SA si dl. A. M. şi A. M. si a solicitat să se constate existenţa clauzei abuzive prevazută în art. 5 lit. (a) din conditiile speciale ale conventiilor de credit amintite, mentinerea procesului verbal de constatare si aplicarea sanctiunii contraventionale corespunzătoare prevederilor legii 193/2000.
In motivarea cererii s-a arătat că între SC V. R. SA pe de o parte şi numiţii A. M. şi A. M., pe de altă parte s-a încheiat conventia de credit nr. 0118143/20.08.2007 ce priveste un credit bancar cu o ipotecă imobiliară cu o valoare de 48.000 Eur.
S-a solicitat să se constate existenta unei clauze abuzive prev. la art. 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiilor de credit, ce stabileşte plata comisionului de risc, întrucât nu a fost negociată cu consumatorul, contractul de credit fiind unul de adeziune, în care clauzele sunt prestabilite de către împrumutator, încălcarea bunei credinte s-a manifestat de către bancă prin stabilirea unui comision de risc, în conditiile în care creditul acordat este un credit cu garantie imobiliară, fiind încheiată si o cu un asigurator agreat de către bancă, riscurile fiind practic acoperite, astfel că s-au încălcat prevederile art. 1 alin 1 şi alin 3 şi prevederile art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa partilor.
Petenta a anexat urmatoarele înscrisuri în copie xerox: procesul-verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0340447/06.08.2010, conventia de credit nr. 0118143/20.08.2007, conditii speciale ale conventiei, conditii generale ale conventiei, plan de rambursare credit.
La data de 02.11.2010 numitii A. M. şi A. M. au depus la dosar cerere de interventie în nume propriu prin care au solicitat admiterea cererii şi să se dispună anularea clauzei abuzive prevăzute la art.5 lit.a din convenţia de credit nr.0118143/20.08.2007 încheiată între acestia si SC V. R. SA Sucursala Slatina privind comisionul de risc; obligarea SC V. R. SA Sucursala Slatina la restituirea sumelor incasate in mod abuziv, respectiv suma de 4.481 lei, echivalentul in lei a sumei de 1.047,64 EUR, actualizata la data plaţii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de interventie, intervenientii au arătat că prin convenţia de credit nr.0118143 din 20.08.2007 încheiată între acestia si SC V. R. SA s-a impus plata unui comision de risc de 0,125%, în conformitate cu condiţiile speciale prevăzute la art.5, lit.a, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenţiei.
Banca a fost cea care a impus condiţiile de creditare, prin care: la acordarea sumei de bani, plafonul maxim era de 75% din valoarea imobilului ipotecat, deci banca si-a alocat o marja de risc de 25%, astfel valoarea imobilului ipotecat, astfel valoarea imobilului fiind net superioara creditului acordat; au fost obligaţi sa incheie un contract de asigurare de risc total cu o companie de asigurări agreata de banca, contract in urma căruia pe toata durata derulării convenţiei de credit plătind anual o suma de bani pentru acoperirea tuturor riscurilor ce decurg din folosinţa imobilului ipotecat.
Chiar în convenţia de credit la art.7, lit.b, se stipulează in mod clar că ,,se cesionează în favoarea băncii poliţa de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilele ce fac obiectul garanţiei menţionate la pct.7 „Garanţii” .. Poliţa se va încheia cu societatea de asigurare agreată de Bancă, împrumutaţii se obligă să prelungească valabilitatea contractului de asigurare până la rambursarea integrală a creditului,,
Intervenientii precizează ca pentru garantarea creditului de 48.000 EUR, s-a constituit o garanţie reală imobiliară (ipoteca) de prim rang asupra unui număr de două imobile (apartamente) aparţinând acestora, evaluate de o societate specializată la valoarea totală de 108.200 euro.
Astfel, orice eventual risc suferit de Banca este acoperit, inclusiv in cazul aparitiei fluctuaţiilor aferente ivirii unei inflaţii.
Practica judecătoreasca a fost unitară în ceea ce priveşte declararea ca abuzive a clauzelor contractuale care se contrazic unele prin altele, creeaza confuzii si lasă loc de interpretări, prin prisma faptului că ele contravin dispozitiilor legale, respectiv Legea 193/2000, care prevede in mod imperativ faptul că ,,orice contract încheiat între comercianţi si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”.
Conform art.13 „Alte clauze”, pct.13.1, intervenientii solicită să se constate caracterul abuziv al comisionului de risc, deoarece: nu a fost negociat cu consumatorul, contractul de credit fiind unul de adeziune in care clauzele sunt prestabilite de către împrumutator; încălcarea bunei credinţe s-a manifestat prin stabilirea comisionului de risc, în condiţiile in care creditul acordat este unul cu garanţie reală imobiliară (ipoteca) de prim rang, riscurile fiind practic acoperite; crearea unui dezechilibru semnificativ în ceea ce priveşte, comisionul de risc, acesta ridicându-se la o sumă considerabilă; în condiţiile achitării integrale a creditului, inclusiv la data scadentă, instituţia bancară nu a prevăzut în contract o clauză privind restituirea comisionului de risc încasat, riscul prezumtiv fiind practic eliminat.
In conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.50/2010, comisionul de risc este considerat abuziv, fiind interzis a se mai percepe, asa cum rezulta din cuprinsul art.35.
Prin O.U.G. nr.50/2010 legiuitorul a stipulat tipul de comisioane pe care institutiile de credit bancar au început să le perceapă, asa cum sunt prevăzute 3 art.36. Astfel că, se poate observa că, comisionul de risc nu face parte din aceste comisioane si cu toate acestea banca menţine în continuare acest comision, fapt atestat prin incasarea lui in lunile următoare respectiv, iunie, iulie, august, septembrie si octombrie.
Deoarece dispoziţiile art.1092 stabilesc faptul ca, orice plata presupune o datorie si ca ceea ce s-a plătit fara sa fie debit este supus repetitiunii, intervenientii solicită să se constate clauza abuziva din contractul de credit la art. 5 lit.a, să se dispună obligarea instituţiei bancare la restituirea sumelor de bani încasate in mod abuziv, respectiv echivalentul in lei a sumei de 1.047,64 Euro.
Intimata legal citată a depus întâmpinare la data de 08.11.2010.
In motivarea intâmpinării s-a arătat că la data de 20.08.2007 împrumutaţii au luat la cunoştinţă de toate clauzele si prevederile contractuale si au semnat Convenţia de credit declarând in mod expres ca sunt de acord cu acestea si cunosc si acceptă drepturile si obligaţiile ce le revin conform clauzelor contractuale.
Pe cale de exceptie a fost invocată prescriptia dreptului de a sanctiona contraventia retinuta in sarcina sa. Se arată în motivarea exceptiei faptul că potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Data de la care începe să curgă termenul de prescriptie este data săvârşirii faptei. Contraventiile pe care le reclamană A.N.P.C. sunt reprezentate de presupusa stipulare a unor clauze abuzive în contractele de credit. De la data încheierii acestora a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, orice sancţionare a acestora fiind prescrisă.
Desi A.N.P.C. ar putea sustine că aceste contraventii reprezintă contravenţii continue si prin urmare data începerii prescriptiei începe să curgă de la data constatării faptei, intimata precizează că stipularea unor clauze în contract nu este o activitate continuă.
Pe fondul cauzei se apreciază că sesizarea este neîntemeiată si se solicită instantei să constate că clauza prevăzută de art. 5 lit. a nu este abuzivă.
S-au anexat întâmpinării în copie următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 4913/01.06.2009 şi sentinţa civilă nr. 6455/10.07.2009 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, comunicare, sentinţa civilă nr. 3797/24.06.2010 pronunţată de Judecătoria Slatina (filele 35-66).
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
În urma unei reclamatii formulate de către numiţii A. M. şi A. M., reclamanta a efectuat verificările care se impuneau în sensul prevederilor art. 9 din Legea 193/2000. In urma acestora a întocmit procesul verbal de contraventie seria XXX nr. 0340447 la data de 6.08.2010, în care a retinut că dispozitiile prevăzute la punctul 5 lit. a din contractele de credit nr. 0118143/20.08.2007 privind plata de către debitor a unui comision de risc în cuantum de 0, 125% aplicat soldului creditorului, plătibil lunar pe toată perioada de derulare a acestor contracte, are caracterul unei clauze abuzive.
Instanta retine că potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000 controlul respectării dispozitiilor prezentei legi se face de reprezentantii împuterniciţi ai A. N. P. C., precum si de specialisti autorizati ai altor organe ale administratiei publice, potrivit competentelor. Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu , asa cum prevede art. 9 din acelasi act normativ.
În conformitate cu dispozitiile art. 11 organele de control abilitate încheie procese verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum si articolele din lege încălcate de comerciant, iar potrivit art. 12 din lege procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul .
Instanta, în cazul în care constată existenta clauzelor abuzive în contract, aplică sanctiunea contraventională conform art. 16 şi dispune, sub sanctiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. In caz contrar, instanta va anula procesul-verbal întocmit.
Analizând legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta retine că au fost respectate dispozitiile impuse de OG2/2001 si Legii nr. 193/2000.
Asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a aplica sanctiunea este de retinut că potrivit art. 13 din OG 2/2001 se prevede un termen de prescripţie general pentru aplicarea oricărei sancţiunii contravenţionale, de 6 luni de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continue (contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp) acest termen începe să curgă de la data constatării faptei.
Contraventia retinută în sarcina intimatei în cauza de faţă este în mod incontestabil este o contravenţie continuă, întrucât încălcarea dispoziţiilor legale durează în timp, respectiv de la data încheierii contractului bancar si până în prezent, comisionul de risc fiind perceput si în momentul de faţă.
Din interpretarea art.13 alin.(2) din O.G. nr.2/2001, rezultă că termenul de prescripţie al dreptului de a aplica sancţiunea în cazul contravenţiilor continue curge de la data constatării faptei numai în situaţia în care aceasta nu fusese epuizată
În acelaşi sens, doctrina de specialitate, ca şi jurisprudenţa, au stabilit că în cazul contravenţiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatării faptei, însă nu mai târziu de la data încetării acţiunii sau inacţiunii.
Asadar, având în vedere aceste considerente si apreciind că este vorba de o contraventie continuă, instanta consideră că termenul de prescriptie curge de la data constatării faptei de către organele de control, respectiv 20.07.2010 si nu de la data încheierii contractului bancar.
Aşa fiind, exceptia prescripţiei dreptului de a aplica sanctiunea contraventională este neîntemeiată, si în consecinţă instanţa o va respinge ca atare.
Analizând temeinicia sesizării, respectiv a clauzei contractuale cu verificarea cărora instanta a fost învestită, în raport de dispozitiile Legii 193/2000 se retin următoarele:
Dispozitiile legale incidente în spetă sunt următoarele şi sunt reglementate în Legea 193/2000:
– art. 1 al. 3 – Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
– art 4 al. 1 – O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
– al. 2 – O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
– al. 3 Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
La art. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit încheiată de pârâtă cu intervenientii în interes propriu A. M. si A. M. se prevede perceperea unui „comision de risc de 0,125% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zile de scadenţă, pe toată durata de derulare a contractului de credit”.
Analizând textele legale incidente, instanta retine ca pentru ca o clauză să fie calificată ca abuzivă este necesar ca respectiva clauză să fie nenegociată direct cu consumatorul, pe de o parte, iar pe de altă parte prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale să creeze în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor.
Aplicând conditiile legale impuse pentru a fi clauza abuziva la clauza reclamata ca fiind astfel, respectiv stabilirea unui comision de risc, instanta retine următoarele:
– contractul ce cuprinde clauza referitoare la perceperea comisionului de risc este un contract nenegociat fiind un contract standard preformulat, un contract de adeziune, in care clauzele sunt prestabilite de împrumutător. Astfel, consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contractul de credit, acesta fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă.
– clauza analizată nu este prin ea însăsi abuzivă ci în raport de celelalte conditii contractuale. Astfel, taxa impusă de către pârâta în contractul de credit analizat este un comision de risc, reglementat de art. 5 lit. a respectiv un comision de risc de 0,125 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar, în zilele de scadenta, pe toată durata de derulare a conventiei de credit incheiată cu A. M. si A. M.
Se retine că în spetă convenţia de credit este dublu garantată, atât cu o garantie imobiliară prin constituirea unei ipoteci asupra unui imobil cu o valoare mai mare cu 25% decât valoarea creditului, cât si cu un contract de asigurare incheiat cu un asigurator agreat de catre bancă.
În acest sens se retin prevederile art. 8 din conventia de credit potrivit căruia „înainte de încheierea conventiei a fost efectuat de către un evaluator atestat de bancă raportul de evaluare al imobilului adus ca si garantie. Valoarea mentionată în raportul de evaluare trebuie să acopere minim 75% din valoarea creditului tras” precum si ale art. 7 potrivit căruia „se va cesiona băncii cel târziu la data tragerii creditului poliţa de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garantiei”.
Este de mentionat că în speţă s-a constituit o garanţie reală imobiliară de prim rang asupra a două imobile, apartamente situate în Slatina, apartinând împrumutatilor.
Instanta constată că stipularea alături de garantiile deja convenite a comisionului de risc produce un dezechilibru între drepturile si obligaţiile părtilor contractante, acesta apărând ca abuziv în cazul unui contract în care toate riscurile au fost garantate.
De asemenea, modul de calcul al acestui comision nu este explicat în cuprinsul contractului de credit, nefiind prezentati factorii în functie de care a fost calculat acesta, intimata având obligatia să îi explice consumatorului toate clauzele contractuale pe intelesul acestuia. De asemenea, se constată ca acest comision are valori diferite de la un contract de credit la altul fără a se putea stabili modul în care a fost stabilit.
In consecintă în raport de dispozitiilor arătate, instanta apreciază că respectiva clauză referitoare la stipularea unui comision de risc în situaţia unor credite garantate prin ipotecarea unor imobile apartinând împrumutatilor si încheierea unei asigurări pentru acoperirea tuturor riscurilor, are caracter abuziv.
Ca atare, constatând îndeplinite conditiile prevăzute de Legea nr. 193/2000, instanta va admite sesizarea reclamantei, va constata existenta clauzei abuzive în conventia de credit nr. 0118143/20.08.2007 încheiată de SC V R SA si intervenientii in interes propriu A. M. si A. M., respectiv clauza prevăzută la art. 5 lit a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit, referitoare la comisionul de risc.
În consecinţă, va obliga pârâta SC V R SA să modifice convenţia de credit mai sus mentionată in sensul înlăturării clauzei constatată ca fiind abuzivă.
În ceea ce priveste procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0340447 la data de 6.08.2010 întocmit de C. J. P. C. Olt îl va mentine ca fiind legal si temeinic in conformitate cu dispozitiile OG 2/2001 si ale Legii nr. 193/2000.
În temeiul art. 13 alin. 1 raportat la art. 16 din Legea nr. 193/2000 va aplica pârâtei SC V R SA amenda contraventională în cuantum de 600 lei.
Având în vedere constatarea clauzei abuzive reprezentate de prevederea comisionului de risc în contractul de credit analizat, instanta apreciază că în cauză se poate face aplicarea dispozitiilor art. 1092 alin. 1 Cod civil potrivit cărora
”orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetitiunii”.
Având în vedere aceste dispozitii legale, instanta va admite cererea de interventie în interes propriu formulată de intervenientii A. M. şi A. M. şi va obliga pârâta la plata sumei de 4481 lei către intervenienţii in interes propriu A. M. si A. M. reprezentând comisionul de risc perceput de la încheierea convenţiei de credit.
