C.A. Braşov, decizia nr. 927 din 17 octombrie 2003
Primarul municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea Hotărârii din 12 iulie 2001 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, cu motivarea că nu mai are abilitarea de a se întruni în şedinţe şi de a adopta hotărâri, întrucât este dizolvat de drept.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 2263 din 21 mai 2003, a respins acţiunea formulată de către primar. Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a stabilit că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, în situaţia în care consiliul local se consideră dizolvat de drept, conform art. 58 din lege, aceasta se comunică de către primar, viceprimar sau, în absenţa acestora, de către secretar, prefectului, care ia act de situaţia de dizolvare a consiliului local şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Ordinul prefectului poate fi atacat de consilierii interesaţi, la instanţa de administrativ. Ca urmare, reclamantul nu are calitate procesuală activă să ceară anularea Hotărârii din 12 iulie 2001 a consiliului local, prin care s-a aprobat bugetul de cheltuieli al R.A.T. Cluj-Napoca pe anul 2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, cu motivarea că este nelegală şi netemeinică, întrucât acţiunea este întemeiată pe Carta Europeană a Autonomiei Locale, prin care se prevede dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a se adresa instanţelor judecătoreşti, în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor sale şi al respectului principiilor de autonomie locală, act care face parte din legislaţia internă.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, prin decizia civilă din 17 octombrie 200, a admis recursul declarat de primarul Municipiului Cluj-Napoca, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Pentru a decide astfel, curtea de apel a stabilit că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, care au aplicabilitate numai în ceea ce priveşte raporturile dintre persoanele fizice sau juridice cu autorităţile publice, nu pot conferi primarului, ca autoritate executivă a persoanei de drept public, comuna sau oraşul, atribuţia de a contesta actele adoptate de consiliul local în calitate de autoritate deliberativă a aceleiaşi persoane de drept public, iar din coroborarea dispoziţiilor art. 68 alin. 1 lit. b) cu art. 27 şi 135 din Legea nr. 215/2001 rezultă că, în temeiul acestei legi, numai prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile consiliului local pe care le consideră nelegale, primarul având doar posibilitatea de a-l sesiza pe prefect, în cazul în care consideră că aceste hotărâri sunt ilegale. Dar, art. 11 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la 15 octombrie 1915 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, stabileşte că „autorităţile administraţiei publice locale trebuie să dispună de dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor lor şi al respectului principiilor de autonomie locală, care sunt prevăzute de Constituţie sau de legislaţia internă”. Se constată că, prin această reglementare, se recunoaşte dreptul autorităţii administraţiei publice locale de a se adresa direct instanţei judecătoreşti, în vederea asigurării liberei exercitări a competenţelor sale. Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, primarul este o autoritate a administraţiei publice locale, deci i se aplică dispoziţiile art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale.
În speţă, reclamantul, primarul Municipiului Cluj-Napoca, a solicitat anularea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru trei motive: autoritatea administrativă emitentă este dizolvată de drept, ca urmare a încetării a mandatului a 21 dintre consilierii locali, hotărârea încalcă atribuţia conferită primarului prin art. 68 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 215/201 de a întocmi bugetul local, precum şi datorită faptului că la dezbateri şi la vot au participat consilieri locali incompatibili.
Se observă că unul dintre motivele acţiunii, încălcarea dreptului primarului de a-şi exercita atribuţia legală de întocmire a proiectului bugetului local, cade sub incidenţa art. 11 din Carta Europeană a Autonomiei Locale care, ca urmare a ratificării de către Parlamentul României, în baza art. 11 alin. 2 din Constituţie, face parte din dreptul intern. În situaţia în care normele juridice interne contravin dispoziţiilor Cartei, are prioritate acest instrument juridic european. Rezultă că reclamantul este îndreptăţit să solicite anularea unei hotărâri a Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca pentru încălcarea atribuţiilor sale, deci prima instanţă ar fi trebuit să cerceteze pe fond acest motiv.
Comentariu:
Soluţia Curţii de Apel Braşov este discutabilă.
Este fără putinţă de tăgadă că, prin ratificarea de către România a Cartei Europene a Autonomiei Locale, aceasta face parte din dreptul intern. Apreciem, însă, că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Cartă. Astfel, conform textului menţionat, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să dispună de dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti, în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor lor şi al respectului principiilor de autonomie locală, care sunt prevăzute de Constituţie sau de legislaţia internă. Aşadar, autorităţile locale dispun de acest drept, însă numai în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor lor prevăzute de lege. Or, în speţă, primarul s-a adresat instanţelor judecătoreşti în chestiunea bugetului local, aprobarea acestuia fiind de competenţa consiliului local şi nu a primarului. De altfel, prin decizia nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, soluţie pronunţată în interesul legii, s-a stabilit că primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.
