MATERIE. LITIGIU DE MUNCĂ
INDEMNIZAŢIE DE ŞOMAJ. ACORDAREA LA CERERE. NEPLATA CONTRIBUŢIEI DATORATĂ DE ANGAJATOR. CONSECINŢE.
Potrivit art. 34 şi 38 din Legea 76/2002, beneficiază de indemnizaţia de şomaj persoanele care au stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni, premergătoare datei înregistrării cererii.
Indemnizaţia se acordă la cerere, începând cu data încetării raportului de serviciu, dacă cererea este înregistrată la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în 30 zile de la această dată.
În speţă, cererea a fost depusă în termen dar nu a putut fi satisfăcută, întrucât angajatorul nu a achitat contribuţia datorată conform art. 26 din Legea 76/2002, astfel că fiind în culpă, va fi obligat la plata indemnizaţiei timp de 12 luni, începând cu data încetării raporturilor de muncă.
(Decizia 822/20 mai 2008, dosar 1636/111/2007 al Curţii de Apel Oradea)
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 1636/111/2007, s-a admis în parte acţiunea completată, formulată de reclamantul C. N. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. „O.” – S.A. Oradea şi în consecinţă a fost obligată pârâta să achite pentru reclamant contribuţiile datorate bugetului de stat consolidat aferente lunii decembrie 2006; s-au respins restul pretenţiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa în acest mod, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al unităţii pârâte în funcţia de şef fermă, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată până în luna decembrie 2006, când i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti aferente perioadei octombrie 2006 – decembrie 2006, în total 3.050 lei, şi achitarea contribuţiilor datorate pentru reclamant la bugetul consolidat pentru aceeaşi perioadă, din statele de plata şi fluturaşii de salar semnaţi de reclamant de primire (filele 15-23, 34-48), aspect necontestat de către acesta, instanţa retine că i-au fost achitate aceste diferenţe salariale pentru perioada octombrie – decembrie 2006, precum si contribuţiile la bugetul de stat consolidat pentru perioada octombrie 2006 – noiembrie 2006, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca fiind rămas fără obiect.
Cu privire la contribuţiile la bugetul de stat consolidat aferente lunii decembrie 2006, însăşi pârâta recunoaşte că nu au fost achitate, considerent pentru care în temeiul art. 40 alin. 1 litera f din Codul muncii instanţa a obligat-o să le achite.
Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 actualizată, beneficiază de indemnizaţia de şomaj persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. Art. 38 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că indemnizaţia de şomaj se acordă titularului la cerere, începând cu data încetării raporturilor de serviciu, dacă cererea este înregistrata la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în termen de 30 de zile de la aceasta dată, iar alin. 3 al aceluiaşi articol stipulează faptul că, dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada ca s-ar fi adresat la A.J.O.F.M. Bihor cu o cerere prin care să solicite acordarea acestor drepturi şi această cerere să îi fie refuzată, adresa depusă la dosar la fila 28 nefiind concludentă.
Mai mult, la data depunerii la dosar a completării acţiunii, respectiv 27.09.2007, reclamantul se încadra încă în termenul de decădere de 12 luni prevăzut de Legea nr. 76 din 2002 în care avea posibilitatea de a solicita plata acestei indemnizaţii.
De asemenea, şi condiţia unui stagiu de cotizare de minim 12 luni era îndeplinită, întrucât acest stagiu trebuia să fie constituit într-o perioadă de 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, ori singura luna pentru care la data de 27.09.2007 nu erau achitate contribuţiile era luna decembrie 2006, împrejurare care nu era de natura a împiedica reclamantul să obţină plata indemnizaţiei de şomaj.
În lumina tuturor acestor considerente, nefiind îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale a pârâtei, aceasta nefiind în culpă pentru lipsirea reclamantului de plata indemnizaţiei de şomaj, instanţa în temeiul art. 34 şi 38 din Legea nr. 76 /2002 actualizată, a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.776 lei reactualizată cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii integrale, reprezentând indemnizaţia de şomaj timp de 12 luni şi recunoaşterea perioadei ianuarie 2007 şi până în prezent ca vechime în muncă.
Instanţa a luat act că reclamantul nu a mai solicitat cheltuieli de judecată, iar în ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, acestea nu au fost acordate întrucât nu au fost dovedite şi nici cuantificate.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul recurent C. N. M., solicitând modificarea parţială a hotărârii atacate, în sensul admiterii totale a acţiunii formulate, obligând astfel pârâta să-i achite valoarea reactualizată cu indicii de inflaţie până la momentul plăţii a indemnizaţiei de şomaj, la care ar fi avut dreptul, şi de care nu a beneficiat din vina exclusivă a acesteia.
În motivarea recursului se arată că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 26 şi 27 din Legea nr. 76/2002, şi anume acelea de a plăti la bugetul asigurărilor pentru şomaj, contribuţia individuală fiecărui salariat, respectiv contribuţia datorată de angajator.
În drept, invocă dispoziţiile Legii nr. 76/2002, H.G. nr. 174/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. „O.” – S.A. Oradea a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că recurentul nu a fost diligent şi nu a depus cererea pentru acordarea ajutorului de şomaj, în termenul legal, la A.J.O.F.M. Bihor.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, Curtea a apreciat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 şi 38 din Legea nr. 76/2002, beneficiază de indemnizaţia de şomaj persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni, premergătoare datei înregistrării cererii.
Indemnizaţia de şomaj se acordă titularului, la cerere, începând cu data încetării raporturilor de serviciu, dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în termen de 30 zile de la această dată.
Din adresele nr. 4981/12.09.2007, respectiv nr. 816/18.02.2008, depuse la dosar, emise de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor, rezultă că reclamantul a depus la această instituţie o cerere în sensul celor prevăzute de lege, în data de 2.02.2007, deci în termenul de 30 zile de la data încetării raporturilor de muncă (16.01.2007), însă cererea nu a putut fi satisfăcută întrucât angajatorul a achitat doar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, nu şi contribuţia datorată de angajator, conform art. 26 din Legea nr. 76/2002.
Faţă de această împrejurare, din care rezultă culpa angajatorului, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 şi art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis recursul şi a modificat hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii şi cu privire la indemnizaţia de şomaj, cu obligarea intimatei la plata acesteia, începând cu data încetării raporturilor de muncă, timp de 12 luni.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea a obligat-o pe intimată şi la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, reprezentând contravaloarea zilelor de muncă aferente termenelor la instanţă.
