Au fost obligaţi pârâţii I.S.J. Vrancea, Ş.M.A. Adjud, P. Adjud şi C.L. Adjud la plata diferenţelor salariale către reclamantă calculate pe perioada 29 oct.2004 – 31.06.2006 reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de 2 (două) ore săptămânal faţă de norma didactică actualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii.
S-a constatat ca fiind prescrisă acţiunea civilă a reclamantei privind plata drepturilor băneşti pentru perioada 01.09.2003 – 29.10.2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a lucrat în calitate de educatoare titulară la Ş. „M.A.” Adjud, având o vechime de peste 25 de ani şi gradul didactic I, fiind pensionată la data de 31.06.2006.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic de predare şi instituire practică din învăţământ cu vechime de peste 25 de ani cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Cum, pârâta nu a beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, lucrând norma întreagă, tribunalul a constatat că acţiunea este întemeiată în parte, astfel că în temeiul art. 283 lit. c Codul muncii a obligat pe pârâţi să-i achite reclamantei drepturile salariale începând cu 29.10.2004 – 31.06.2006, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de 2 ore săptămânal faţă de norma didactică, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.
Cât priveşte drepturile solicitate pentru perioada 01.09.2003 – 29.10.2004, având în vedere dispoziţiile aceluiaşi text de lege instanţa de fond a constatat că acestea sunt prescrise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii C.L. Adjud şi P. Adjud considerând-o nelegală şi netemeinică:
În motivarea recursului declarat de pârâţi s-a arătat că prin Normele metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat aprobat prin H.G. nr. 2192/2004, art. 16 şi 17, s-a stabilit că responsabilităţile privind asigurarea surselor de finanţare a învăţământului preuniversitar din bugetul de stat, bugetul judeţean.
Nu există vreo obligaţie privind asigurarea sumelor de plată sau stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale, au mai arătat recurenţii pârâţi.
Au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii civile faţă de aceştia.
În drept şi-au întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 249/R/14.04.2008 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâţii C.L. Adjud şi P. Adjud împotriva sentinţei civile nr. 108 din 7.02.2008 pronunţată în dosarul nr. 63/91/2008 de Tribunalul Vrancea.
Au fost avute în vedere următoarele:
În motivarea recursului pârâţii au invocat dispoziţiile H.G. nr. 2192/2004 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat – respectiv art. 16 şi 17.
Ori, prin aceste norme – art. 16 – se stabilesc sursele de finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi care se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale în a căror rază de activitate îşi desfăşoară activitatea – deci de către consiliile locale care aprobă aceste bugete şi primarul care este ordonator principal de credite.
Art. 17 din Norme menţionează că de la bugetul de stat prin M.E.C. se asigură unele cheltuieli pentru unităţile de învăţământ preuniversitar dar în aceste sume nu intră cele pentru cheltuieli de personal – salarii.
Dar această hotărâre de guvern nu se aplică recurenţilor pârâţi pentru că potrivit H.G. nr. 1942/2004 ea se aplica experimental pentru anumite judeţe pilot, ori dintre aceste judeţe nu face parte şi judeţul Vrancea în care se află municipiul Adjud, ci pentru judeţele Brăila, Cluj, Dolj, Harghita, Iaşi, Neamţ, Satu Mare şi Sibiu.
Recurenţilor pârâţi li se aplică HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat potrivit căreia cheltuielile unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, deci cheltuielile de personal, se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale.
De altfel potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat între consiliile locale şi unităţile de învăţământ se încheie protocoale în care este menţionată obligaţia acestuia de a repartiza fondurile necesare unităţilor de învăţământ pe care le finanţează şi de a urmări plata la timp a drepturilor salariale.
Ori faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus criticile formulate de recurenţi nu se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă
