O.U.G. nr. 34/2006, art. 286 alin. (1)
Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 modificată, cererile întemeiate pe această dispoziţie legală cad în competenţa tribunalului ca instanţă de administrativ.
(Decizia civilă nr. 29 din 20 ianuarie 2010,
Secţia contencios administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin cerere reclamanta societate comercială a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timişoara, suspendarea executării actului administrativ constând în Adresa NR. DP2009-10448/23.12.2009 reprezentând Comunicarea Rezultatului Procedurii, emisă de Municipiul Timişoara – Direcţia Patrimoniu, în calitate de autoritate contractantă, prin care oferta contestatoarei depusă la procedura de atribuire a contractului de lucrări pentru „întreţinere si reparare străzi în zona de NORD-VEST a Municipiul Timişoara”, prin procedura licitaţie deschisă, COD CPV 45233142-6 – „lucrări de reparare a drumurilor”, a fost declarată admisibilă, dar necâştigătoare, fiind declarată câştigătoare oferta depusă de o altă societate comercială.
Prin sentinţa civilă nr. 29/20.01.2010 pronunţată în dosarul nr. 10/59/2010 Curtea de Apel Timişoara şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, invocată la termenul din 20.01.2010, instanţa constată că obiectul prezentei acţiuni îl constituie suspendarea executării unor acte emise de Municipiul Timişoara într-o procedură de achiziţii publice, respectiv a Adresei nr. DP 2009-10448/23.12.2009 reprezentând Comunicarea Rezultatului Procedurii, emisă de Municipiul Timişoara – Direcţia Patrimoniu, în calitate de autoritate contractantă, prin care oferta contestatoarei depusă la procedura de atribuire a contractului de lucrări pentru „întreţinere si reparare străzi în zona de nord-vest a Municipiul Timişoara”, prin procedura licitaţie deschisă, cod CPV 45233142-6 – „lucrări de reparare a drumurilor”, a fost declarată admisibilă, dar necâştigătoare, fiind declarată câştigătoare oferta depusă de o altă societate comercială.
Conform art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti”.
De asemenea, în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ, art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dispune că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având în vedere că solicitarea reclamantei are ca obiect suspendarea executării unor acte emise de Municipiul Timişoara într-o procedură de achiziţii publice, instanţa a apreciat că litigiul este de competenţa Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Timiş, în conformitate cu dispoziţiile 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ, conform art. 137 şi 158 alin. (3) Cod de procedură civilă.
