Pentru existenţa infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, este necesar să se stabilească pe baza probelor d elaborator, că alcoolemia la momentul surprinderii în trafic depăşeşte limita legală.
În consecinţă, recalcularea alcoolemiei, pe baza probelor biologice recoltate, are caracter strict teoretic şi nu poate fi considerată ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi certă care exprimă imbibiţia reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Prin decizia penală nr. 336/27 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov a fost respins apelul declarat de inculpatul S.P. împotriva sentinţei penale nr. 1094/2010 a Judecătoriei Braşov, care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că:
Prin sentinţa penală nr. 1094/01.06.2010 Judecătoria Braşov, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul S.P. la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni şi suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, şi b Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În data de 06.03.2009 în jurul orei 12.00 inculpatul S.P. a plecat de la locuinţa sa situată în (…), la volanul autoturismului marca VW Golf cu numărul de înmatriculare BV 01 SFX. În jurul orei 16.00-17.00 a consumat băuturi alcoolice într-un bar de pe raza acestei localităţi apoi, în jurul orei 18.00 a plecat şi a urcat la volanul autoturismului cu intenţia de a-l întoarce şi a merge acasă. În momentul în care a efectuat manevra de întoarcere a atins uşor cu partea dreaptă spate un autoturism Chevrolet care se afla staţionat. Inculpatul şi conducătorul autoturismului Chevrolet s-au deplasat din satul Podul Olt până la postul de Poliţie din comuna Hărman, la circa 4,5 km de locul producerii accidentului, fiecare dintre cei doi conducători auto conducând autoturismul său. Aici cei doi conducători auto au dat declaraţii despre cele petrecute iar agentul de poliţie de la post a chemat un echipaj de la Poliţia Rutieră care i-a testat cu aparatul alcooltest, inculpatul având la ora 20.02 o alcoolemie de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat. Fiind condus la Spitalul Judeţean din Braşov, inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge, la ora 20.45 rezultatul fiind de 0,80 g/l alcool pur în sânge iar la ora 21.45 rezultatul fiind de 0,60 g/l alcool pur în sânge.
În cauză s-a efectuat expertiza medico legală nr. 2000/i/09 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei potrivit căreia, la data de 06.03.2009 orele 18.00 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreştere de circa 1,35 g/l alcool pur în sânge.
Împotriva hotărârii sus menţionate a declarat apel inculpatul S.P. solicitând în principal a se dispune achitarea pentru existenţa temeiului prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât alcoolemia evidenţiată nu este peste limita legală lipsind astfel un element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în subsidiar a se constata că există un dubiu întemeiat asupra depăşirii alcoolemiei peste limita legală dat fiind că recalcularea teoretică a alcoolemiei nu s-a realizat pe probe concrete, iar probele directe au fost prelevate de la inculpat la două ore de la autodenunţarea sa.
În subsidiar, apărarea solicită a se constata că fapta pentru care este cercetat inculpatul apelant este lipsită de pericolul social specific infracţiunii de drept astfel că solicită achitarea faţă de incidenţa art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi în alt subsidiar solicită reducerea pedepsei prin acordarea unor mai largi efecte circumstanţelor atenuante judiciare reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului prin valorificarea circumstanţelor personale şi a celor reale.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Tribunalul Braşov a constatat apelul declarat de inculpatul S.P. ca nefondat şi l-a respins pentru următoarele considerentele:
Starea de fapt reţinută în cauză este rezultatul unei interpretări judicioase a materialului probatoriu.
Nu lipsit de importanţă este contextul în care s-a produs fapta. Inculpatul a ales să conducă în data de 06.03.2009 în jurul orelor 18,00 propriul autoturism din satul Podul Olt spre domiciliul său din Hărman după ce consumase potrivit propriilor declaraţii 2 beri de 500 ml cu o oră, respectiv două ore anterior incidentului rutier avut cu conducătorul auto D.C.M. Este meritorie atitudinea inculpatului care după impact şi-a recunoscut vinovăţia şi s-a deplasat la poliţie pentru întocmirea documentelor în acest sens. Aici, testul alcooltest a pus în evidenţă 0,51 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat, astfel că s-a procedat la recoltarea de probe de sânge care au evidenţiat o alcoolemie de 0,80 g/l alcool pur în sânge la ora 20,45 şi 0,60 g/l alcool pur în sânge la a doua probă-ora 21,45.
Consumul de alcool indicat de inculpat a fost consemnat în buletinul de examinare clinică.
Expertiza de interpretare retroactivă a alcoolemiei a pus în evidenţă o alcoolemie teoretică la ora producerii accidentului de 1,35 g/l alcool pur în sânge în descreştere, această lucrare subliniind că neconcordanţa între această alcoolemie teoretică şi valorile certe stabilite la analiză denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
În aceste condiţii, tribunalul reţine similar primei instanţe că inculpatul a avut la momentul producerii accidentului indubitabil o alcoolemie peste limita legală. Aşadar, infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul subzistă din punct de vedere al elementelor constitutive, neexistând nici un dubiu întemeiat asupra depăşirii alcoolemiei peste limita legală astfel cum susţine apărarea.
Cât priveşte incidenţa art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar va analiza în concret condiţiile impuse de textul art. 181 Cod penal.
Din această perspectivă, Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text legal deoarece la stabilirea în concret a gradului de pericol social instanţa este datoare să ţină seama deopotrivă de: împrejurările comiterii faptei, pericolul social evidenţiat, urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita persoanei cercetate.
În speţă, faţă de modul în care s-a derulat starea de fapt Tribunalul Braşov a reţinut că inculpatul apelant a acţionat iresponsabil şi, implicit, cu repercusiuni directe asupra siguranţei circulaţiei care a fost periclitată.
Elementele în funcţie de care inculpatul, prin apărător solicită a se conchide că fapta pentru care este cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni sunt următoarele împrejurări: lipsa antecedentelor penale şi faptul că accidental s-a produs departe de un loc public şi nu au fost victime.
Într-adevăr în mod fericit nu au fost victime şi evenimentul rutier s-a produs departe de un loc public dat fiind că incidentul rutier s-a produs imediat ce inculpatul s-a urcat la volanul acestuia, dar starea de pericol pentru circulaţie a existat şi după ce acesta a luat decizia să meargă cu propria maşină la poliţia Hărman circulând pe DJ 112.
Lipsa antecedentelor penale se regăseşte între criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi alături de împrejurările reale ale faptei, de pericolul social identificat în cauză reprezintă criterii în funcţie de care s-a realizat individualizarea pedepsei, cuantumul acesteia şi nicidecum aceste împrejurări nu pot conduce la concluzia lipsei de pericol social al infracţiunii pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată şi pentru care a fost dovedită vinovăţia sa.
Ca atare, este legală încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, iar critica sentinţei formulată de inculpat referitoare la lipsa de pericol social a infracţiunii imputate este lipsită de temeinicie, neputând fi primită în calea de atac.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului S.P., Tribunalul a reţinut că aceasta a fost în mod temeinic realizată de către prima instanţă. Astfel în acest context instanţa de apel a valorificat atitudinea inculpatului de a se deplasa la poliţie pentru a declara cele întâmplate alături de lipsa antecedentelor penale şi a constatat că au fost apreciate corespunzător gradul concret de pericol social al faptei penale analizate, cu luarea în considerare a tuturor elementelor care caracterizează gradul concret de pericol social al faptei, a împrejurărilor concrete în care s-a derulat starea de fapt, a urmărilor concrete.
Instanţa de control judiciar, fără a putea reţine alte elemente de natură să determine coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanţă consideră că pedeapsa închisorii de 10 luni aplicată inculpatului în modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei este pe măsura infracţiunii de pericol examinate şi asigură premisele pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal inclusiv în ceea ce priveşte realizarea prevenţiei speciale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.P. care şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare, ca fiind art. 3859 pct. 12 Cod procedură penală, iar instanţa, din oficiu, a pus în discuţie aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 Cod procedură penal.
În acest context, inculpatul a solicitat achitarea faţă de împrejurarea că alcoolemia a avut exact valoarea de 0,80 g%o, astfel că fapta este contravenţie şi nu infracţiune, pentru existenţa acesteia fiind necesar ca alcoolemia să aibă o valoare superioară celei legale admise.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 38510 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Deşi instanţele au reţinut o stare de fapt corectă, pe baza probelor administrate şi recunoaşterii inculpatului, este de observat că instanţele au acordat o valenţă recalculării retrospective a alcoolemiei, constatând că faţă de acest calcul rezultă că inculpatul ar fi consumat o cantitate mai mare de alcool decât cea declarată şi că alcoolemia este superioară celei legale, rezultând o alcoolemie teoretică de 1, 35 g%o.
În primul rând se impune observaţia că Institutul de Medicină Legală prin Comisia pentru interpretarea alcoolemiei în raportul de expertiză medico-legală aflat la filele 20-21 dosar de urmărire penală, la rubrica „Corelarea datelor şi interpretare” precizează că rezultatele obţinute au caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoarea certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi certă care exprimă imbibiţia reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.”
În continuare, Institutul Medico Legal, pe baza celor de mai sus, a procedat la calculul retroactiv al alcoolemiei şi a stabilit că există acea neconcordanţă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum şi valorile stabilite la analiză, ce se datorează unui consum de alcool mai mare decât cel declarat.
Prin urmare, însăşi Comisia pentru interpretarea alcoolemiei a Institutului Medico Legal arată că valoare certă în stabilire alcoolemiei o are analiza sângelui din momentul prelevării.
Această analiză a sângelui a stabilit prin buletinul de analiză toxicologică nr. 422 din 9 martie 2009 că la prima probă de la orele 20,45 inculpatul avea o alcoolemie de 0,80 g%o, iar la proba a II-a de la orele 21,45 avea o alcoolemie de 0,60 g%o, în scădere.
Starea de îmbibaţie alcoolică poate fi dovedită numai pe baza analizelor de laborator asupra probelor biologice recoltate, calculul retrospectiv al alcoolemiei având relevanţă orientativă, dar nu poate fundamenta o soluţie de condamnare într-un stat de drept.
Cum instanţa de judecată poate dispune condamnarea numai pe baza probelor certe ce dovedesc vinovăţia persoanei acuzate dincolo de orice îndoială, rezultă că în condiţiile în care singurele probe ce pot fi luate în considerare în fundamentarea unei soluţii de condamnare într-un stat de drept sunt cele care stabilesc o alcoolemie situată exact la limita celei legale, rezultă că în speţă nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului, ci doar cea contravenţională, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Pentru a putea fi reţinută existenţa acestei infracţiuni este necesar ca alcoolemia să depăşească limita legală, adică să se situeze peste 0,80 g%o, în caz contrar fiind contravenţie ce va atrage răspunderea contravenţională şi nu cea penală.
Cum în speţa dedusă judecăţii alcoolemia stabilită de proba ştiinţifică obiectivă este de exact 0,80 g%o, iar la proba a II-a de la orele 21,45 avea o alcoolemie de 0,60 g%o, în scădere.
În consecinţă, singura soluţie ce se impune este aceea a achitării inculpatului conform art. 10 lit. b Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Cum se constată că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 13 Cod procedură penală.
Faţă de cele reţinute mai sus, s-a constatat că recursul declarat de inculpat este întemeiat şi în condiţiile art. 3859 pct. 13 şi art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală s-a admis, s-a casat decizia penală atacată, s-a desfiinţat şi sentinţa penală nr. 1094/2010 a Judecătoriei Braşov şi cu prilejul rejudecării, potrivit celor de mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului S.P. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
(Decizia penală nr. 20/R din 12 ianuarie 2011; dosar nr. 26605/197/2009)
