Procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată prin art. 3201 Cod procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010. Disjungerea acţiunii civile, potrivit dispoziţiilor art. 161 Cod procedură penală.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei se va dispune disjungerea acesteia.
Domeniu asociat: Individualizarea judiciară a pedepsei
Sentinţa penală nr. 189/P/2010
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, arestat preventiv în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
S-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul l-a lovit, în seara zilei de 03.07.2010, pe cu pumnii, fapt ce a determinat căderea acestuia de la înălţime. În urma impactului cu solul, victima s-a lovit cu capul de bordură, a fost transportat la spital şi a decedat după şase zile.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul medico-legal de necropsie şi planşa foto, declaraţiile martorilor, acte medico-legale, declaraţiile părţii civile şi declaraţiile inculpatului.
Mama victimei, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, solicitând tragerea acestuia la răspundere civilă prin obligarea la plata a 10000 lei cheltuieli de spitalizare, înmormântare şi praznice ulterioare şi 30000 lei daune morale, având în vedere suferinţa profundă provocată de moartea unui fiu de 17 ani.
S-au mai constituit părţi civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. N. Oblu” Iaşi, Spitalul Municipal de Urgenţă Roman şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Neamţ, solicitând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare, respectiv de transport a victimei.
La termenul de judecată fixat pentru judecarea cauzei, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală, nu solicită administrarea de probe, cu excepţia unor înscrisuri în circumstanţiere pe care le depune la dosar şi că doreşte ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.
În baza art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost ascultat. În declaraţia dată, acesta a recunoscut faptele, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, în baza art. 3201 Cod procedură penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 03.07.2010, inculpatul, împreună cu şi un tânăr poreclit „Şoşon”, s-au deplasat cu un autoturism „Dacia 1300”, condus de, la o discotecă din satul Butnăreşti, comuna Secuieni, judeţul Neamţ.
După ora 200, în incinta discotecii a avut loc un conflict, generat de faptul că un tânăr a pulverizat cu spray cu gaz paralizant. Persoanele care se ocupau cu menţinerea ordinii în discotecă i-au bănuit pe şi pe victima, motiv pentru care i-a scos afară din discotecă, după ce între aceştia şi inculpat şi a avut loc o ceartă.
După ce şi victima au plecat spre casă, inculpatul şi l-au rugat pe să-i ducă cu autoturismul până la „podul din vale”. În zona acestui pod, inculpatul şi l-au rugat pe şofer să oprească autoturismul pentru a-şi face nevoile. Cei doi au coborât din autoturism şi i-au recunoscut pe şi pe victima, care se îndreptau spre casă.
l-a lovit pe cu pumnii, iar inculpatul a lovit victima cu pumnii. Atât cât şi victima au căzut la pământ. În cădere, victima s-a lovit cu capul de o bordură din beton, şi a rămas la pământ.
Atât cât şi inculpatul au abandonat victimele. Primul a fugit pe câmp, iar al doilea s-a urcat în autoturismul condus de, cerându-i să plece cu luminile stinse pentru a nu fi văzuţi de un grup de tineri care se apropia.
Inculpatul şi s-au întors la discotecă, i-au luat pe şi pe tânărul zis „Şopron” şi au plecat spre locuinţele lor. Pe drum, inculpatul l-a sunat pe şi s-au întâlnit la un peco situat pe drumul european E85, pe raza comunei Secuieni, judeţul Neamţ.
Cele două victime au fost descoperite de grupul de tineri care se apropia. a fost transportat cu o pătură la domiciliul lui , iar a fost transportat de martorul la domiciliul părinţilor săi.
a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Municipal Roman, iar de aici la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. Nicolae Oblu” Iaşi. La data de 10.07.2010, a decedat. Moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale, consecinţa contuziei cerebrale difuze, hematomului subdural şi fracturilor de bază de craniu, complicate cu apariţia unei bronhopneumonii.
Victima a suferit leziuni vindecabile în 50-55 de zile de îngrijire medicală, însă nu a formulat plângere prealabilă împotriva agresorului.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat, cu declaraţia dată de inculpat cu ocazia judecăţii. Astfel, declaraţia dată de inculpat cu ocazia judecăţii, în care a recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute anterior, descriindu-le amănunţit, se coroborează cu declaraţiile date de martorii, în faza urmăririi penale.
Instanţa înlătură din probatoriul administrat declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală întrucât nu sunt sincere. În această fază, inculpatul a încercat să plaseze vinovăţia asupra altor persoane şi să influenţeze martorii în scopul unor declaraţii mincinoase.
Din raportul de necropsie nr. 1263 din 11.10.2010 întocmit de L.M.L. Iaşi, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale, consecinţa contuziei cerebrale difuze, hematomului subdural şi fracturilor de bază de craniu, complicate cu apariţia unei bronhopneumonii. Între leziunile traumatice prezentate de victimă şi deces există legătură de cauzalitate. Leziunile s-au putut produce în cadrul unui traumatism cranio-facial şi cerebral, prin loviri active, urmate de căderea victimei cu impact cranian.
Faptele inculpatului, aşa cum au fost reţinute şi dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal. Astfel, s-a dovedit că inculpatul a lovit victima, care s-a dezechilibrat şi a căzut cu capul de o bordură, suferind leziuni care au condus la decesul acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanţa are în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Limitele de pedeapsă stabilite în partea specială vor fi reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Gradul de pericol social al faptelor săvârşite rezultă din modul şi mijloacele săvârşirii lor, din împrejurările în care au fost săvârşite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, aşa cum au fost reţinute anterior, şi din persoana şi conduita inculpatului.
Fapta a fost săvârşită de o singură persoană, care la acea dată abia trecuse pragul vârstei de 18 ani, împotriva unui tânăr în vârstă de 17 ani, forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul fiind praeterintenţia.
Inculpatul are vârsta de 18 ani, este elev în clasa a-XII-a, nu este căsătorit şi nu are copii minori.
Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, instanţa reţine că acesta nu are antecedente penale şi nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de convieţuire socială, aspect ce rezultă din ancheta socială întocmită la Primăria comunei Cordun, judeţul Neamţ şi din caracterizarea făcută de un profesor de la şcoala în care învaţă, înscrisuri pe care inculpatul le-a depus la dosar conform art. 3201 alin. 2 Cod procedură penală. Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii a fost bună şi caracterizează favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă.
După săvârşirea infracţiunii, inculpatul a avut, iniţial, o atitudine de nerecunoaştere a săvârşirii faptei şi de indiferenţa faţă de victimă. Astfel, după ce a lovit victima, inculpatul a plecat de la locul faptei, lăsând-o căzută, a plecat cu farurile de la autovehicul stinse pentru a nu fi văzut şi a încercat să arunce vinovăţia asupra altor persoane, prin influenţarea unor martori. Ulterior, şi-a recunoscut vina, asumându-şi faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Având în vedere cele anterior reţinute, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prin reducerea limitelor pedepsei cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, şi a coborârii pedepsei sub minimul special, în condiţiile art. 76 alin. 2 Cod penal, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. Această pedeapsă este pe măsura tulburării pe care fapta a produs-o în mediul social şi poate asigura scopul prevăzut în art. 52 Cod penal.
Instanţa, faţă de atitudinea iniţială a inculpatului, care a lăsat victima pe câmp şi a fugit de la locul faptei, a încercat împiedicarea aflării adevărului prin influenţarea martorilor şi, abia ulterior, după ce a fost pus în faţa unor probe de netăgăduit, a recunoscut fapta, dar şi faţă de urmările produse de faptă, respectiv moartea unui minor în vârstă de 17 ani, contrar apărărilor inculpatului, consideră că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea ei efectivă.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, se va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal, pe durata prevăzută în art. 71 alin. 2 Cod penal.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, gradul de pericol social al acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepsei principale aplicate, instanţa apreciază că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.
În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului, Tribunalul reţine că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului şi, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, în baza art. 350 Cod procedură penală, se va menţine măsura. Timpul arestării preventive va fi scăzut din durata pedepsei aplicate.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa constată că s-au constituit părţi civile în procesul penal, mama victimei, Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. N. Oblu” Iaşi, Spitalul Municipal de Urgenţă Roman şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Neamţ.
În declaraţia dată cu ocazia judecăţii, inculpatul a arătat că este de acord să plătească despăgubirile solicitate de părţile civile unităţi spitaliceşti şi de Serviciul de Ambulanţă, însă nu este de acord să plătească despăgubirile civile cerute de mama victimei, în cuantumul solicitat.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de părţile civile unităţi spitaliceşti şi de Serviciul de Ambulanţă, dar şi recunoaşterea de către inculpat a acestor pretenţii, în baza art. 161 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata lor.
Cum pretenţiile civile solicitate de partea civilă au fost recunoscute doar în parte, iar pentru rezolvarea acţiunii civile este necesară administrarea de probe, în baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, se va dispune disjungerea acestei acţiuni civile.
Ca o consecinţă a condamnării sale, în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.
