Asupra prezentului recurs penal:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 08.03.2010, sub nr.2935/200 petenta ASLC a solicitat desfiintarea rezolutiei nr.5422/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău si începeerea urmăririi penale fată de numitii MV si MC.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instantei faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus în mod nejustificat neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori: MC şi MV, împotriva cărora a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 205, 206 , 250 şi 292, respectiv art.263 Cod penal.
Petenta a mai arătat faptul că argumentele sale au fost depuse în mod detaliat prin adresa nr.6 din 20.01.2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău urmând a fi susţinute în faţa instanţei dar şi prin concluzii scrise depuse în urma dezbaterilor.
A fost ataşat dosarul nr. 5422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Petenta a depus la dosar mai multe hotărâri judecătoreşti, o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, alte acte referitoare la MC, articole din ziare, precum şi concluzii scrise în care a detaliat poziţia exprimată în plângerea iniţială, susţinând că cei doi se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost reclamaţi, faptele respective întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor precizate existând atât urmarea imediată cât şi legătura de cauzalitate între aceasta şi elementul material al infracţiunilor.
Instanta de fond, prin sentinta penală nr.594/22.06.2010 a respins plângerea formulată de petenta ASLC, prin reprezentant ME împotriva intimaţilor MC, MCV, DD şi OME, a menţinut soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr. 5422/P/2009 si a obligat petenta la 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr.5422/P/2009 din data de 28.12.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de MC pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205, 206, 250 alin.1, art. 292 Cod penal (două fapte), întrucât lipsesc laturile obiective ale infracţiunilor, faţă de MCV, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.263, 246, 248 şi 290 alin.1 Cod penal ( două fapte), întrucât faptele nu există şi faţă de DD şi OME, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.263, 290 alin. 1 (două fapte), 246 şi 248 Cod penal, întrucât faptele nu există, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a şi d Cod penal.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut faptul că petenta s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău cu o plângere prin care a solicitat ca MC să fie cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 250 alin. 1, 205, 206 şi 292 Cod penal, iar MV, să fie cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 263 Cod penal.
Ulterior, petenta a solicitat ca MV să fie cercetat şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.246 şi 248 Cod penal.
S-a mai reţinut că ME, în calitate de preşedinte al ASLC, a participat în data de 25.02.2009, la şedinţa Consiliului Judeţean Buzău, prilej cu care şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la numirea făptuitoarei MC în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, solicitând consilierilor judeţeni să nu o voteze pe aceasta în funcţia precizată, argumentele invocate de respectivul regăsindu-se în procesul-verbal încheiat în şedinţa Consiliului Judeţean Buzău.
Întrucât EM a afirmat că MC a ocupat o funcţie importantă în judeţ, în mod ilegal, şi că a comis tot felul de ilegalităţi, intimata a ripostat, afirmând că îşi rezervă „ dreptul public de a-l acţiona în instanţă pe domnul ME” şi că cele afirmate de acesta „sunt nişte minciuni sfruntate”.
S-a mai reţinut că ME a participat şi la şedinţa Consiliului Judeţean Buzău din data de 28.04.2009 când MC a fost propusă pentru funcţia de vicepreşedinte al instituţiei, moment în care din nou a intervenit solicitând preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău să facă o informare în urma căreia consilierii judeţeni să poată aprecia dacă argumentele invocate de petentă sunt sau nu reale.
În timpul şedinţei consilierul TM s-a adresat preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău spunând că „este normal să-l întrebăm pe domnul profesor dacă a fost dat în judecată pentru că erau calomnii ceea ce susţinea dânsul”. Apoi a intervenit MC care a afirmat ”da am făcut plângere la Parchet”.
Deoarece Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău i-a comunicat lui ME că în intervalul 25.02.-28.04.2009 nu au fost depuse plângeri penale împotriva sa, acesta a apreciat că MC a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii.
Ulterior, printr-o petiţie adresată C.J. Buzău, ME şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii de către MC, solicitând să i se comunice dacă directorul executiv al Direcţiei Juridice, OME, a sesizat procurorul sau alt organ de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii menţionate. I s-a răspuns printr-o adresă a C.J. Buzău că persoana care deţine funcţia respectivă nu are calitatea legală de reprezentare a autorităţii publice judeţene în raporturile cu terţii şi de a iniţia demersuri proprii.
ME a adresat o nouă petiţie C.J. Buzău, care a răspuns că declaraţiile făcute de MC nu ţin de conţinutul mandatului de consilier judeţean, că acestea nu au produs consecinţe juridice, că respectiva a prezentat un angajament din data de 4.03.2009 cu un Cabinet de Avocatură şi că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a fost depusă o plângere faţă de ME.
S-a mai reţinut faptul că un număr de cinci consilieri judeţeni au depus la dosarul cauzei memorii prin care arată că în şedinţa din 28.04.2009 a C.J. Buzău au primit câte un exemplar al memoriului întocmit de petentă dar că nu au fost influenţaţi la votul exprimat privind numirea în calitate de vicepreşedinte al C.J. Buzău a numitei MC, nici de intervenţia lui ME şi nici de replica intimatei.
S-a apreciat astfel că MC şi-a exprimat în plenul şedinţei dreptul la petiţie, drept neîngrădit într-un stat de drept, şi că declaraţiile pe care le-a făcut sunt în concordanţă cu convingerile pe care le-a avut la acel moment.
S-a mai reţinut faptul că, în urma declaraţiilor intimatei, nu a fost întocmit nici un înscris oficial fals iar condiţia ca aceste declaraţii să producă consecinţe juridice nu este îndeplinită în cauză, MC fiind aleasă vicepreşedinte al C.J. Buzău, consilierii cunoscând la momentul votului activitatea acesteia inclusiv punctul de vedere exprimat de petentă prin intermediul reprezentantului ei.
S-a apreciat că pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art.263 Cod penal este necesar ca un funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să afle de săvârşirea unei infracţiuni tot în legătură cu serviciul, consumarea infracţiunii producându-se în momentul în care s-a epuizat intervalul de timp necesar subiectului pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor indicate de lege existenţa infracţiunii.
În condiţiile date s-a considerat că MCV şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu iar acţiunile sale nu a produs consecinţele cerute de art. 246 , 248 şi 263 Cod penal.
Pentru aceleaşi considerente s-a reţinut şi faptul că infracţiunile reclamate ar fi fost săvârşite de DD şi OME nu există.
Împotrivit acestei soluţii, petenta prin reprezentantul ei a formulat plângere la primul-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia nr.87/II/2/2010 din data de 4.02.2010 în conformitate cu dispoziţiile art.278 C.p.p. cu referire la art.275-277 C.p.p., reţinându-se că soluţia adoptată în cauză este legală.
Verificând soluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată în condiţiile în care materialul probator este complet şi a fost corect interpretat.
Astfel, este cert că a avut loc un schimb de replici între reprezentantul ASLC, ME, şi intimata MC, în cadrul unor şedinţe ale Consiliului Judeţean Buzău, dar declaraţiile făcute de aceasta din urmă ca replici la cele spuse de cel dintâi( „ îmi rezerv dreptul public de a-l acţiona în instanţă pe domnul ME” şi că cele afirmate de acesta „sunt nişte minciuni sfruntate”, „da am făcut plângere la Parchet”), nu sunt apte prin ele însele să producă consecinţe juridice, întrucât declaraţia cerută de art.292 Cod penal trebuie să aibă, potrivit legii sau împrejurărilor, valoare probatorie şi eficienţă juridică, or, în cazul de faţă cele spuse de MC nu au această valoare şi eficienţă juridică, fiind practic răspunsuri la susţinerile şi afirmaţiile reprezentantului petentei.
Aşadar, nu sunt întrunite elementele constitutive pentru infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal, aceeaşi motivare urmând a fi reţinută şi pentru infracţiunile prevăzute de art.205 şi 206, replicile intimatei MC fiind răspunsuri la afirmaţiile reprezentantului petentei.
Pentru că nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art.205 şi 206 Cod penal, este clar că nu poate fi reţinută nici infracţiunea prevăzută de art.250 Cod penal întrucât elementul material al acestei infracţiuni se realizează prin întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, ceea ce nu este cazul.
Cum infracţiunea prevăzută de art. 263 Cod penal se află într-un raport necesar cu fapta nedenunţată (cum corect s-a reţinut în rezoluţia din 4.02.2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău) şi cum aceasta din urmă nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni este cert că nici această infracţiune nu există.
În mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.a şi în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248 şi art. 290 alin.1 Cod penal, presupus a fi săvârşite de MCV, precum şi în ce priveşte infracţiunile prevăzute de art.263, 290 alin.1, 246 şi 248 Cod penal, presupus a fi săvârşite de DD şi OME, aceste fapte neexistând în materialitatea obiectivă.
Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs petenta ASLC care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în vederea dispunerii începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor mentionati mai sus.
În motivarea recursului, petenta a învederat instantei faptul că instanta de fond nu a răspuns la toate sustinerile invocate în plângere, ulterior detaliate; nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău si nici instanta de fond nu a mentionat care anume elemente ale laturii obiective a infractiunilor pentru care este acuzată MC, lipsesc; instanta de fond nu a prezentat motivele pe care se întemeiază afirmatia conform căreia declaratiile numitei MC, în dezbaterile care au precedat votarea propunerii de numire a sa în functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean Buzău, au fost în concordantă cu convingerile pe care le-a avut în acel moment, în conditiile în care contractul încheiat cu biroul de avocatură nu cuprinde obiectul specific al acestuia, la Parchet nu s-a depus nicio plângere penală până în luna iunie 2009, neprobându-se autenticitatea contractului cu biroul de avocatură; apărătorul numitei MC nu a fost audiat pentru a se stabili de ce contractul de asistentă juridică nu a fost executat; în mod gresit instanta de fond a apreciat că cele afirmate de MC în sedinta Consiliului Judetean Buzău nu sunt apte să producă consecinte juridice; instanta de fond a făcut o gresită aplicare a legii întrucât declaratia numitei MC are valoare probatorie, probându-se falsitatea acesteia; afirmatiile numitei MC nu au fost un răspuns la sustinerile reprezentantului intimatei cum gresit a retinut instanta de fond ci ca urmare a interpelării consilierului judetean TM.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma dispozitiilor art.3851 si următoarele C.pr.pen., instanta constată că recursul formulat de recurenta ASLC împotriva sentintei penale nr.594/22.06.2010 a Judecătoriei Buzău, este nefondat din următoarele considerente:
Sentinta penală nr.594/22.06.2010 a Judecătoriei Buzău cuprinde motivele pe care se întemeiază solutia, instanta pronuntându-se asupra infractiunilor pentru care au fost cercetati intimatii MC, MCV, DD şi OME prin analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinta recurată fiind pronuntată în conformitate cu dispozitiile legale aplicabile, prin aplicarea corectă a acestora.
Astfel, în momentul în care instanta de fond a mentionat în cuprinsul sentintei recurate că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru infracţiunile prevăzute de art.292, art.205 şi art.206 C.pen., întrucât declaraţiile făcute de numita MC nu sunt apte prin ele însele să producă consecinţe juridice, declaraţia prevăzută de dispozitiile art.292 Cod penal trebuind să aibă, potrivit legii sau împrejurărilor, valoare probatorie şi eficienţă juridică, în spetă, fiind practic în prezenta unor răspunsuri la susţinerile şi afirmaţiile interlocutorilor, instanta de fond a analizat, pentru a ajunge la această concluzie, toate elementele constitutive ale acestor infractiuni, fără a fi necesară o detaliere a acestora asa cum a procedat recurenta la instanta de fond (pag.94-98), detaliere care, prin interpretări proprii ale recurentei, ar duce la concluzia că sunt întrunite elemenetele constitutive ale infractiunilor pentru care au fost acuzati si cercetati intimatii.
În realitate, chiar dacă afirmatiile numitei MC au fost făcute într-o sedintă a Consiliului Judetean, aceasta sustinând că a formulat plângere penală împotriva reprezentantului intimatei, acestea nu sunt de natura a atrage răspunderea penală a intimatei în conditiile în care nu există nicio dovadă din care să rezulte că votul consilierilor judeteni, într-un sens sau altul, a fost determinat de aceste afirmatii sau că aceste afirmatii au fost determinante pentru rezultatul votului.
În aceste împrejurări, în mod corect atât instanta de fond cât si Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău au retinut lipsa elementelor constitutive ale laturii obiective a infractiunilor pentru care au fost acuzati intimatii, fără a se mentiona expres aceste elemente, întrucât este vorba de toate elementele constitutive asa cum reies ele din analiza reglementărilor incidente în cauză.
În ceea ce priveste scopul încheierii contractului de asistentă juridică încheiat de intimată si autenticitatea acestuia nu au nicio relevantă în cauză în conditiile în care răspunderea penală a intimatei nu era atrasă de existenta sau inexistenta acestui contract, o plângere penală putând fi formulată si în lipsa unui apărător.
Intimata, în sedinta respectivă a afirmat că a formulat plângere penală împotriva reprezentantului recurentei fără a mentiona la acel moment dacă plângerea a fost formulată prin intermediul vreunui cabinet de avocat sau nu.
În consecintă, în mod legal a retinut instanta de fond că, în conditiile în care nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art.205 şi 206 Cod penal, nu poate fi reţinută nici infracţiunea prevăzută de art.250 Cod penal întrucât elementul material al acestei infracţiuni se realizează prin întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană iar infracţiunea prevăzută de art. 263 Cod penal se află într-un raport necesar cu fapta nedenunţată şi cum aceasta din urmă nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni este cert că nici această infracţiune nu există ca de altfel si infracţiunile prevăzute de art. 246, 248 şi art. 290 alin.1 Cod penal, presupus a fi săvârşite de MCV, precum şi în ce priveşte infracţiunile prevăzute de art.263, 290 alin.1, 246 şi 248 Cod penal, presupus a fi săvârşite de DD şi OME, aceste fapte neexistând în materialitatea obiectivă.
Având în vedere cele retinute mai sus, instanta în baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ASLC împotriva sentintei penale nr.594/22.06.2010 a Judecătoriei Buzău, în contradictoriu cu intimatii MC, MCV, DD şi OME.
În baza art.192 al.2 C.pr.pen., instanta urmează să o oblige pe recurentă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
