Prin sentinta penala nr.2191/16 noiembrie 2006 Judecatoria Baia Mare a respins plângerea formulata de petentul C.V împotriva Rezolutiei nr.691/II/2/2006 data la 4.08.2006 de Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures.
Pentru a hotarî astfel, judecatoria a constatat ca prin plângerea formulata, petentul C.V. a solicitat desfiintarea rezolutiei nr.691/II/2/2006 data la 4.08.2006 de Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures, în motivare aratând ca martorii audiati în dosarul nr.3078/2004 al Tribunalului Maramures au dat declaratii mincinoase de natura sa-l incrimineze.
Instanta a constatat ca în dosarul cu numarul anterior mentionat si în care petentul a fost condamnat prin sentinta penala nr.404/2004 la pedeapsa închisorii de 16 ani, martorii C.F. si C.A. au dat declaratii concordante cu realitatea, si ca declaratiile acestor martori se coroboreaza si cu restul probelor administrate atât în faza de urmarire penala, cât si în cea de cercetare judecatoreasca.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art.260 Cod penal, instanta a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs petentul C.V. solicitând desfiintarea rezolutiei procurorului de confirmare a propunerii de neîncepere a urmaririi penale si trimiterea cauzei primei instante pentru judecarea faptuitorilor cu privire la infractiunea de marturie mincinoasa prev. de art.260 Cod penal.
Recursul este fondat dar din alte considerente decât cele invocate de recurentul – petent:
Dispozitiile art.2781 Cod procedura penala prevad o reglementare speciala a plângerii în fata judecatorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata. Conform acestor prevederi legale, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
Din aceleasi dispozitii mai rezulta ca plângerea în fata judecatorului este conditionata de parcurgerea unei etape procesuale prealabile si obligatorii, respectiv plângerea la procurorul ierarhic superior. Aceasta procedura prealabila nu modifica însa obiectul plângerii, din interpretarea prevederilor legale rezultând ca plângerea în fata instantei vizeaza rezolutia ori ordonanta procurorului de netrimitere în judecata si nicidecum rezolutia sau ordonanta procurorului ierarhic superior data în urma rezolvarii administrative a plângerii.
Or, din verificarea actelor dosarului, reiese ca prima instanta a analizat si în final a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei din 4.08.2006 emisa în dosar nr.691/II/2/2006 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures, respectiv rezolutia procurorului ierarhic superior.
Chiar daca în plângerea adresata instantei, petentul a indicat în mod eronat ca ataca rezolutia procurorului ierarhic superior, instanta avea obligatia, în virtutea rolului sau activ, sa stabileasca corect obiectul plângerii si implicit al procesului. Aceasta obligatie este impusa si de textul art.2781 alin.7 Cod procedura penala, potrivit caruia, judecatorul, solutionând plângerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, ceea ce înseamna ca instanta trebuia sa verifice, în speta, rezolutia din 13 iunie 2006 data în dosar nr.322/P/2006 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures, din economia textelor legale rezultând ca acesta este actul procurorului care poate fi atacat în instanta.
Având în vedere motivele mai sus mentionate tribunalul a apreciat ca prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala, câta vreme nu a rezolvat plângerea împotriva rezolutiei de confirmare a propunerii de neîncepere a urmaririi penale.
În consecinta, s-a admis recursul declarat de petent si în temeiul art.38515 pct.2 lit.c, art.3856 al.3 Cod procedura penala s-a casat în întregime hotarârea atacata, dispunându-se rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta.
