Supunerea la munca fortata sau obligatorie. Individualizarea executarii pedepsei
Infractiunea prevazuta de art.191 Cod penal face parte tot din categoria infractiunilor privind libertatea individuala, libertate care include posibilitatea de alegere pe care o are o persoana de a presta sau nu o munca. În conditiile în care inculpatul nu actionat cu vointa de a o lipsi de partea vatamata de libertate ci, de a o constrânge la efectuarea unei munci, în mod gresit s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art.189 Cod penal, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedura penala.
decizia penala nr.351/Sedinta publica din 07decembrie 2010 pronuntata în dosar nr. 6567/55/2010 al Tribunalului Arad
Prin sentinta penala nr. 1888/13.10.2010 pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.6567/55/2010, în baza art. 211 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul C.M la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) a fost achitat inculpatul de savârsirea infractiunii prevazute de art. 189 al. 2 Cod Penal
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 28.05.2009
În baza art. în baza art. 71 C. Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b C. Penal.
În baza art. 861 C. penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub supraveghere si în baza art. 862 C. Penal si s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 71 al. 5 C. Penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
S-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute de art. 863 lit. a), b), c), d) Cod Penal si s-a stabilit ca supravegherea executarii acestor masuri sa fie efectuata de catre Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Arad
În baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 864, 83 si 84 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 14, 346 Cod procedura penala s-a admis în parte actiunea civila formulata de catre partea civila A.G. si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei daune morale. S-au respins restul pretentiilor.
În baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art. 193 al. 6 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre partea civila reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut:
La data de 19.05.2009 în jurul orelor 16.00 inculpatul C.M. însotit de martorii V. T si R.A. s-au deplasat în zona cantonului silvic 9 Ghedes. Acolo inculpatul i-a observat pe partea vatamata AG minor de 17 ani si pe martorul F. I. care se plimbau cu bicicletele prin zona.
Inculpatul s-a deplasat cu o caruta în apropierea acestora cerându-le sa îi dea tigari însa martorul si partea vatamata i-au spus ca nu sunt fumatori si nu au tigari asupra lor.
În aceste conditii inculpatul a luat un leat si l-a lovit peste spate si peste ureche iar cu pumnul în zona fetei pe partea vatamata deposedându-l astfel de telefonul mobil marca Sony Ericson model K800I si si-a transferat un credit de 3 euro pe telefonul sau mobil.
Dupa ce l-a deposedat pe partea vatamata de telefonul mobil inculpatul l-a obligat sa îl însoteasca pe o distanta de aproximativ 250 metri si apoi i-a cerut acestuia si martorului F. I sa coseasca iarba si sa o încarce în caruta sa. Inculpatul dupa ce acestia au terminat de încarcat iarba le-a desfacut ventilele de la biciclete si le-a spus sa nu îndrazneasca sa sesizeze organele de politie.
Urmare a acrelor de violenta aplicate de inculpat partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Telefonul mobil a fost ridicat de catre organele de politie de la inculpat si restituit partii vatamate.
În faza de cercetare judecatoreasca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei din care 9.000 lei daune morale si 1.000 lei daune materiale.
Audiat în faza de cercetare judecatoreasca inculpatul a recunoscut ca l-a lovit pe partea vatamata însa în joaca, iar telefonul mobil i l-a data partea vatamata de buna voie. De asemenea a aratat ca nu a obligat-o pe partea vatamata sa coseasca iarba fiind ajutata de catre aceasta.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisa se probeaza cu declaratia partii vatamate, declaratii martori, certificat medico legal, planse foto.
Sustinerea partii vatamate în sensul ca a lovit-o pe partea vatamata din joaca va fi înlaturata întrucât pe de o parte atât declaratia partii vatamate cât si a martorului F. I arata ca nu au tratat incidentul ca pe o joaca.
În acest sens sunt si concluziile certificatului medical care atesta ca partea vatamata a suferit mai multe leziuni având tumefactii si echimoze care evident nu pot fi cauzate din joaca.
Fapta inculpatului de a o deposeda prin violenta pe partea vatamata de telefonul sau mobil întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prevazuta de art. 211 al. 1 Cod Penal text de lege în baza caruia instanta va condamna inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
Fapta inculpatului de a o obliga pe partea vatamata de a-l însoti pe o distanta de 250 de metri si de a-i cere acestuia de a cosi iarba si de a o încarca în caruta nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta de art. 189 al. 2 Cod penal.
Elementul material al acestei infractiuni consta într-o fapta prin care persoana vatamata este lipsita de libertatea sa fizica de posibilitatea de a se deplasa si de a actiona în conformitate cu propria vointa.
Ca forma agravata acesta exista atunci când în schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj sau victima este minora.
În speta nu s-a probat faptul ca partea vatamata a fost efectiv lipsita de libertate motiv pentru care instanta considera ca lipseste latura obiectiva a acestei infractiuni.
Pentru aceste motive instanta în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod Procedura Penala l-a achitat pe inculpat pentru savârsirea acestei infractiuni.
Împotriva hotarârii susmentionate au declarat apel în termen Parchetul de pe lânga Judecatoria Arad si inculpatul C.M.
I. Parchetul de pe lânga Judecatoria Arad, prin motivele depuse a solicitat desfiintarea sentintei primei instante iar în rejudecare a solicitat pronuntarea unei noi hotarâri legale si temeinice prin care sa fie condamnat inculpatul Ciurar Malin pentru infractiunile prevazute de art. 211 alin. 1 si art.189 alin.2 Cod penal, apreciind ca se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa privativa de liberare, urmând ca aceasta sa fie executata în regim de detentie. Desi inculpatul este tânar si nu este cunoscut cu antecedente penale a comis doua infractiuni în concurs real, cu un grad ridicat de pericol social. Felul în care inculpatul a comis faptele denota un dispret total fata de normele de convietuire în societate. În timpul procesului inculpatul a avut o atitudine flegmatica, regretul manifestat la ultimul cuvânt a fost o atitudine de fatada. Inculpatul si partea vatamata locuiesc în aceiasi localitate, cu putini locuitori , lasarea în liberate a inculpatului nefiind în aceste conditii decât de natura de a mari sentimentul de frustrare al partii vatamate.
II. Inculpatul prin aparator a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând apelurile declarate de inculpat si Parchetul de pe lânga Judecatoria Arad împotriva sentintei primei instante, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art.371 si urmatoarele Cod procedura penala tribunalul apreciaza apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Arad ca fiind fondat, iar apelul inculpatului ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Starea de fapt retinuta de prima instanta este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate în faza urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti, respectiv: împrejurarea ca inculpatului la data de 19.05.2009 a o deposedat-o prin violenta pe partea vatamata de telefonul sau mobil întruneste atât obiectiv cât si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prevazuta de art. 211 al. 1 Cod Penal. De asemenea legal a apreciat prima instanta ca fapta inculpatului de a o obliga pe partea vatamata de a-l însoti pe o distanta de 250 de metri si de a-i cere acestuia de a cosi iarba si de a o încarca în caruta nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta de art. 189 al. 2 Cod penal întrucât elementul material al acestei infractiuni consta într-o fapta prin care persoana vatamata este lipsita de libertatea sa fizica, de posibilitatea de a se deplasa si de a actiona în conformitate cu propria vointa.
Se retine ca în mod corect prima instanta a coroborat probele administrate, a stabilit starea de fapt dar în mod gresit a stabilit incidenta normei incriminatoare privind fapta de obligare a partii vatamate la munca fortata. Astfel, activitatea de supunere a unei persoane la prestarea unei munci contra vointei sale are incriminare distincta în art.191 Cod penal, fiind prima actiune alternativa prevazuta în textul de incriminare. Supunerea unei persoane la prestarea unei munci contra vointei sale înseamna determinarea persoanei, prin constrângere, sa presteze o munca pe care de buna voie nu ar presta-o. În cauza, inculpatul urmare a activitatii de lovire a partii vatamate urmata de sustragerea unei bun, prin starea de temere astfel creata, l-a constrâns pe numitul A.G. sa-i coseasca iarba si sa o încarce în caruta sa.
Concluzionând, tribunalul constata ca legal a apreciat prima instanta ca aceasta activitate nu se încadreaza obiectiv si subiectiv în norma de incriminare a art.189 alin.2 Cod penal dar, a omis ca fapta putea primi o alta încadrare juridica respectiv cea prevazuta de art.191 Cod penal. Infractiunea prevazuta de art.191 Cod penal face parte tot din categoria infractiunilor privind libertatea individuala, libertate care include posibilitatea de alegere pe care o are o persoana de a presta sau nu o munca. În conditiile în care inculpatul nu actionat cu vointa de a o lipsi de partea vatamata de libertate ci, de a o constrânge la efectuarea unei munci, în mod gresit s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art.189 Cod penal. Tribunalul, în urma admiterii apelului declarat de procuror, va da eficienta art.334 Cod procedura penala si va dispune condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru fapta savârsita, instanta va avea în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv va tine seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate de art. 191 Cod penal (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Astfel, instanta va avea în vedere vârsta inculpatului (19 ani) si împrejurarea ca a actionat cu teribilismul specific acesteia, studiile inculpatului de doar 4 clase, care nu i-au permis aprecierea pericolului deosebit al faptei sale. Toate aceste aspecte va determina tribunalul sa stabileasca o pedeapsa orientata spre minimul special, respectiv va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.33 lit.a) raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal va contopi pedepsele stabilite inculpatului, de 3 ani închisoare pentru art.211 alin.1 Cod penal si 1 an închisoare pentru art.191 Cod penal, în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 (trei) ani închisoare
În baza art.861 Cod penal va suspenda executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Arad si va mentine restul dispozitiilor cuprinse în hotarârea atacata.
Cu privire la solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de prima instanta, tribunalul va constata ca solicitarea este nefondata.
Sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea de tâlharie, atât în ceea ce priveste cuantumul, cât si modalitatea de executare au fost evaluate în mod corect, în contextul cauzei, criteriile generale prevazute în art. 72 Cod penal, tinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de natura infractiunii, de circumstantele reale ale savârsirii ei, dar si de circumstantele personale ale inculpatului.
Tribunalul considera ca prin cuantumul pedepsei aplicata inculpatului, egala cu minimul special, în mod just s-a apreciat ca aceasta este singura în masura sa asigure realizarea scopurilor pedepsei, cel de exemplaritate, dar si cel educativ, în vederea asigurarii preventiei generale si speciale.
În raport cu cele mentionate, tribunalul considera ca pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea de tâlharie reflecta toate criteriile ce caracterizeaza individualizarea judiciara a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanta si principiului proportionalitatii între gravitatea faptei comise si profilul socio-moral si de personalitate al inculpatului, asa încât nu se impune reducerea pedepsei.
Cu privire la solicitarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Arad se înlaturarea a dispozitiilor art.861 Cod penal, tribunalul apreciaza ca si aceasta solicitare este nefondata:
Tribunalul retine ca argumentele procurorului pentru desfiintarea hotarârii primei instante pentru gresita individualizare a executarii pedepsei au fost: – un dispret total fata de normele de convietuire în societate; – în timpul procesului inculpatul a avut o atitudine flegmatica, regretul manifestat la ultimul cuvânt a fost o atitudine de fatada; – inculpatul si partea vatamata locuiesc în aceiasi localitate, cu putini locuitori, lasarea în liberate a inculpatului nefiind în aceste conditii decât de natura de a mari sentimentul de frustrare al partii vatamate.
Primele doua aspecte invocate de procuror sunt aprecieri subiective, nesustinute de probe iar, tribunalul nu poate face verificari suplimentare sub acest aspect, întrucât din încheierile de sedinta nu rezulta ca inculpatul nu ar fi respectat solemnitatea sedintei de judecata. În ce priveste sustinerea ca prin modalitatea de individualizare a executarii pedepsei s-ar mari „sentimentul de frustrare” a partii vatamate, tribunalul constata ca este tot o apreciere subiectiva în conditiile în care partea vatamata nu a declarat apel în cauza, fiind multumita de modul de solutionare a acestei cauze. Hotarârea primei instante respecta conditiile de legalitatea si temeinicie, motiv pentru care tribunalul a procedat la aceeasi individualizare a executarii pedepsei chiar daca s-au aplicat regulile privitoare la concursul de infractiuni. Astfel, pentru aprecierea ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executare efectiva, tribunalul a avut în vedere posibilitatile de reeducare ale inculpatului, posibilitati apreciate prin prisma conditiilor în care acesta a crescut si a trait. Inculpatul, persoana cu studii limitate, dar cu o vârsta care-i permite ca dupa aplicarea acestei pedepse sa nu mai comita pe viitor alte infractiuni, în conditiile unei supravegheri din partea unui serviciu specializat.
Hotarârea a ramas definitiva prin respingerea de catre Curtea de Apel Timisoara a recursului declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Arad.
