Conform dispoziţiilor art. 1437 C. civ.: “După expirarea termenului stipulat prin contractul de locaţiune, dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie, atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispoziţiile articolului relativ la locaţiunea fără termen.”
în situaţia în care, după expirarea termenului, pârâta nu a eliberat terenul şi nici nu a plătit chiria, reclamanta avea acţiunea în evacuare, cu daune interese corespunzătoare, cu un temei de drept diferit şi un cuantum al pretenţiilor dovedit, şi nu echivalentul chiriei stabilite într-un contract expirat.
Prin cererea înregistrată la nr. 223 din 18.01.2000, la Tribunalul Călăraşi, reclamanta “P.M.C.” a chemat în judecată pe pârâta S.C. “C.” – S.R.L pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 52.276.656 lei, compusă din 20.098.615 lei, chirie şi 32.178.141 lei, penalităţi aferente.
Prin sentinţa nr. 34 din 1.02.2000 a Tribunalului Călăraşi acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, “P.M.C.”, criticând-o ca neîntemeiată şi nelegală.
în motivarea apelului, apelanta a arătat că instanţa de fond a exclus aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1437 C. civ. privind tacita relocaţiune, pe motiv că există clauză contractuală ce contravine acestor dispoziţii.
Instanţa, în mod greşit, a reţinut obligativitatea încheierii actelor adiţionale printr-o interpretare eronată a prevederilor art. 11 pct. b din contract, prin care părţile pot micşora sau prelungi durata de valabilitate a contractului, prin acte adiţionale, de comun acord.
De asemenea, intimata pârâtă a arătat că a folosit terenul în mod neîntrerupt şi fără vreun impediment din partea reclamantei, care a în sprijinul acesteia, şi în anul 1999 a concesionat, prin licitaţie publică, acest teren, ce face obiectul cauzei, acordându-i un punctaj mai mare, datorită faptului că deţinea activul situat pe teren. Apelul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, în speţă, tacita relocaţiune nu a avut loc, atât timp cât pârâta nu a mai plătit chiria, după expirarea termenului prevăzut în contractul de închiriere nr. 5699/13.03.1996 şi actele adiţionale ulterioare, chiar dacă a rămas şi a fost lăsată în posesia terenului închiriat, neputând avea ca temei de drept al acţiunii dispoziţiile art. 1437 C. civ.
în situaţia în care, după expirarea termenului, pârâta nu a eliberat terenul şi nici nu plătea chiria, reclamanta avea acţiunea în evacuare, cu daune interese corespunzătoare, cu un temei de drept diferit şi un cuantum al pretenţiilor dovedit şi nu echivalentul chiriei stabilite într-un contract expirat, astfel că, motivele de apel invocate sunt neîntemeiate.
în consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă în cauză şi a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor în materia tacitei relocaţiuni. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 2004/2000)
