Bancrută frauduloasă. Determinarea obiectului material al infracţiunii.
Legea nr. 85/2006, art. 143
Potrivit art.143 alin. 2 din Legea nr.85/2006 constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă:
a) falsificare, sustragere sau distrugerea evidenţelor debitorului ori ascunderea a o parte din activul averii acestuia;
b) înfăţişarea de datorii inexistente:
b) înfăţişarea de datorii inexistente:
c) înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, a o parte din active.
c) înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, a o parte din active.
Nu constituie element material al laturii obiective a infracţiunii de bancrută frauduloasă activitatea unei persoane, care a acţionat potrivit convenţiei încheiate între părţi şi a solicitat executarea silită asupra unui bun imobil aparţinând titularului plângerii penale, care nu şi-a achitat integral împrumutul şi astfel a încălcat convenţia dintre părţi.
Prin sentinţa penală nr.165/13 septembrie 2010, Tribunalul Harghita a respins ca nefondată plângerea petentei T.M.M. împotriva rezoluţiei prim-procurorului din 5 iulie 2010 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Din actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:
La data de 14 octombrie 2008, petenta T.M.M. a formulat plângere împotriva numitei S.E. – executor judecătoresc şi M.A.M. – administrator al SC C.H. SRL, sesizând într-o manieră mai puţin precisă şi explicită aspecte de natură penală privind activitatea de executare silită desfăşurată de executorul judecătoresc în dosarul execuţional nr. E 176/2006. Prin Încheierea penală nr. 367/16 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2630/96/2008, s-a dispus, în baza art.285 Cod procedură penală, scoaterea de pe rol şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş pentru competentă soluţionare.
Prin ordonanţa din 27 martie 2009 emisă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, în temeiul art.10 lit. d, art.10 lit.a, art. 228 alin. 4, art. 38 şi art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 45 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de S.E. – executor judecătoresc în cadrul Biroului executorului judecătoresc S.E. – Miercurea Ciuc, pentru comiterea infracţiunilor de:
– „abuz în serviciul contra intereselor persoanelor” în formă continuată, prev. şi ped. de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
– „înşelăciune”, prev. şi ped. de art.215 alin.1 Cod penal;
– „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 Cod penal;
– „instigare la discriminare”, prev. şi ped. de art.317 Cod penal;
– „supunere la rele tratamente”, prev. şi ped. de art.267/1 Cod penal .
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de „bancrută frauduloasă” de către M.A.M., prin Ordonanţa din 27 martie 2009 dată în dosar nr.149/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, ulterior dosarul fiind înregistrat sub nr. 372/P/2009 şi înaintat organelor de poliţie judiciară din cadrul IPJ Harghita, pentru efectuarea cercetărilor ce se impun în cauză.
S-a mai reţinut că făptuitoarea M.A.M., în calitate de administrator şi asociat unic al SC C.H. SRL, a deţinut un Punct de lucru în municipiul Odorheiu Secuiesc, având ca obiect principal de activitate acordarea de credite persoanelor fizice şi juridice, creditele fiind acordate clienţilor care s-au constituit în grup ce trebuia să cuprindă un număr de minim 25 persoane şi maxim 168 persoane. Înscrierea persoanelor în grupuri de clienţi de făcea în baza unui contract de prestări de servicii în care este menţionată suma de bani pe care clientul doreşte să o împrumute, termenul de rambursare şi valoarea ratelor lunare pe care le va achita. Creditele se acordau lunar pe bază de tragere la sorţi sau în baza listei de urgenţă, credite pentru care societatea percepea comisioane şi la care se adăuga TVA.
Făcând parte din grupul de clienţi, numita T.M.M., la data de 28 octombrie 2003 a încheiat contractul de prestări servicii cu SC C.H. SRL, de la care a obţinut un împrumut în sumă de 130.000.000 lei (ROL). Potrivit contractului încheiat aceasta s-a obligat să restituie societăţii comerciale care a împrumutat-o suma de 327.053.719 lei (ROL) în 54 rate lunare a câte 5.927.629 lei (ROL).
În continuare s-a reţinut că la data de 29 februarie 2004 numita T.M.M. a încheiat un nou contract de împrumut prin care a împrumutat suma de 49.285.723 lei (ROL) urmând ca pentru această sumă să restituie 170.715.696 lei (ROL) în 48 rate lunare a câte 3.556.577 lei (ROL).
Pentru garantarea celor două împrumuturi au fost întocmite actele de garanţie imobiliară nr. 1712/2003 şi nr. 215/2004, contracte accesorii la contractele de împrumut precizate anterior, prin care debitoarea s-a obligat să constituie asupra apartamentului său din Miercurea Ciuc, drepturi de ipotecă de rang I, respectiv rang II în favoarea creditoarei SC C.H. SRL.
În urma achiziţionării celor două credite, numita T.M.M. avea de restituit către SC C.H. SRL suma totală de 497.751.390 lei (ROL) din care a achitat suma de 205.154.280 lei (ROL), rămânând restantă cu suma de 292.204.533 lei (ROL).
Pentru recuperarea întregii creanţe, SC C.H. SRL, a cerut executarea silită, titlurile executorii menţionate fiind contractele de împrumut nr.1711/2003 şi nr.214/2004, precum şi actele de garanţie imobiliară nr.1712/2003 şi nr.215/2004, cererea fiind înregistrată la BEJ „S.E.” – M.Ciuc, sub nr.E 176/2006.
Executorul judecătoresc a solicitat instanţei de judecată încuviinţarea începerii executării silite, Judecătoria Miercurea Ciuc dispunând prin încheierea nr.1/14.11.2006 dată în dosarul nr.1441/258/2006, admiterea cererii formulate şi încuviinţarea începerii executării silite a celor două contracte de împrumut şi a celor două acte de garanţie imobiliară indicate anterior.
Potrivit procesului verbal de licitaţie imobiliară nr. E 176/2006, la data de 2 aprilie 2007 a fost organizată licitaţia publică pentru vânzarea apartamentului cu care numita T.M.M. a garantat plata împrumuturilor obţinute de la SC C.H. SRL Satu Mare jud.Harghita şi s-a declarat adjudecarea imobilului urmărit pe seama adjudecatarului S.L. La data de 20 aprilie 2007 executorul judecătoresc a întocmit actul de adjudecare nr. E 176/2006 prin care s-a constatat că imobilul în cauză a fost vândut, conform procesului verbal de licitaţie din 2 aprilie 2007 cumpărătorului adjudecatar S.L., iar la data de 28 mai 2007 a întocmit procesul verbal de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită a debitoarei T.M.M., un exemplar fiind preluat sub semnătură de către aceasta.
Prin sentinţa civilă nr. 1601/2 octmbrie 2008 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr.1678/258/2007 s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea T.M.M., constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de împrumut şi a celor două acte de garanţie imobiliară, anularea actelor şi formelor de executare întreprinse în dosarul execuţional nr.176/2006, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.86/R/5 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosar nr.1678.1/258/2007.
S-a reţinut că în urma acestui litigiu partea vătămată T.M.M. a depus o plângere împotriva făptuitoarei M.A.M. care a fost cercetată în dosarul penal nr.818/P/2007 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „înşelăciune” şi „evaziune fiscală”. Faţă de făptuitoare s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, în urma unei plângeri depuse de către T.M.M., făptuitoarea mai este cercetată în dosarul penal nr.995/P/2008 pentru săvârşirea infracţiunilor de „mărturie mincinoasă” şi „fals material în înscrisuri oficiale”, dosarul fiind în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria M.Ciuc.
Prin rezoluţia prim-procurorului de pe lângă Tribunalul Harghita din 5 iulie 2010, în dosar nr.203/II/2/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art.10 lit.a C.pr.pen. coroborat cu art. 228 alin. 6 C.pr.pen., apreciindu-se că din conţinutul actelor premergătoare infracţiunea de „bancrută frauduloasă” nu subzistă sub aspectul laturii obiective şi nici a laturii subiective.
Petenta a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii şi întrucât aceasta este confuză, referindu-se la alte aspecte decât cele ce au format obiectul plângerii depuse la parchet, instanţa i-a pus în vedere să-şi precizeze motivele însă aceasta nu s-a conformat făcând referire la alte aspecte care nu au legătură cu cauza.
Cu ocazia acordării cuvântului în fond, petenta a solicitat admiterea plângerii aşa cum a formulat-o, considerând că nici organele de poliţie şi nici parchetul nu erau competente să cerceteze o astfel de infracţiune fiind vorba de acte contabile.
În ceea ce priveşte plângerea, instanţa a luat în considerare cele susţinute în plângerea formulată la parchet, reţinându-se că natura litigiului dintre aceasta şi intimată nu este de natură penală ci civilă şi ca urmare îi lipseşte infracţiunii de bancrută frauduloasă atât latura subiectivă, cât şi cea obiectivă.
Acest aspect fiind reţinut în mod corect de parchet prin rezoluţia atacată, instanţa a constatat că aceasta este atât legală cât şi temeinică.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentinţei a declarat, în termen legal, recurs petenta T.M.M. În motivele expuse petenta face referire la un inculpat cu iniţialele SM , motivaţia sa neavând nicio legătură cu prezenta cauză.
Examinând sentinţa atacată prin prisma art.385 ind. 9 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar va respinge recursul formulat pentru următoarele considerente:
Petenta a formulat plângere penală împotriva intimatei M.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.143 din Legea nr.85/2006, considerând că executarea silită care a avut loc asupra apartamentului său din Miercurea Ciuc s-a făcut ca urmare a activităţii infracţionale de bancrută frauduloasă întreprinsă de intimată.
Considerăm că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni dată fiind starea de fapt descrisă pe larg de Tribunalul Harghita.
Astfel, nu poate fi considerată activitatea intimatei de a solicita executarea silită asupra unui bun imobil aparţinând petentei, care nu şi-a achitat integral împrumutul şi astfel a încălcat convenţia dintre părţi.
Potrivit art.143 alin.2 din Legea nr.85/2006 constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă:
a)falsificare, sustragere sau distrugerea evidenţelor debitorului ori ascunderea a o parte din activul averii acestuia;
Se pare că petenta a făcut referire la lit.b din textul legal sus-menţionat dar, astfel, cum rezultă din probele existente la dosar, intimata a acţionat conform convenţiei încheiate între părţi, litigiul dintre acestea fiind unul civil. Chestiunea s-a tranşat în final printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.86/05.02.2009 a Tribunalului Harghita.
Ca atare, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, instanţa de control judiciar va respinge ca nefondat recursul petentei T.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 165/13 septembrie 2010 a Tribunalului Harghita.
