în situaţia în care pretenţiile reclamantei derivă dintr-un transport internaţional, fiind aplicabile dispoziţiile art. 32 pct. 1 din C.M.R., acţiunile derivând din transporturile supuse acestei convenţii se prescriu în termen de un an, termen care începe să curgă de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.
Prin sentinţa nr. 4076/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în dosarul nr. 3984/2000, a fost admisă excepţia prescripţiei extinctive şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “T.” – S.A. împotriva pârâtei S.C. “P.T.” – S.R.L.
împotriva acestei sentinţe, în termen, reclamanta a formulat apel, solicitând desfiinţarea ei, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta a arătat că a chemat în judecată pe pârâtă pentru recuperarea sumei de 9.834.460 lei (echivalent 484 USD) reprezentând contravaloarea prestaţiei auto şi pentru 983.246 lei, cheltuieli de judecată.
Apelanta a mai arătat că motivele de fapt şi de drept, pe care înţelege să le invoce în apel, sunt cele referitoare la protocolul încheiat la data de 18.01.2000, protocol care însă nu a fost luat în considerare de instanţă, cât şi cele referitoare la documentele aflate în dosar.
Analizând apelul, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea apelantei-reclamante este prescrisă, întrucât pretenţiile sale reprezentând contravaloare factură derivă dintr-un transport internaţional, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 32 pct. 1 din C.M.R., la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.
Potrivit art. 32 alin. 1 din C.M.R., “acţiunile derivând din transporturile supuse prezentei convenţii se prescriu în termen de un an”, termen care începe să curgă de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport (art. 32 alin. 1 lit. c).
în raport de aceste dispoziţii legale şi data înscrisă pe scrisoarea de transport – 13.08.1997, dreptul la acţiune al reclamantei s-a prescris la data de 13.11.1998.
Protocolul de compensare nr. 145/18.01.2000 a fost încheiat între părţi după ce a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, astfel încât, în mod corect, s-a reţinut că după această dată debitorul nu mai poate fi constrâns să execute obligaţia pe calea unei cereri de chemare în judecată.
Curtea a constatat că apelul este nefondat, acesta fiind respins. (Judecator Marioara Arhip)
(Secţia comercială, decizia nr. 3072/2000)