Art. 61.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate prevede că, “expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor şi a declaraţiilor înscrise, prin grija sa, în scrisoarea de trăsură”.
Potrivit art. 82.5 din acelaşi Regulament: “pentru restul expediţiilor în vagoane compiete, precum şi pentru cele în containere, boxpalete şi alte unităţi de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte”.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 21.09.2000, reclamanta S.N.P. “P.” S.A. – Sucursala C. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. – Sucursala Bucureşti – Serviciul Comercial, Rafinăria B. şi Sucursala P. Prahova, solicitând ca, prin hotărârea ce se va dovedi în culpă, la plata sumei de 36.865.484 lei, cu titlu de daune şi a sumei de 2.906.429 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 18717/2000, pronunţată în dosarul nr. 19266/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia comercială.
La Tribunalul Bucureşti – secţia comercială s-a format dosarul nr. 339/2001, în care, la termenul din 4.05.2001, reclamanta a depus o precizare a acţiunii sale, arătând că înţelege să-şi îndrepte pretenţiile numai împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. – Sucursala Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 4826/2001, pronunţată în dosarul nr. 339/2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauză şi dispoziţiile art. 61.1 şi art. 82.5 din Regulamentul de transport.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, invocând următoarele motive:
1. Mijlocul de transport încărcat şi sigilat de predător a fost predat transportatorului potrivit contractului de transport, însoţit de scrisoarea de trăsură, într-o stare tehnică bună şi cu toate sigiliile intacte.
Deci, faţă de prevederile art. 66.5 RT, calea ferată, preluând marfa pentru transport şi nefăcând nici o menţiune sau alte obiecţiuni cu privire la starea vagoanelor (vagonului) şi a sigiliilor aplicate de predător se presupune şi se constată că acestea au fost corespunzătoare normelor de cale ferată.
2. Ajuns la destinaţie, în urma verificărilor mijlocului de transport de către Comisia Mixtă, legal constituită, s-au constatat anumite deficienţe, consemnate în procesele verbale de constatare privind starea tehnică a vagoanelor (vagonului), rezultând, în mod evident, că lipsa elementelor de prindere de încărcare-descărcare, precum şi violarea sigiilor predătorului s-a ivit pe parcursul transportului, în scopul cert de sustragere a mărfii ce se afla sub paza juridică a cărăuşului.
3. Culpa căii ferate este recunoscută de aceasta prin plata sumei de 416.329 lei, achitată cu O.P. nr. 3674/29.05.2000, contestând însă diferenţa de plată ca fiind nejustificată, având în vedere preţul produsului petrolier stipulat în avizul de însoţire a mărfii.
în concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, în sensul obligării intimatei- pârâte la plata sumei de 36.865.484 lei, cu cheltuieli de judecată aferente.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 C. pr. civ., art. 418 şi 425 C. com., art. 1475 C. civ. şi dispoziţiile Regulamentului de Transport pe calea ferată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, pentru primele două transporturi (vag…1727 şi …7407) şi ca rămas fără obiect pentru cel de-al treilea transport (vag…2899) şi pe fond menţinerea sentinţei.
La dosarul cauzei, recurenta a depus precizări şi acte, proba fiind încuviinţată la cererea acesteia.
De asemenea, părţile au depus concluzii scrise.
Examinând recursul în raport de actele şi lucrările cauzei şi în raport de dispoziţiile legale în materie, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, potrivit art. 61.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate: “expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor şi a declaraţiilor înscrise, prin grija sa, în scrisoarea de trăsură”.
De asemenea, potrivit art. 82.5 din acelaşi Regulament: “pentru restul expediţiilor în vagoane complete, precum şi pentru cele în containere, boxpalete şi alte unităţi de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte”.
Probele cauzei relevă faptul că vagoanele cu terminaţia nr. 1727 şi nr. 7407 au circulat pe tot parcursul transportului cu sigiliile aplicate de predător şi au fost predate destinatarului cu sigiliile acestuia intacte, corect aplicate, fără să prezinte urme de violare, scurgere din conţinut sau avariere.
Probele cauzei mai relevă şi faptul că jocul de 20 mm (2 cm) la sistemul de al domei a fost acceptat de părţi, astfel cum rezultă din Convetia nr. 331/14.06.1999.
Mai mult decât atât, prin adresa emisă de Poliţia T.F. Vidra s-a certificat şi faptul că este exclusă posibilitatea de a se ajunge la marfă şi de a se sustrage din aceasta, ca urmare a jocului de aproximativ 15-20 mm constatat la sistemul de asigurare al domei.
în ceea ce priveşte vagonul cu terminaţia nr. 2899, probele cauzei relevă faptul că acesta a ajuns la destinaţie cu nereguli comerciale care atrag răspunderea cărăuşului, situaţie acceptată de intimata-pârâtă, care a înţeles să despăgubească pe expeditor, în cauză recurenta-reclamantă, în condiţiile art. 85.2 din Regulamentul de transport pe calea ferată, respectiv în limita valorii mărfii rezultată din avizul de însoţire al mărfii şi din nota de debitare- creditare.
în considerarea celor arătate, Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 C. pr. civ., motive pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a Vi-a comercială, decizia nr. 630/2001)
