SENTINŢA CIVILĂ nr.715 din 28 martie 2008 Administrativ – drepturi salariale
Situaţia în care reclamanţii ofiţeri de poliţie au chemat în judecată pârâţii, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor băneşti reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002 – 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective a sumelor cuvenite şi efectuarea menţiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
De asemenea, au mai solicitat reclamanţii să li se plătească sumele de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B, calculată de la data de 5 mai 2003 şi până la data introducerii acţiunii, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că reclamanţii îndeplinesc funcţia de ofiţeri de poliţie în cadrul I.P.J. TULCEA, desemnaţi ca organe de cercetare ale Poliţiei Judiciare prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţii art. 201 alin. 3 din Codul de procedură penală şi art. 2 alin. 3 din Legea nr. 3642004, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Judiciare.
Potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 432002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie cu modificările şi completările ulterioare, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Departamentul Naţional Anticorupţie, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege şi pentru procurorii D.N.A. sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, spor care, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 242004 s-a majorat la 40% pentru procurorii D.N.A. şi pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de şi menţinut la nivelul de 30% în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A.
Dispoziţiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru egală, principiu instituit şi de art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar O.G. nr. 1372000 aprobată prin Legea nr. 482002, modificată prin legea nr. 272004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalităţii între cetăţeni, caz în care excluderea privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalţi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Tulcea care nu au fost detaşaţi deşi îndeplinesc, în virtutea funcţie pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că şi reclamanţii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalţi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., deci inclusiv în ceea ce priveşte toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o prin încălcarea principiului egalităţii între salariaţi, şi anume un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispoziţiile legale în materie, şi anume art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, O.G. nr. 1372000 aprobată prin Legea nr. 482002, modificată prin Legea Nr. 272004, şi art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
De altfel, prin Hotărârea nr. 2191 august 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reţinându-se, pe de altă parte, că prin O.U.G. nr. 2729 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de magistraţi şi de personal din sistemul justiţiei s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menţionate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional şi a funcţiei îndeplinite.
S-a subliniat în cuprinsul hotărârii că din compararea textelor normative care reglementează desfăşurare activităţii, atribuţiilor şi controlul asupra actelor efectuate de ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul D.I.I.C.O.T. şi respectiv din cadrul D.N.A. rezultă întrunirea cumulativă a condiţiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speţă, aplicabile categoriilor de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară reţinându-se că, indiferent de Direcţia în cauză, aceştia efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere şi control a acestora, dispoziţiile procurorilor sunt obligatorii pentru aceştia şi că, deşi cauzele sunt diferite, sub aspect practic, cele două categorii se află într-o situaţie analogă.
S-a concluzionat, în continuare că, prin aplicarea dispoziţiilor legale în discuţie, nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferenţiat, dar efectul acestor împrejurări, coroborate la situaţia de fapt, a dus la naşterea unui tratament diferenţiat implicit care atrage, subsecvent, excluderea ofiţerilor de poliţie judiciară, alţii decât cei care activează în cadrul D.N.A., de la acordarea sporului de 30%.
Rezultă, prin urmare, că beneficiază de acest spor de 30% ca o consecinţă a constatării discriminării numai ofiţerii de poliţie care au efectuat acte de cercetare penală, în perioada menţionată, numirea în calitate de organe de cercetare penală, în perioada menţionată, numirea în calitate de organe de cercetare ale poliţiei judiciare prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 4140 din 11 aprilie 2005, venind să recunoască o atare calitate pe care au îndeplinit-o şi înainte, având un caracter oarecum formal şi care nu limitează dreptul de a beneficia de sporul în discuţie doar la perioada ulterioară acestei numiri.
Sumele datorate cu titlu de spor vor fi acordate generic, urmând ca instituţiile pârâte, în funcţie de datele pe care le au la dispoziţie, să stabilească, să determine care dintre reclamanţi şi pentru ce perioadă îndeplinesc cumulativ cele două condiţii arătate, respectiv pe de o parte ofiţer de poliţie şi care ofiţer a efectuat acte de cercetare penală, pentru intervalul anterior numirii în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară şi, respectiv calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, după data numirii în speţă, de 11 aprilie 2005, o altă condiţie fiind ca pârâţii să fi fost angajatorii (ex. reclamanţilor I.V. ş.a. li se cuvine sporul pentru întreaga perioadă în discuţie, întrucât până la 11 aprilie 2005, în calitate de ofiţeri au desfăşurat activităţi de constatare, investigare şi cercetare a infracţiunilor date în competenţa organelor de cercetare penală ale poliţiei, iar ulterior au fost desemnaţi în calitate de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
Instanţa va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliţiei Române, întrucât potrivit art. 5 şi 12 alin. 2 din Legea nr. 2182002, Inspectoratele judeţene de poliţie, deci inclusiv I.P.J. Tulcea, sunt unităţi teritoriale din subordinea I.G.P.R., iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică şi controlează cum unităţile subordonate îşi îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare şi extrabugetare şi, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente intervalului 1 septembrie 2002 – 18 decembrie 2004 nu operează pentru că situaţia discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 2191 august 2008, iar conform art. 21 alin. 2 din O.G. Nr. 1372000, termenul curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanţilor.
In ceea ce priveşte norma de hrană, se impune a se releva că, potrivit anexei la H.G. nr. 652003, norma 12 B reprezentând supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura I.G.P. (situaţia la care s-au raportat reclamanţii invocând discriminarea).
Faţă de dispoziţiile Legii nr. 2182002, este evident că inspectoratele judeţene de poliţie nu fac parte din structura I.G.P., ci se află în subordinea acestuia, astfel că funcţionarii publici cu statut special din cadrul acestora nu pot beneficia de sporul de hrană 12 B, iar în ceea ce priveşte discriminarea, pe lângă faptul că o asemenea situaţie nu a fost constatată de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu s-a cu argumente concrete care să impună concluzia că s-au inclus distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, în interpretarea dată discriminării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nefiind administrate probe într-un sens sau altul.
Aşa fiind, în raport de cele expuse, excepţiile invocate vor fi respinse ca nefondate, iar acţiunea va fi admisă în parte.
Urmează a fi obligaţi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Tulcea la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând sporul de 30% prevăzut de O.U.G. nr. 432002, în raport de perioada în care fiecare a avut calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în intervalul 1 septembrie 2002 – 31 martie 2006, actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Urmează a fi obligaţi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, I.G.P.R. şi I.P.J. Tulcea sa efectueze în evidenţe menţiunile corespunzătoare cu privire la drepturile băneşti recunoscute reclamanţilor.
Va fi admisă cererea formulata împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Va fi obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor să asigure fondurile necesare achitării pretenţiilor recunoscute reclamanţilor prin prezenta hotărâre.
Va fi respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, I.G.P.R. şi I.P.J Tulcea la plata sumelor de bani reprezentând norma de hrana 12B, ca nefondat.
