Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 247 din 15 aprilie 2008
Prin sentinţa civilă nr.149 din 6 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr.8869/99/2007, Tribunalul Iaşi a respins excepţiile prematurităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâtă; a admis acţiunea formulată de reclamantul Ţ.S.-I. în contradictoriu cu pârâta S.C. „Petrom” S.A. – Membru „O.M.V. Grup” şi, în consecinţă, a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile băneşti în sumă de 9863,52 lei, reprezentând suplimentări salariale actualizate cu indicele de inflaţie, aferente perioadei decembrie 2004 – aprilie 2007, corespunzătoare sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.8869/99/14.12.2007, reclamantul Ţ.S.-I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „Petrom” S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neacordate şi a sumei de 533,52 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea în termen a drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariaţii beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe „Petrom”. Deşi Contractul Colectiv de Muncă prevede această obligaţie, a susţinut reclamantul că pentru anii 2004 – 2007 nu a beneficiat de aceste drepturi, care se ridică la suma de 9330 lei, conform adreselor nr.1666/2003, nr.313/2005 şi nr.713/2006. Reclamantul a mai precizat că pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale, pârâta îi datorează şi suma de 533,52 lei, reprezentând corecţia sumelor neacordate în baza coeficienţilor de inflaţie pentru perioada în discuţie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. La termenul de judecată din 6 februarie 2008, pârâta a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanţa a reţinut că drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripţie fiind de trei ani de la data naşterii dreptului la acţiune, potrivit dispoziţiilor art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
De asemenea, referitor la excepţia prematurităţii formulării acţiunii, instanţa de fond a constatat că şi această excepţie este neîntemeiată. Instanţa a reţinut că dreptul reclamantului de a beneficia de suplimentările de Paşti şi de Crăciun există independent de negocierile dintre patronat şi sindicat prevăzute în art.168 alin.1 teza 2, cu atât mai mult cu cât, chiar prin acest text se menţionează că negocierile au loc în vederea stabilirii valorii concrete, modalităţilor de acordare, condiţiilor şi beneficiarilor. Lipsa negocierilor nu poate avea drept consecinţă negarea dreptului reclamantului, drept prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Reclamantul Ţ.S.-I. este salariatul pârâtei S.C. „Petrom” S.A. – membru „O.M.V. Grup” pe postul de manager proiect, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. „Petrom” S.A. pe anul 2004, „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariaţii S.N.P. «Petrom» S.A. vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe S.N.P. «Petrom» S.A. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu FSLI «Petrom» în vederea stabilirii valorii concrete, modalităţii de acordare, condiţiilor, criteriilor şi beneficiarilor”. Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, „pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalităţii şi în condiţiile negociate cu FSLI «Petrom”.
Dispoziţiile art.168 alin.1 au fost menţinute şi prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 şi 2006. Alin.2 al art.168 a fost modificat prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 şi 2006, în sensul că s-a prevăzut în aceste contracte că „în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.
Astfel, s-a reţinut de către instanţă că, din cuprinsul art.168 alin.2, în ambele variante, rezultă în mod clar că suplimentările salariale prevăzute în art.168 alin.1 au fost incluse în salariile angajaţilor doar pentru anul 2003 şi nu şi pentru anii 2004-2006.
Prin Nota Comisiei Paritare s-au interpretat dispoziţiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă în sensul că suplimentările salariale de Paşti şi de Crăciun vor fi incluse în salariul de bază al angajaţilor începând cu anul 2003 şi vor fi acordate salariaţilor sub această formă.
Potrivit dispoziţiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Or, în speţă, s-a reţinut de către instanţă că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamant a suplimentărilor de Paşti şi Crăciun. De asemenea, pârâta nu a făcut nici dovada faptului că aceste suplimentări de Paşti şi de Crăciun le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamantului în perioada 2004-2006.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanţa de fond a constatat că este întemeiată acţiunea formulată de reclamantul Ţ.S.-I. în contradictoriu cu pârâta S.C. „Petrom” S.A. – membru „O.M.V. Grup”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. „Petrom” S.A. – Membru „O.M.V. Grup”, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine, în primul rând, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă nu sunt drepturi salariale în înţelesul dispoziţiilor Codului muncii ori ale Contractului Colectiv de Muncă, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă, care tind, în esenţă, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social şi care se acordă în mod nediferenţiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripţie este prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data naşterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susţine că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractul Colectiv de Muncă. Evoluţia în timp a dispoziţiilor Contractului Colectiv de Muncă referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaţilor.
Dacă părţile ar fi considerat că alin.2 al art.168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adiţional, când părţile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil şi ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esenţiale.
Astfel, textul din 2003 foloseşte prepoziţia „pentru” şi forma de viitor a verbului, „vor fi introduse”, în timp ce versiunea din 2005 foloseşte prepoziţia „în” şi timpul perfect compus al verbului, „au fost introduse”, fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidenţă faptul că, în anul 2003, a avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operaţiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind şi concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenţia comună a părţilor a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Crăciun şi Paşti au fost incluse în salariul de bază al salariaţilor iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, aşa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ..
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de apel a constatat că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea introductivă, reclamantul-intimat a solicitat plata suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun prin Contractul Colectiv de Muncă. Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariaţii S.N.P. „Petrom” S.A. vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe „Petrom” S.A.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. Ca atare, instanţa de fond a aplicat corect prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, atunci când a stabilit că cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune (care, în speţă, este data la care aceste suplimentări erau datorate) şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta-recurentă.
Pe fond, Curtea de apel a constatat că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză şi clauzele Contractului Colectiv de Muncă încheiat între părţi.
Astfel, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în vigoare în anul 2003 şi 2004 prevedea la art.168 alin.2 că „pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalităţii şi în condiţiile negociate cu F.S.L.I. «Petrom» (actul adiţional din 25.02.2003).
Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că: „În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.
Prin Nota nr.22/31.08.2007 (înregistrată sub nr.5140/31.08.2007), Comisia Paritară „Petrom” S.A. a procedat la interpretarea art.168 alin.1 şi 2, după cum urmează: „Începând cu anul 2003, până la data la care părţile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menţionate la alin.1 al art.168 («Prime») vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaţilor şi vor fi acordate angajaţilor sub această formă”.
Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaţilor, părţile Contractului au înţeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, aşa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu”.
Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părţi, în conformitate cu prevederile art.9 şi 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, potrivit art.9 din Contractul Colectiv de Muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului. Potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru soluţionarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părţile convin constituirea unei comisii paritare. Componenţa, organizarea şi funcţionarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă.
Ca urmare, având în vedere că părţile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au avut divergenţe în ceea ce priveşte interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, cât şi interpretării gramaticale a textelor în discuţie, rezultă că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă au fost incluse în salariul de bază al salariaţilor (inclusiv al reclamantului-intimat), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate şi acordate în mod distinct.
În consecinţă, reclamantul-intimat a beneficiat până la data desfacerii contractului individual de muncă de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003.
Din carnetul de muncă rezultă cu claritate că salariul de bază nu a fost modificat în anii următori, în sensul micşorării lui prin efectuarea operaţiunii opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, ci, dimpotrivă, a fost majorat ca urmare a negocierilor colective pornind de la nivelul celui din anul 2003 (şi nu de la un nivel redus faţă de anul 2003, prin excluderea suplimentărilor salariale incluse conform prevederilor Contractul Colectiv de Muncă).
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile art.236 alin.4 Codul muncii şi ale contractului colectiv de muncă (ce reprezintă legea părţilor), precum şi că a făcut o apreciere greşită a probelor aflate la dosar, fiind astfel incidente în cauză dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041 C.pr.civ., curtea de apel, în conformitate cu dispoziţiile art.312 C.pr.civ., a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi înlăturării, potrivit art.274 C.pr.civ., a dispoziţiei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
