Potrivit dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial, doar facturile acceptate la plată pot proba obligaţiile comerciale.
Faptul că factura a fost expediată cu scrisoare recomandată nu echivalează cu acceptarea acesteia la plată, semnătura de primire a scrisorii recomandate neechivalând cu acceptarea la plată a facturii.
(Decizia nr. 1214 din 18 octombrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Tribunalul Teleorman a admis cererea de somaţie de plată formulată de creditoarea S.C. “S.” S.R.L. şi a obligat-o pe debitoarea S.C. “A.” S.R.L. să plătească acesteia o sumă de bani reprezentând contravaloare prestări servicii conform facturii şi penalităţi de întârziere de 0,3% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată, reţinând că reclamanta-creditoare deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constând în contravaloarea serviciilor prestate.
Debitoarea S.C. “A.” S.R.L. a formulat acţiune în anulare împotriva Sentinţei civile nr. 477/2002, susţinând că între părţi nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, iar factura pe care şi-a întemeiat pretenţiile creditoarea nu a fost acceptată la plată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1233 din 13.05.2002, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea şi a anulat ordonanţa, respingând cererea de somaţie de plată, motivat de faptul că debitoarea nu şi-a asumat creanţa prin contract, iar Factura nr. 1002520/2000 nu a fost semnată de debitoare, şi nici însuşită de aceasta printr-una din modalităţile prevăzute de lege, astfel încât nu sunt întrunite dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea S.C. “S.” S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, deoarece instanţa de fond în mod eronat a considerat că factura de livrare nu a fost însuşită de către debitoare, primirea acesteia fiind confirmată prin semnătura asociatului C.l.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial, doar factura acceptată la plată – expres sau tacit – face dovadă împotriva debitorului.
Faptul că factura a fost expediată cu scrisoare recomandată nu echivalează cu acceptarea acesteia la plată, în lipsa altor probe din a căror coroborare să rezulte aceasta, simpla semnătură de primire neînsemnând acceptarea la plată.
Recurenta n-a mai depus în probatoriu nici un alt înscris care să dovedească prestarea serviciilor sau livrarea mărfii (comandă, ofertă de contractare, acceptare ofertă, aviz de expediţie etc.), după cum nu a făcut nici dovada încheierii contractului între părţi în condiţiile art. 36 din Codul comercial şi art. 379 din Codul civil.
