Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 390 din 13 iunie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 301 din 27 februarie 2008 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de Sindicatul „N.V.” în numele şi pentru membrii de sindicat. A obligat pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi la calculul şi plata către reclamanţi a drepturilor băneşti constând în indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar din salariul de bază, începând cu data de 1 octombrie 2004 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. A obligat pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi să aloce fondurile necesare plăţii acestor drepturi băneşti.
A respins cererea formulată de Sindicatul „N.V.” în numele şi pentru reclamanţi privind obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi la plata pe viitor a drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv.
A obligat pârâţii să achite reclamanţilor suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt membri ai Sindicatului „N.V.” şi sunt salariaţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, instituţie aflată sub coordonarea Consiliului Judeţean Iaşi.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază. Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administraţiei şi Internelor, la punctul 9.2, s-a prevăzut că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice. Potrivit punctului 31.1 din acelaşi ordin, „prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din M.A.I.”. Tot la acest punct se prevede că personalul civil din M.A.I. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepţia personalului din domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv de indemnizaţia de dispozitiv.
Faţă de aceste dispoziţii legale, a reţinut instanţa de fond că personalul civil din cadrul administraţiei publice beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 urmărindu-se înlăturarea discrepanţelor în ceea ce priveşte drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea şi/sau coordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiaşi autorităţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Or, în speţă, pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamanţi a indemnizaţiei de dispozitiv.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la calculul şi plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% lunar din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2004 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Cât priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata pe viitor a acestei indemnizaţii, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, nefiind făcută dovada faptului că pârâta, pe viitor, nu-şi va îndeplini obligaţiile legale care îi revin.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi, prin reprezentanţi legali.
În motivarea recursului D.G.A.S.P.C. Iaşi a arătat că Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne, modificat şi completat prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administraţiei şi Internelor, reprezintă de fapt o normă metodologică de aplicare a Legi nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Aceasta fiind situaţia nu se poate admite faptul că prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de M.A.I., s-au putut aduce modificări legii astfel încât toţi angajaţii din administraţia publică, inclusiv cei din instituţiile publice care au ca obiect de activitate asistenţa socială şi protecţia copilului, să beneficieze de indemnizaţie de dispozitiv.
De altfel, acest ordin nu se poate aplica şi altor persoane decât cele expres enumerate, în caz contrar prin extinderea beneficiarilor ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizaţii prin acte normative cu putere inferioară legii şi care să reglementeze cu caracter general sistemul de salarizare al tuturor bugetarilor, ceea ce nu este legal.
Sistemul actual de salarizare aplicabil domeniului de activitate, nu prevede acordarea indemnizaţiei de dispozitiv şi pentru categoria salariaţilor din care fac parte reclamanţii.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanenţă la dispoziţia unităţii, fiind obligată să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi şi din noapte.
Reclamanţii nu fac parte din personalul civil la care face referire ordinul, aceştia fiind salarizaţi conform OG nr. 10/2007 (actualizată) privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, O.G. nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, O.G. nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.
Atât personalul contractual care îşi desfăşoară activitatea în centrele de plasament din subordinea D.G.A.S.P.C. Iaşi cât şi asistenţii maternali au sporuri specifice activităţii pe care o desfăşoară la care sunt îndreptăţiţi conform unor acte normative diferite de Legea nr. 138/1999.
În motivarea recursului, Consiliul Judeţean Iaşi a arătat că dispoziţiile Ordinului nr.496/2003 (pct.2), ordin emis în temeiul Legii nr.138/1999 se referă în concret la salarizarea personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii. Urmare reorganizării Ministerului Administraţiei şi comasării activităţii acestuia cu Ministerul Internelor a fost emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului de interne 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se arată că indemnizaţia de dispozitiv se aplică şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.
În conformitate cu definiţia dată la punctul 3.1 din acest ordin prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din M.A.I..
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica (restrânge sau extinde legea). Rezultă, aşadar, că prin acest act nu s-a adus o modificare a legii, în sensul că toţi angajaţii administraţiei publice să beneficieze de această indemnizaţie ci, a fost precizat faptul că şi salariaţii din cadrul administraţiei publice care au fost comasaţi în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor să beneficieze de această indemnizaţie.
Reclamanţii au calitatea de salariaţi ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi care este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, contabilitatea proprie şi organizare de sine stătătoare aflată în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi şi nu în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Se observă astfel, că salariaţii din cadrul DGASPC Iaşi nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată distinct prin acte normative cu caracter special, respectiv O.G. nr. 10/2008, O.G. nr. 15/2008 şi codul muncii, acte normative diferite de Legea nr. 138/1999.
Prima instanţă a asimilat angajaţii DGASPC, personalului din cadrul MIRA, deşi aceştia sunt angajaţi direcţi ai DGASPC care este o instituţie publică cu personalitate juridică şi care nu se află în subordinea şi nici în coordonarea MIRA.
Acordarea indemnizaţiei de dispozitiv presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariaţi de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activităţi ale administraţiei publice care au caracter extraordinar şi pentru serviciul de permanenţă pe care îl asigură în interes public.
Noţiunea de dispozitiv presupune faptul că angajaţii trebuie să fie pregătiţi să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unităţii sau instituţiei publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgenţă pe care le presupune administraţia publică.
Membrii de sindicat care au calitatea de personal contractual în centrele de plasament din subordinea DGASPC Iaşi, desfăşoară activitate continuă de asistenţă socială, în două schimburi, de noapte fiind asigurată exclusiv de supraveghetori iar activitatea salariaţilor nu este în regim comandat, caracterul continuu fiind dat de specificul acesteia. Pentru orele prestate în zilele de sâmbătă şi duminică angajaţii primesc zile libere în compensare în săptămâna următoare, precum şi un spor de 75% din salariul de bază conform prevederilor art. 132 alin. 2 din Codul muncii şi ale Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul DGASPC Iaşi pentru anii 2007 -2010.
Personalul care prestează activitate în intervalul 22,00 – 6,00 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază pentru orele prestate pe timp de noapte şi de alte sporuri pentru activităţi specifice activităţii prestate, respectiv spor pentru încadrare psihică ridicată cuprins între 7% şi 15%.
Cealaltă categorie de salariaţi –personal contractual a DGASPC Iaşi sunt asistenţii maternali. În conformitate cu prevederile art. 8 din H.G. nr. 217/1998 – atribuţii preluate mai apoi de H.G. 679/2003 – privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unul contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi sprijinirii activităţii desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti.
Instituţiile publice, printre care şi DGASPC, sunt înfiinţate în baza unor legi organice urmare existenţei în societate la un moment dat a unor relaţii sociale care au determinat crearea acestor instituţii. Acestea au atribuţii clare stabilite pe domeniul lor de activitate, cu organizare proprie şi salarizare specială (sunt grile de salarizare diferite).
Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 192/2003 s-a aprobat acordarea – în baza Ordinului Ministerului Internelor nr. 496/2003 – a indemnizaţiei de dispozitiv din veniturile proprii ale Consiliului Judeţean Iaşi – fără a afecta bugetul alocat – pentru personalul aparatului propriu al Consiliului Judeţean Iaşi.
Intimatul Sindicatul „N.V.” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimatul a susţinut că instanţa a făcut în mod corect aplicarea în cauză a Ordinului nr. 496/2003, deoarece prin emiterea acestuia s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficia de indemnizaţia de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999 să fie cuprins şi personalul civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice. Or, intimaţii sunt personal contractual.
Potrivit H.G. nr. 1434 din 2 septembrie 2004 intimaţii sunt salariaţii D.G.A.S.P.C. Iaşi, direcţie aflată în subordinea directă şi finanţare Consiliului Judeţean Iaşi, parte integrantă a administraţiei publice locale (judeţene).
Preşedintele Consiliului Judeţean are calitatea de ordonator principal de credite conform art. 116 pct. 4 lit. a din Legea 215/2001.
Părţile au depus la dosar jurisprudenţa.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate apărările intimatului şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea a reţinut următoarele:
Membrii sindicatului „N.V.” Iaşi au calitatea de personal contractual al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, direcţii care, potrivit dispoziţiilor H.G. 1434/2004, este o instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi.
Problema litigioasă este dacă acestora li se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispoziţiilor O.G. nr.137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003, pentru a fi beneficiarii sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizaţia de dispozitiv a fost reglementată de Legea nr.138/1999 (art. 13) act normativ ce vizează salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională precum şi ale personalului civil din aceste instituţii.
Prin Ordinul nr.496/2003 de modificare şi completare a Ordinului nr.275/2002, de punere în aplicare a Legii nr.138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice. Potrivit aceluiaşi ordin, prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr.138/1999 cu Ordinul nr. 496/2003 de completare a Ordinului nr.275/2002 s-a reţinut că reclamanţii, ca personal contractual ce îşi desfăşoară activitatea în centrele de plasament şi asistenţi maternali, nu sunt beneficiari ai acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv.
Este reală susţinerea intimaţilor-reclamanţi în sensul că modificările la nivelul organizării şi funcţionării Ministerului Administraţiei şi Internelor au determinat şi modificări la nivelul salarizării, prin Ordinul nr.496/2003 urmărindu-se ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizaţie de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999 să fie cuprins şi personalul civil ce îşi desfăşoară activitate în domeniul administraţiei publice. S-a avut însă în vedere personalul civil ce desfăşoară activitatea în cadrul unor servicii ale internelor din administraţia publică, ce a fost preluat în urma reorganizării tocmai pentru a se evita crearea unei situaţii discriminatorii între personalul rămas la interne şi cel preluat de administraţie.
Reclamanţii intimaţi nu sunt îndreptăţiţi la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 2 combinat cu art. 27 din O.G. nr.137/2000 şi art. 16 din României. Aceasta deoarece nu se poate reţine analogic şi comparabilitatea cerută de actele normative ce sancţionează a.
Activităţile desfăşurate de personalul vizat de dispoziţiile Legii nr.138/1999, cu precizările făcute în Ordinul nr.496/2003 de modificare a Ordinului nr.275/2002 presupune o disponibilitate permanentă a acestuia de a participa dincolo de durata normală de lucru, la servicii operaţie sau speciale, în regim comandat în dispozitiv.
Activităţile desfăşurate de personalul contractual din centrele de plasament cât şi de asistenţii maternali sunt activităţi desfăşurate conform H.G. nr.679/2003, în baza unui contract individual de muncă cu caracter special, specific protecţiei copilului. Aceştia beneficiază de drepturi salariale şi sporuri specifice activităţii ce o desfăşoară, art. 132 alin. 2 Codul muncii, O.G. nr.10/2007, Contractul colectiv de muncă. Ei nu îşi desfăşoară activitatea în regim de comandat şi prin urmare nu li se poate aplica prin analogie dispoziţiile art. 13 din Legea nr.138/1999.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursurile şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii.
Au fost menţinute dispoziţiile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
