Întrucât reclamanta, ca beneficiară a unui curs de masterat finanţat de Primăria Mun. Iaşi, în condiţiile art. 48 din Legea nr. 188/1999, s-a angajat să lucreze „în administraţia publică”, cel puţin cinci ani după terminarea cursului, a încetat raporturile de muncă cu angajatorul finanţator după şase luni de la terminarea masteratului, dar a continuat să lucreze în administraţia publică, respectiv în cadrul Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură din subordinea M.A.P.D.R., că nu poate fi obligată la restituirea taxei de şcolarizare.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 271/CA din 19 mai 2008
Prin sentinţa nr.1807/E din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Iaşi s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamantul Municipiul Iaşi, reprezentat prin primar, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi, în contradictoriu cu pârâta N.C.-M. şi obligarea pârâtei la plata, către reclamanţi, a sumei de 5.696,25 lei RON reprezentând taxa de şcolarizare pentru cursul de master CETEX în perioada 2003-2005, actualizată cu indicele de inflaţie din momentul plăţii, precum şi la plata sumei de 30 euro, reprezentând taxa de înscriere la master a pârâtei.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut instanţa de fond că, în baza contractului nr.17573 din 21 noiembrie 2003, încheiat cu Universitatea Tehnică „Gh.A.”Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi, reprezentată prin Primar, s-a obligat să acopere cheltuielile de perfecţionare profesională, ca funcţionari publici, a unor angajaţi ai primăriei, printre care şi pârâta, în cadrul unui program de doi ani, achitând pentru fiecare o taxă de şcolarizare a câte 700 euro/an şi o taxă de înscriere de 30 euro, în total 1430 euro pentru fiecare funcţionar, dovada achitării acestor sume fiind făcută cu înscrisuri (contract, facturi, ordine de plată, ordonanţe de plată).
Anterior încheierii acestui contract, s-a mai reţinut, pârâta a semnat un angajament de plată în care se obliga să lucreze în administraţia publică cel puţin 5 ani de la terminarea cursului de master CETEX, în caz contrar obligându-se să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate de unitate – în dovadă, angajamentul din 19.10.2003. La data de 09.01.2006, aşa cum rezultă din nota de lichidare au încetat raporturile de muncă dintre părţi, prin acordul acestora, în conformitate cu art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, înainte de a se împlini durata de cinci ani obligatorie după terminarea cursului de master, situaţie în care pârâtei îi revenea obligaţia de restituire a sumelor cheltuite de instituţia în care îşi desfăşura activitatea.
Prima instanţă a constatat că reclamanţii au făcut dovada cheltuielilor efectuate prin plata efectivă a sumei de 5.696,25 lei cu facturile nr.2070457/28.11.2003 şi nr.2070773/23.10.2004 şi cu ordinele de plată nr.2957/2003 şi nr.2426/2004, din care rezultă preţul unitar pentru fiecare persoană, susţinerile pârâtei referitoare la cuantumul sumei fiind înlăturate.
Conform art.48 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul (aşa cum a fost republicată în M.O nr.251/22.03.2004) – numerotare valabilă până la republicarea Legii nr.188/1999 în M.O. nr.365/25.05.2007, ca urmare a modificării şi completării acestuia în baza Legii nr.251/23.06.2006 – funcţionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraţia publică cu o durată mai mare de 90 de zile, finanţate din bugetul de stat sau local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică cel puţin 5 ani de la terminarea programelor. Alineatul 3 al aceluiaşi articol, instituie obligaţia pentru funcţionarii publici de a restitui instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare.
S-a mai reţinut că greşita indicare a actului normativ în angajamentul dat de pârâtă nu schimbă datele problemei, respectiv că pârâta a urmat cursurile masteratului CETEX din cadrul Universităţii Tehnice „Gh.A.” Iaşi, că reclamanţii au dovedit că au efectuat cheltuielile aferente şi că obligarea pârâtei la restituire este o obligaţie legală, imperativă, considerente pentru care acţiunea reclamanţilor a fost admisă iar pârâta a fost obligată la plata sumelor solicitate.
Curtea a constatat recursul reclamantei ca fiind întemeiat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, este de necontestat faptul că recurenta a beneficiat de un curs de masterat CETEX, conform contract nr.17573/21.11.2003, finanţat de Primăria Municipiului Iaşi, în condiţiile art.48 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Prin angajamentul din 14.10.2003, recurenta s-a angajat să lucreze „în administraţia publică”, cel puţin cinci ani de la terminarea cursului de masterat „conform art.48 alin.2 din Legea nr.161/2003”, text ce se referă însă la ”infracţiuni informatice” şi nici nu cuprinde alin.2 sus invocat – , în caz contrar urmând a restitui „contravaloarea cheltuielilor efectuate, în funcţie de plata efectuată de unitate din totalul cursului de perfecţionare”.
La şase luni de la terminarea cursurilor de masterat, cu cererea nr.532/05.01.2006, recurenta solicită încetarea raporturilor sale de muncă cu intimata primăria Iaşi, încetare ce a avut loc prin acordul părţilor, în prezent recurenta lucrând în cadrul Agenţiei naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi dezvoltării Rurale, tot ca funcţionar public.
Ori, noţiunea de „administraţie publică”, prevăzută în angajamentul de plată sus-menţionat, desemnează ansamblul de organe (autorităţi) care înfăptuiesc, conduc şi execută treburi publice, indiferent de sursa lor de finanţare bugetară (respectiv bugetul central sau local), şi raporturile de subordonare, funcţia publică exercitată de fiind definită expres în art.2 alin.(1) din Legea nr.188/1999 ca ”ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome”.
Mai mult, din economia textului aceluiaşi angajament, nu rezultă că funcţionarul public avea obligaţia de a funcţiona doar în cadrul raportului de serviciu avut la momentul perfectării angajamentului, situaţie în care textul acestuia nu poate fi interpretat decât în favoarea celui ce se obligă, iar nu în defavoarea lui, astfel cum a procedat instanţa de fond.
Aşa fiind, atât timp cât în cauză s-a demonstrat faptul existenţei şi în prezent a unui raport de serviciu al recurentei, perfectat cu o autoritate a administraţiei publice – centrale – , rezultă că aceasta nu şi-a încălcat angajamentul din 14.10.2003, de a funcţiona „cel puţin cinci ani de la terminarea cursului de masterat…în administraţia publică”, situaţie în care nu se justifică obligarea ei la restituirea contravalorii cheltuielilor de perfecţionare suportate de instituţia administrativă publică intimată.
În speţă, Curtea a procedat la admiterea recursului promovat de pârâta N.C.-M., cu consecinţa modificării în tot a sentinţei nr.1807/E/14.09.2007 a Tribunalului Iaşi, în sensul respingerii în fond a acţiunii reclamanţilor Municipiul Iaşi, Consiliul Local Iaşi şi Primăria Iaşi, reprezentaţi prin primar, în contradictoriu cu pârâta N.C.-M., ca nefondată.
