DOSAR NR.3261/254/2009
R O M A N I A
JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA PENALĂ NR.228/P
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.06.2010
PREŞEDINTE : NAL
GREFIER : OC
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR: C.L. DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MANGALIA
Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul T.A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat , faptă prevăzută şi pedepsită de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 02.06.2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa , având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 09.06.2010 dată la care s-a pronunţat.
I N S T A N Ţ A
Asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin rechizitoriul nr. 1581/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 3261/254 din 06.10.2009.
În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, la data de 27.07.2009, lucrătorii Postului de poliţie – au fost sesizaţi telefonic de faptul că inculpatul conduce pe drumurile publice din satul -, deşi are dreptul de a conduce suspendat.
În urma verificărilor efectuate au observat circulând cu viteză dinspre localitatea – spre – autoturismul Oltcit cu nr. de înmatriculare -, căruia i-au făcut semn să oprească, însă conducătorul autoturismului nu a oprit la semnalul poliţiştilor şi a continuat deplasare, accelerând pentru a se sustrage controlului.
Lucrătorii de poliţie au urmărit autoturismul, observând că la volanul acestuia se afla inculpatul, acesta a condus pe câteva străzi, apoi a oprit în faţa unei porţi, a coborât din maşină şi a intrat în curte, iar în momentul în care i s-a solicitat să iasă din curte şi să prezinte actele acesta a refuzat.
Lucrătorii de poliţie au urmărit autoturismul, observând că la volanul acestuia se afla inculpatul, acesta a condus pe câteva străzi, apoi a oprit în faţa unei porţi, a coborât din maşină şi a intrat în curte, iar în momentul în care i s-a solicitat să iasă din curte şi să prezinte actele acesta a refuzat.
În urma verificărilor, conform adresei nr. 251581/03.08.2009 a Serviciului Poliţiei Rutiere -, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 09.09.2008.
În urma verificărilor, conform adresei nr. 251581/03.08.2009 a Serviciului Poliţiei Rutiere -, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 09.09.2008.
Apreciind că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea a infracţiunii menţionate.
În cursul judecăţii, instanţa a procedat la audierea inculpatului, acesta nerecunoscând săvârşirea faptei, şi martorii S. C., S. G.
Coroborând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În ziua 27.07.2009, în urma unei sesizări telefonice, lucrătorii Postului de poliţie – au observat circulând cu viteză dinspre localitatea – spre – autoturismul Oltcit cu nr. de înmatriculare -, căruia i-au făcut semn să oprească, însă conducătorul autoturismului nu a oprit la semnalul poliţiştilor şi a continuat deplasare, accelerând pentru a se sustrage controlului.
Vinovăţia inculpatului reiese cu certitudine din probele administrate în cauză, şi anume declaraţiile martorilor, procesul – verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliţie.
Totodată, din adresa nr. 251581/03.08.2009 a Serviciului Poliţiei Rutiere – reiese că inculpatul avea s-a suspendat dreptul de a conduc e autoturisme la data de 09.09.2008.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice la data de 27.07.2009, autoturismul proprietatea sa, după ce i s-a suspendat dreptul de a conduce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective a ambelor infracţiuni, elementul material s-a realizat prin acţiunea de conducere a unui autovehicul în condiţiile prevăzute de norma incriminatoare (pe drumurile publice, după ce i-a fost suspendat dreptul de a conduce), urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre acestea rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale (crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice) şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La stabilirea pedepsei faţă de inculpat, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, legiuitorul însuşi a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, prezintă un grad ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut numai pedeapsa închisorii pentru aceasta.
Faţă de modul de săvârşire a faptei, încercând să se sustragă controlului şi să inducă în eroare organele judiciare, instanţa apreciază că inculpatul prezintă o periculozitate sporită, acesta neînţelegând să-şi asume consecinţele faptelor sale.
Pentru considerentele expuse, date fiind şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că are vârsta – de ani, este căsătorit şi nu are antecedente penale, instanţa îl va condamna la pedeapsa de şase luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără după ce permisul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, pedeapsă suficientă pentru atingerea scopului preventiv – educativ al acestora şi pentru reeducarea inculpatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deşi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din acelaşi act normativ, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunţate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private (…)”, iar punctul 2 prevede că „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.
Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. (2) din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii reglementată de dreptul penal român, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele enunţate de art. 8 pct. 2 din Convenţie.
În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpatul, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.
Pe de altă parte, instanţa constată că, pe durata executării pedepsei principale şi ca o consecinţă a condamnării sale, inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) din Codul penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte modalitatea executării pedepsei principale rezultante, instanţa, ţinând seama de aceleaşi circumstanţe personale ale inculpatului şi de împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) din Codul penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate), va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, iar, în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal care prevăd că săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracţiune.
În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat P.E.L., în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi -, iar, în temeiul art. 191 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 800 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată condamnă pe inculpatul T.A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice după ce permisul de conducere i-a fost suspendat.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a şi de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 189 c.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu, avocat P.E.L – delegaţie nr. 28934/08.10.2009, în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul de avocaţi -.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 800 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză.
Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă .
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09.06.2010.
PREŞEDINTE, GREFIER,
N.A.L. O.C.
Red.dact.jud.A.L.N./11.07.2010
Ex. 2
