Infracţiunii prev. şi ped. de art.192 al.2 din C.pen.

SENTINŢA PENALĂ NR. 86/02.06.2010 (Infracţiuni contra persoanei

art.192 al.2 din C.pen.)

 Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei penale privind pe inculpaţii I. C., S. V., C. D., C. M.-C., B. G., I. N., C. M. şi D. S., trimişi în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară nr. 344/P/2005, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.192 al.2 din C.pen.

 Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19.05.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 02.06.2010 şi în urma deliberării, a pronunţat următoarea sentinţă.

 

 

 

 I N S T A N Ţ A

 Deliberând asupra acţiunii penale de faţă.

 Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară nr. 344/P/2005, inculpaţii: I. C., S. V., C. D., C. M.-C., B. G., I. N., C. M. şi D. S., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de “violare de domiciliu”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 2 C.pen. cu aplicarea art.75 lit.,,c şi d” din C.pen.

 Din actul de sesizare a instanţei rezultă următoarea situaţie de fapt:

 În ziua de 31.07.2005, inculpaţii, înarmaţi cu bâte şi alte obiecte contondente şi tăietor-înţepătoare, împreună cu minorii C. M. şi I. C., au pătruns fără drept, cu intenţia de a se răzbuna, în curtea părţii vătămate N. C. pe care l-au agresat fizic.

 Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează prin: declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile părţii vătămate; procesul – verbal de cercetare la faţa locului; planşa fotografică cuprinzând principalele aspecte ale cercetării la faţa locului; declaraţiile martorilor: C. M., I. C., P. E., D. T., I. Z., I. N.

 Audiaţi în faza de urmărire penală, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina, lor arătând că au săvârşit fapta penală pentru care au fost deduşi judecăţii, pentru a o pedepsi pe partea vătămată ca urmare a faptului că într-o zi precedentă celei în care s-a săvârşit această infracţiune aceasta i-a lovit pe inculpaţii S. V., C. C. şi I. C., precum şi pe soţia şi copilul acestui din urmă inculpat.

 Ulterior, în faza de cercetarea judecătorească, inculpaţii I. C., C. D., C. M.-C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. au negat săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina lor, arătând că la urmărirea penală au recunoscut săvârşirea acestei fapte penale datorită faptului că le-a fost frică de aceste organe.

 Inculpaţii C. D., C. M.-C., B. G., C. M. şi D. S. au mai declarat la cercetarea judecătorească că inculpatul S. V. le-a solicitat să meargă cu el pentru a încărca un autotren cu pepeni, şi în acest sens au fost transportaţi cu un autoturism marca Dacia în com. Tămădău-Mare până la locuinţa bunicii inculpatului I. C.

 La această locuinţă a rămas autovehiculul ce a transportat pe inculpaţi şi şoferul acestuia, după care inculpaţii arătaţi la alineatul precedent au fost conduşi de inculpatul S. V. către locuinţa părţii vătămate şi când au ajuns în aproprierea acestei locuinţe inculpatul S. V. a ţâşnit din grupul inculpaţilor şi a pătruns în curtea părţii vătămate.

 După pătrunderea inculpatului S. V. în curtea părţii vătămate imediat au pătruns în această curte şi inculpaţii I. C. şi I. N., inculpatul I. C. pătrunzând în curtea părţii vătămate pentru a-l scoate din această curte pe inculpatul S. V., iar inculpatul I. N. pentru a cere inculpaţilor S. V. şi I. C. să iasă din curtea părţii vătămate.

 Partea vătămată a arătat în declaraţiile sale că între această parte şi inculpatul I. C. a avut loc un scandal înainte cu două zile de săvârşirea faptei pentru care inculpaţii au fost deduşi judecăţii.

 În ziua când s-a săvârşit această faptă partea vătămată se afla în curtea locuinţei sale împreună cu un vecin, când a aflat de la fiica sa că un grup de persoane se îndreaptă către locuinţa părţii vătămate, fapt pentru care partea vătămată şi vecinul ce se afla cu această parte au urcat la etajul locuinţei şi inculpaţii au pătruns în curtea părţii vătămate.

 Datorită zgomotului produs, din locuinţă a ieşit fiul părţii vătămate care dormea şi le-a cerut inculpaţilor să părăsească curtea locuinţei, însă inculpaţii nu s-au conformat şi au agresat pe fiul părţii vătămate.

 A mai arătat partea vătămată că faptele inculpaţilor au fost văzute de vecinii acestei părţi şi după ce inculpaţii au lovit pe partea vătămată şi pe fiul acestei părţi au plecat în sat să îl caute pe fost cumnat al părţii vătămate.

Martorul D. T. a arătat în declaraţia sa că prestează servicii de transport cu un autoturism marca Dacia la un depozit de materiale pentru construcţii din com. Pantelimon, şi aflându-se la acest depozit în ziua când s-a întâmplat incidentul dintre părţi dintr-un maxi-taxi au coborât inculpaţii, cu excepţia inculpatului I. N., care l-au rugat pe martor să-i transporte până în or. Fundulea pentru a încărca un autotren cu pepeni.

 Iniţial martorul nu a fost de acord, dar ulterior acesta a fost convins de inculpaţi şi i-a transportat până în or. Fundulea, unde inculpaţii au cerut martorului să-i transporte în satul Şeinoiu.

 Ajunşi în satul Şeinoiu martorul a oprit la locuinţa bunicii unuia dintre inculpaţi, unde inculpaţii au intrat, martorul parcând autovehiculul tot în curtea acestei locuinţe, după care inculpaţii au plecat din curte prin spatele curţii pentru a încărca pepeni, fără ca martorul să vadă pe inculpaţi dacă au luat vreun obiect din curte.

 În curtea locuinţei de mai sus se afla şi inculpatul I. N. care a plecat împreună cu ceilalţi inculpaţi, iar după plecarea inculpaţilor din curte aceştia au revenit repede, martorul întrebându-i ce au făcut cu pepenii iar inculpaţii au răspuns că au terminat şi au cerut martorului să plece de acolo, dar în timp ce se deplasau către mun. Bucureşti pe autostrada A2 au fost opriţi de organele de poliţie.

 Martorul I. N., fiul vitreg al părţii vătămate a declarat că se afla în casa în care locuieşte şi dormea când a auzit zgomot în curte şi a ieşit să vadă ce se întâmplă.

 Cu această ocazie a constatat că în curte se aflau inculpaţii C. M.-C., I. N., I. C., I. N., S. V. şi C. M., aceştia fiind înarmaţi cu bâte, furci metalice şi cuţite, şi strigau la familia părţii vătămate să iasă afară.

 Martorul nu a mai avut timp să vorbească cu inculpaţii pentru că a fost lovit cu o bâtă şi înţepat cu un cuţit de către inculpatul I. C., după care inculpaţii au mers după partea vătămată care se afla la etajul locuinţei unde inculpaţii au lovit pe această parte.

 Martorii C. E., I. M. P. A., P. C., R. S. S. A., S. I. şi V. G., vecini cu partea vătămată au arătat în declaraţiile lor că au cunoştinţă despre faptul că partea vătămată s-a bătut cu alte persoane dar nu cunosc cine sunt acele persoane sau dacă aceste persoane au pătruns în curtea părţii vătămate.

 Soluţionând cauza, prin sentinţa penală nr. 110/05.06.2008 instanţa a dispus condamnarea inculpatului S. V. la pedeapsa închisorii de 5 ani cu aplicarea art.71 şi 64 C.p., achitarea inculpaţilor I. C. şi I. N. în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” C.p.p. rap. la art. 10 lit. „d” C.p.p., achitarea inculpaţilor C. D., C. M. C., B. G., C. M. şi D. S. în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” C.p.p. rap. la art. 10 lit. „c” C.p.p.,

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu – Gară şi inculpatul S. V., iar prin decizia penală nr. 114/A/25.06.2009 Tribunalul Călăraşi a respins ca nefondate apelurile.

 Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu – Gară şi inculpatul S. V, iar prin decizia penală nr. 1423/R/07.10.2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis recursurile, a casat decizia şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.

 Soluţionând apelurile, prin decizia penală nr. 8/A/14.01.2010 Tribunalul Călăraşi a admis apelurile Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu – Gară şi inculpatul S. V., a desfiinţat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că, deşi în şedinţa din 22.05.2008, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat aplicarea dispoziţiilor privind scuza provocării prev. de art. 73 lit. „b” C.p., instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia, cu toate că aceasta este de natură a schimba fundamental soluţia.

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu – Gară sub nr. 251/249/01.03.2010.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

 În ziua de 30.07.2005, inculpaţii S. V. şi I. C. au venit în satul Şeinoiu la locuinţa bunicii celui din urmă, iar în jurul orei 18,30 cei doi inculpaţi împreună cu inculpatul C. M. şi cu soţia inculpatului I. C. s-au deplasat la un bar din comună pentru a consuma bere.

 La un moment dat de masa inculpaţilor menţionaţi mai sus s-a apropiat partea vătămată N. C., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, începând să le adreseze cuvinte jignitoare acestora.

 Inculpatul S. V. a ieşit afară împreună cu partea vătămată, aceasta din urmă înarmată cu un cuţit tip briceag, ameninţându-l pe inculpat, aceştia înjurându-se reciproc.

 Faţă de această situaţie, inculpatul I. C. a ieşit afară din bar cu intenţia de a-i despărţi pe cei doi, reuşind să-i ia părţii vătămate cuţitul din mână şi să-l arunce în curtea din vecinătatea barului, întrucât aceasta intenţiona să-l lovească şi pe el.

 Ulterior, în timp ce inculpaţii S. V., I. C. şi C. M. C. aşteptau pe peronul gării pentru a lua trenul de 20,10 spre Bucureşti, partea vătămată însoţită de mai multe persoane a venit după ei, ameninţându-i cu acte de violenţă, partea vătămată lovindu-l pe inculpatul S. V., ceilalţi doi reuşind să fugă.

 La urcarea în tren inculpatul S. V. le-a spus celor din grupul părţii vătămate că va veni şi el a doua zi cu un grup de prieteni pentru a-i bate la rândul său.

 A doua zi, inculpatul S. V. a solicitat ajutorul prietenilor săi C.D., C. M. (minor), C. M., B. G., C. M. C., I. C. (minor), D. S. şi I. C., pentru a merge în satul Şeinoiu cu autoutilitara Dacia cu nr. IF-01-ERC condusă de D. T. şi a-i cere socoteală părţii vătămate pentru bătaia pe care a primit-o, cele nouă persoane urcând în maşina menţionată.

 Ajungând în satul Şeinoiu, inculpaţii s-au dus la locuinţa părinţilor inculpatului I. N., pe care l-au găsit aici, după care toţi 10 s-au înarmat cu bâte şi au plecat spre locuinţa părţii vătămate N. C., au pătruns în curte, i-au lovit pe acesta şi pe martorul I. N., după care au părăsit curtea luând asupra lor toporişca, ranga din fier şi furca din curtea părţii vătămate, s-au urcat în autoturismul cu nr. IF-01-FRC cu care veniseră, fiind opriţi pe A2 la km 30 de organele de poliţie.

 Pe fond s-a solicitat achitarea inculpaţilor I. C. şi I. N. conform art. 10 lit. „d” C.p.p., iar a inculpaţilor C. D., C. M. C., B. G., C. M. şi D. S. conform art. 10 lit. „c” C.p.p., instanţa apreciază că faţă de situaţia rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunii şi de către aceşti inculpaţi.

 Că, în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date este explicabil, având în vedere împăcarea părţii vătămate cu inculpaţii pentru art. 180 al. 2 C.p., art. 193 C.p., consemnată pe declaraţia acesteia la data de 28.02.2007 (fila 73 din dosar).

 Astfel, de menţionat că toţi inculpaţii sunt din loc. Cernica, or, motivul pentru care au acceptat să vină în satul Şeinoiu a fost acela de a-i cere socoteală părţii vătămate N. C., fiind de acord cu propunerea inculpatului S. V.

Toţi 10 au fugit imediat de la faţa locului cu autoturismul cu care 9 dintre ei veniseră, fiind prinşi pe autostradă. Ce-i determina pe toţi să părăsească zona dacă nu participaseră la săvârşirea faptei şi nu au aşteptat sosirea organelor de poliţie?

 Astfel, inculpatul S. V. a declarat: „…eu cu grupul de persoane descris mai sus (toţi cei 10 inculpaţi) am pătruns în curtea sa şi aici l-am lovit cu toţii pe N. C.”

 De asemenea, inculpatul C. D. a declarat: „în ziua de 30.07.2005, ora 10,00, m-am întâlnit pe raza com. com. Cernica cu numiţii S. V., C. M., B. G., C. M. C. şi D. S. şi am hotărât să mergem pe raza com. Tămădău, sat Şeinoiu, jud. Călăraşi, pentru a-l ajuta pe S. V. să-i tragă o bătaie la unul Tică cu care se bătuse înainte” şi că „…am mers la locuinţa lui N. C. (Tică) unde am intrat peste acesta în curte tot grupul pentru a-i cere socoteală” (fila 32 din dosar).

 Şi inculpatul C. M. confirmă întâlnirea din ziua de 31.07.2005 cu inculpaţii menţionaţi mai sus , printre care figurează şi inculpatul I. N., precizând că „…am stabilit să mergem în satul Şeinoiu la locuinţa lui Tică ., pentru a-i cere socoteală vis-a-vis de cele întâmplate” şi că „…am mers la locuinţa lui N. C. zis Tică şi cu toţii am intrat în curte pentru a-i cere socoteală.” (filele 34, 35).

 Şi inculpatul B. G. a confirmat faptul că a fost contactat de inculpatul S. V. şi rugat să-l însoţească în satul  Şeinoiu pentru a se răzbuna, confirmând pătrunderea întregului grup în curtea părţii vătămate (filele 38 – 40 din dosar), inculpatul C. M. confirmând acelaşi aspect: „Ne-am deplasat la locuinţa lui N. C. unde aici am intrat în curte tot grupul menţionat mai sus…” (filele 48,49). 

 În privinţa inculpatului I. N., şi acesta, în urma celor relatate de fiul său – inculpatul I. C. în legătură cu cele întâmplate în seara zilei de 30.08.2005 la barul unde şi-a făcut apariţia partea vătămată, a luat hotărârea să se deplaseze în satul Şeinoiu, găsindu-i la locuinţa părinţilor săi pe fiul său împreună cu mai multe persoane, potrivit declaraţiei de la fila 45 din dosar.

 De asemenea, a declarat „…am plecat cu toţii spre locuinţa lui Tică, cu toţii având câte un băţ în mână” şi că „…persoanele care îl însoţeau pe fiul meu au intrat în curte pe poartă şi am intrat după ei, strigând să nu-l omoare (pe partea vătămată care fugise în casă”.

 Chiar din declaraţia acestuia este evidentă intenţia cu care s-a deplasat spre locuinţa părţii vătămate.

 Inculpatul I. N. s-a urcat tot în Dacia papuc împreună cu ceilalţi inculpaţi, fiind opriţi de organele de poliţie.

 Astfel, şi inculpatul D. S. confirmă pătrunderea inculpatului I. N. în curtea părţii vătămate: „Când am ajuns la locuinţa numitului N. C, numiţii I. N., I. C. şi S. V. au intrat în curtea lui N. C., pe poarta de acces, înjurând şi ameninţând.” (filele 52,53). 

Faţă de această situaţie nu se poate reţine faptul că inculpatul I. N. a intrat în curte doar pentru a-i scoate pe ceilalţi inculpaţi din curte.

 Când a plecat de la locuinţa părinţilor săi împreună cu fiul său şi ceilalţi inculpaţi, intenţia era evidentă, respectiv de a merge la locuinţa părţii vătămate să-i ceară socoteală, înarmaţi fiind.

 Şi inculpatul C. M. confirmă întâlnirea tuturor inculpaţilor pe raza loc. Cernica, prezent fiind şi inculpatul I. N., declarând că: „am intrat în curte tot grupul menţionat mai sus”

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile inculpatului D. S. în privinţa inc I. N., confirmând pătrunderea acestuia în curtea  părţii vătămate.

 Astfel, din declaraţia martorului D. T. – şoferul autoturismului care i-a transportat pe inculpaţi rezultă că la solicitarea inculpatului I. C. a fost de acord să transporte în satul Şeinoiu un grup de 9 persane, costul transportului fiind suportat de I. C., iar la întoarcere a luat un grup de 10 persoane, respectiv şi pe inculpatul I. N.

 Partea vătămată N. C. a confirmat conflictul din ziua de 30.08.2005 cu inculpatul S. V., I. C. şi C. M., precizând că a doua zi inculpaţii au pătruns în curtea locuinţei sale atât pe poarta din faţă, cât şi prin spatele casei, 10 persoane în frunte cu inculpatul I. C. înarmate cu furcă, toporişcă şi rangă din fier.

 Pătrunderea în curtea părţii vătămate a unui grup numeros de persoane este confirmată şi de martorul I. N., fiul vitreg al părţii vătămate.

 Aşa cum s-a menţionat mai sus, în faţa instanţei inculpaţii au încercat să-şi formuleze o apărare în ce priveşte săvârşirea faptei. Nu se poate reţine că n-au ştiut unde merg, întrucât inculpatul S. V. le-a spus să-l însoţească pentru a încărca un autotren cu pepeni, căci, aşa cum s-a menţionat, în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală au precizat că au fost de acord cu solicitarea inculpatului S. şi l-au însoţit pe acesta în satul Şeinoiu pentru a se răzbuna faţă de cele întâmplate cu o seară înainte.

 Aşa cum s-a menţionat, în faţa instanţei inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală. Faţă de precizările de mai sus, nu poate fi reţinută apărarea inculpaţilor în sensul că inculpatul I. C. a pătruns în curtea părţii vătămate pentru a-l scoate de acolo pe inculpatul S. V., iar inculpatul I. N. pentru a le cere inculpaţilor S. V. şi I. C. să iasă din curtea părţii vătămate.

 Din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că toţi inculpaţii au plecat înarmaţi cu bâte de la locuinţa părinţilor inculpatului I. N., în ideea de a-i cere socoteală părţii vătămate N. C.

 Nu în ultimul rând, la fond inculpaţii au dat declaraţii contradictorii, indicând locuri diferite în care se aflau în momentul comiterii faptei.

 Instanţa apreciază că nu se impune pronunţarea în legătură cu cererea de achitare prin minută, întrucât ar duce la concluzia total nelegală că „s-ar admite sau s-ar respinge rechizitoriul”. Dacă s-ar pronunţa expres pe cererea de achitare, per a contrario, instanţa ar trebui ca atunci când se solicită condamnarea să se admită cererea de condamnare sau invers, atunci când se solicită achitarea să se respingă cererea de condamnare. Cererea de achitare, ca o concluzie pe fond, nu echivalează cu celelalte cereri reglementate de procedura penală, cum ar fi liberarea condiţionată, reabilitarea etc.

 Important este să fie reţinute în considerente motivele pentru care se impune sau nu se impune achitarea inculpatului.

 De asemenea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reţinerii art. 75 lit. „b” faţă de inculpatul S. V., întrucât fapta ar fi fost săvârşită în strânsă legătură cu un incident avut de inculpat cu partea vătămată, parte care a avut o conduită necorespunzătoare faţă de familia inculpatului.

 Într-adevăr, aşa cum s-a menţionat, în ziua de 30.07.2005, între inculpatul S. V. şi partea vătămată a avut loc o altercaţie, inculpatul fiind ameninţat de partea vătămată. De-abia a doua zi, pe 31.07.20045, inculpatul şi-a luat prietenii şi s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate pentru a-i cere socoteală. Or, faţă de această situaţie, inculpatul nu beneficiază de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. „b” C.p., deoarece în intervalul de timp îndelungat între conflict şi acţiunea de pedepsire este evident că starea de tulburare iniţială a încetat, intervenind astfel tardivitatea ripostei, motiv pentru care urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei (în acest sens s-a pronunţat şi ICCJ prin deciziile penale nr. 22/1993 şi 136/1993).

 Cât priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei faţă de inculpatul S. V. din art. 192 al. 2 C.p. în art. 192 al. 1 C.p., urmează a o respinge având în vedere situaţia de fapt reţinută, reţinându-se, deci, cu certitudine că în curtea părţii vătămate au pătruns toţi cei 10 inculpaţi, înarmaţi, infracţiunea fiind săvârşită în forma sa agravată.

 Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală, a fost săvârşită cu intenţie de inculpaţi.

 În drept, instanţa constată că fapta inculpaţilor S. V., I. C., C. D., C. M. C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. care, împreună cu minorii C. M. şi I. C., în ziua de 31.07.2005, având asupra lor bâte, alte obiecte contondente şi tăietor – înţepătoare  (topor, furcă), cu intenţia de a se răzbuna, au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate N. C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „violare de domiciliu” prev. de art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. „c şi d” C.p.

Din certificatele de cazier judiciar ale inculpaţilor C. D., C. M. C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Din certificatul de cazier judiciar al inculpatului S. V. rezultă că acesta este cunoscu cu antecedente penale, suferind condamnări încă din minorat. Astfel, prin sentinţa penală nr. 384/19.06.2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru art, 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. „a, i” C.p., fiind arestat la data de 21.03.2000 şi liberat condiţionat la data de 26.06.2001, rămânând un rest de 267 zile.

 Cum noua faptă a fost săvârşită la data de 31.07.2005, deci după expirarea restului menţionat mai sus, astfel că pedeapsa anterioară se consideră executată, urmează a se reţine în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. „b” C.p.

Din certificatul de cazier judiciar al inculpatului I. C. rezultă că şi acesta este cunoscu cu antecedente penale. Astfel, prin sentinţa penală nr. 1157/16.04.2003 a Judecătoriei Sector 5, definitivă prin decizia nr. 1830/04.09.2003 a CAB, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru art, 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. „g” C.p., fiind arestat la data de 26.03.2003 şi liberat condiţionat la data de 09.03.2005, rămânând un rest de 381 zile.

 Cum noua faptă a fost săvârşită la data de 31.07.2005, în perioada liberării condiţionate, astfel că pedeapsa anterioară nu se consideră executată, urmează a se reţine în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. „a” C.p.

 La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., respectiv persoana inculpaţilor, inculpaţii S. V. şi I. C. fiind cunoscuţi cu antecedente penale, unul recidivist postexecutoriu, iar celălalt recidivist postcondamnatoriu, inculpaţii C. D., C. M. C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. fiind lipsiţi de antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, natura infracţiunii – faptă săvârşită cu intenţie, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei – pe fondul unor discuţii contradictorii, în ideea de a-i da o lecţie părţii vătămate pentru atitudinea acesteia faţă de inculpaţii S. V. şi I. C. cu o seară înainte, toţi fiind de acord cu propunerea inculpatului S. V. de a se deplasa în satul Şeinoiu în acest scop, săvârşind fapta împreună cu doi minori, pătrunzând în curtea părţii vătămate înarmaţi cu obiecte contondente, pericolul social pe care-l reprezintă o astfel de faptă, aducându-se atingere libertăţii persoanei, dar şi poziţia inculpaţilor, care au încercat s-şi formuleze o apărare, având la bază împăcarea cu partea vătămată, atitudinea acestora în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază că inculpaţilor I. C., C. D., C. M. C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. li se pot acorda largi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C.p., urmând ca pedeapsa să fie coborâtă în mod corespunzător sub minimul prev. de lege, potrivit art. 76 C.p., circumstanţe care nu se pot reţine şi în favoarea inculpatului S. V., având în vedere că grupul s-a întrunit la iniţiativa acestuia. 

Se apreciază totodată, că scopul pedepsei şi reeducarea inculpaţilor S. V. şi I. C. se pot realiza numai în regim de detenţie având în vedere starea de recidivă a acestora, precum şi faptul că inculpatul S. V. este arestat în altă cauză, iar scopul pedepsei şi reeducarea inculpaţilor C. D., C. M. C., B. G., I. N., C. M. şi D. S. se pot realiza şi fără privare de libertate, fiind îndeplinite condiţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prev. de art. 81 – 82 C.p.

 Urmează, în baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.,,b” C.p., art. 75 lit.,,c şi d” C.p., a-l condamna pe inculpatul S. V. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

 Urmează, în baza art. 71 C.p., a-i interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

 Urmează, în baza art. 71 C.p., a-i interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează a lua act că inculpatul S. V. este arestat în altă cauză.

 Urmează, în baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.,,a” C.p., art.75 lit.,,c şi d” C.p. rap. la art. 74 C.p. şi art. 76 lit. „c” C.p., a-l condamna pe inculpatul I. C. la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni.

 Având în vedere gravitatea noii fapte, urmează, în baza art. 61 al. 1 C.p., a menţine liberarea condiţionată pentru restul de 381 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare pronunţată în sarcina inculpatului prin sentinţa penală nr. 1157/16.04.2003 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia CAB nr. 1830/04.09.2003.

 Urmează, în baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. ,,c şi d” C.p. rap. la art. 74 C.p. şi art. 76 lit. „c” C.p., a-i condamna pe inculpaţii I. N., C. D., C. M.-C., B. G., C. M. şi D. S. la pedeapsa închisorii de câte 5 (cinci) luni – fiecare.

 Urmează, în baza art. 81 – 82 C.p., a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de câte 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni pentru fiecare inculpat – ce constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei.

Urmează, în baza art. 359 C.p.p., a le atrage atenţia celor şase inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 71 al. 5 C.p. privitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pentru cei şase inculpaţi.

 Cum bunurile confiscate nu aparţin inculpaţilor, ci părţii vătămate, fiind luate din curtea acesteia, urmează, a lua act că nu se impune confiscarea specială de la inculpatul I. C. a unei furci din metal cu 4 coarne, coadă din lemn – uzată, a unei toporişti cu coadă din lemn L – 0,50 m uzată şi a unui fier beton L 1,60 m, confiscate conform Dovezii seria B nr. 10632/04.10.2005 emisă de IPJ Călăraşi, şi a dispune restituirea acestor bunuri către partea vătămată N. C.

 Urmează, în baza art. 191 al. 2 Cp.p., a-l obliga pe inculpatul S. V. la plata sumei de 600 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 500 lei – onorariu apărători oficiu (100 lei – av. B. M. – Baroul Bucureşti – faza de urmărire penală şi 400 lei – av. M. C. – Baroul Călăraşi – faza de judecată).

 Urmează, în baza art. 191 al. 2 Cp.p, a-l obliga pe inculpatul I. N. la plata sumei de 100 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 Urmează, în baza art. 191 al. 2 Cp.p, a-i obliga pe inculpaţii C. D., C. M. C., B. G., C. M., D. S. şi I. C. la plata a câte sumei de 500 lei fiecare – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 400 lei – onorariu apărători oficiu (av. M. C., av. N. O. şi av. B. B. – Baroul Călăraşi – faza de judecată).

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului S. V. în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. “b” C.p. solicitată de acesta, prin apărător.

 Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. V. din art. 192 al. 2 C.p. în art. 192 al. 1 C.p. solicitată de acesta, prin apărător.

 În baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.,,b” C.p., art. 75 lit.,,c şi d” C.p. condamnă pe inculpatul S. V.,  la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

 În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

 În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Ia act că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.

 În baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.,,a” C.p., art.75 lit.,,c şi d” C.p. rap. la art. 74 C.p. şi art. 76 lit. „c” C.p. condamnă pe inculpatul I. C., la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni.

 În baza art. 61 al. 1 C.p. menţine liberarea condiţionată pentru restul de 381 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare pronunţată în sarcina inculpatului prin sentinţa penală nr. 1157/16.04.2003 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia CAB nr. 1830/04.09.2003.

 În baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. ,,c şi d” C.p. rap. la art. 74 C.p. şi art. 76 lit. „c” C.p. condamnă pe inculpaţii I. N., C.D., C. M.-C., B.G., C. M. şi D. S., la pedeapsa închisorii de câte 5 (cinci) luni – fiecare.

 În baza art. 81 – 82 C.p. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de câte 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni pentru fiecare inculpat – ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 359 C.p.p. atrage atenţia celor şase inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 al. 5 C.p. privitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pentru cei şase inculpaţi.

 Ia act că nu se impune confiscarea specială de la inculpatul I. C. a unei furci din metal cu 4 coarne, coadă din lemn – uzată, a unei toporişti cu coadă din lemn L – 0,50 m uzată şi a unui fier beton L 1,60 m, confiscate conform Dovezii seria B nr. 10632/04.10.2005 emisă de IPJ Călăraşi, şi dispune restituirea acestor bunuri către partea vătămată N. C.

 În baza art. 191 al. 2 Cp.p obligă pe inculpatul S. V. la plata sumei de 600 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 500 lei – onorariu apărători oficiu (100 lei – av. B. M. – Baroul Bucureşti – faza de urmărire penală şi 400 lei – av. M. C. – Baroul Călăraşi – faza de judecată).

 În baza art. 191 al. 2 Cp.p obligă pe inculpatul I. N. la plata sumei de 100 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 În baza art. 191 al. 2 Cp.p obligă pe inculpaţii C. D., C. M. C., B. G., C. M., D. S. şi I. C. la plata a câte sumei de 500 lei fiecare – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 400 lei – onorariu apărători oficiu (av. M. C., av. N. O. şi av. B. B. – Baroul Călăraşi – faza de judecată).

Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi inculpatul I. N., iar pentru inculpatul arestat S. V., inculpaţii C. D., C. M. C., B. G., C. M., D. S. şi I. C. şi partea vătămată N. C. – de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.06.2010.

1