SENTINŢA PENALĂ Nr. 261
Şedinţa publică de la 04 Mai 2010
Prin rechizitoriul nr.258/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti la data de 23.07.2009 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 3.09.2009, sub nr. 4045/260/2009, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii M J ŞI D C-F, pentru săvârşirea infracţiunii vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de7.01.2009, partea vătămată M S se afla într-un bar din sat Răchitiş, corn. Ghimeş Făget, unde se aflau şi cei doi inculpaţi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între cei trei izbucnind un conflict verbal,după care cei doi inculpaţi au lovit partea vătămată în zona feţei, cauzându-i un traumatism cranio-facial cu contuzie nazală, care a necesitat pentru vindecare, 21-22 zile de îngrijiri medicale cu spitalizare.
în cursul cercetării penale s-au administrat ca mijloace de probă: sesizarea părţii vătămate şi declaraţia părţii vătămate (filele 4,12,13);
certificat medico-legal nr.28/R/16.01.2009 (fila 5,6); declaraţii martor C M, fila 24,25, declaraţii inculpaţi (filele 14,16,17,19,21,22).
în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi:part ea vătămată M S, fila 38. La solicitarea instanţei a fost eliberată şi s-a dispus la dosarul cauzei fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor -filele 8 şi 45. Instanţa nu a putut audia martora din lucrări, C M, aceasta fiind plecată din ţară, conform procesului verbal de executare a mandatului de aducere 69, motiv pentru care instanţa a dat citire declaraţiei acesteia dată în cursul urmăririi penale. De asemenea, inculpatul D C-F a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine în fapt că în seara zilei de 7.01.2009 atât inculpaţii cât şi părţile vătămate se aflau într-un bar din sat Răchitiş, corn. Ghimeş Făget, jud. Bacău.La un moment dat, între inculpatul M J şi partea vătămată a izbucnit un conflict verbal, inculpatul lovind partea vătămată cu pumnul în zona feţei, după care, partea vătămată încercând să riposteze, a intervenit inculpatul D C F, care a lovit partea vătămată cu capul în zona feţei.
1
Situaţia de fapt astfel reţinută, rezultă din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor C M şi TI, precum şi cu constatările şi cu concluziile certificatului medico-legal nr.28/R/16.01.2009.
Ambii inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptei dar au precizat că au fost provocaţi de partea vătămată, aspect care în să nu se confirmă din materialul probator administrat, rezultând doar că între părţi a existat un conflict verbal ce a precedat lovirea părţii vătămate, nefiind cert cine a provocat situaţia conflictuală.
Fapta inculpaţilor M J şi D C-F care au lovit pe partea vătămată M S cu pumnii şi capul în zona feţei, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat 21-22 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal. Sub aspectul laturii obiective elementul material s~a concretizat în acţiunea inculpaţilor de lovire a părţii vătămate. Urmarea imediată a constat într-o vătămare a integrităţii corporale şi sănătăţii părţii vătămate care a necesitat pnetru vindecare îngrijiri medicare de 21-.22 de zile (certificat medico-legal 28/R/16.01.2009, fila 5), existând legătură de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată. Sub aspectul laturii subiective, faptele inculpaţilor au fost săvârşite cu formă de vinovăţie a intenţiei directe, inculpaţii având prefigurat rezultatul socialmente periculos şi urmărind producerea acelui rezultat.
1. Cu privire la inculpatul MJ, instanţa reţine că la termenul din 18.12.2009, atât partea vătămată cât şi inculpatul au declarat că se împacă total şi necondiţionat, declaraţiile acestora fiind consemnate la filele 29,30 dosarul cauzei.
Potrivit art. 181 alin.2 teza I C.Pen., în cazul faptei prevăzute a art. 181 alin 1, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 181 alin.3 C.Pen., împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
în aceste condiţii, potrivit art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 alin.l lit.f teza a Ii-a C.Proc.Pen., nstanţa va pronunţa încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat, ca urmare a împăcării părţilor.
Potrivit art.346 alin.l C.Proc.Pen. raportat la art. 14 C.Proc.Pen., în caz de încetare a procesului penal instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.
în acest sens, instanţa constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M I, instanţa urmând a lua act de acest aspect.
2. Cu privire la inculpatul D C-F, având în vedere că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat, instanţa îl va condamna pe inculpat în baza art/181 alin.l Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa va avea în vedere pericolul social
2
concret al faptei, pe care îl apreciază ca fiind specific acestei infracţiuni, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire, cât şi urmările produse, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, atitudinea sinceră a inculpatului, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa apreciază că o pedeapsă cu închisoarea spre minimul prevăzut de lege este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii, urmând a aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a şi lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.
Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.c, d şi e. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza ala.
Instanţa a avut în vedere în baza art. 414 alin. 3 din Codul penal, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c nu se va face automat şi va fi supusă aprecierii instanţei în funcţie de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
De asemenea, instanţa a avut în vedere, în baza art. 20 alin. 2 din Constituţia României, hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou şi Pîrcălab conform căreia interzicerea drepturilor părinteşti constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii familiale, precum şi hotărârea pronunţată cauza Hirst c. Marii Britanii conform căreia „interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând o încălcar; a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie”.
în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate â reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.
Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni închisoare, aşadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar; experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-1 determina pe inculpat să adopte în viitor o
3
atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal.
întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
în baza art. 359 Cod proc. pen, îi va fi atrasă atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
în ceea ce priveşte latura civilă, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, fiind dovedită existenţa faptei, vinovăţia inculpatului, prejudiciul suferit de partea vătămată şi legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi prejudiciu.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, instanţa constată partea vătămată M S a solicitat despăgubiri morale în cuatum de 1.500 lei de la inculpatul D C-F.
Instanţa apreciază că suferinţele părţii vătămate determinate de leziunile cauzate în urma loviturilor primite, reprezintă pentru acesta un prejudiciu moral, însă, având în vedere că aceste suferinţe i-au fost cauzate părţii vătămate şi prin acţiunea inculpatului M J, nefiind doar consecinţa acţiunii inculpatului D C F apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri morale este de natură a constitui o compensaţie suficient pentru suferinţa cauzată exclusiv de acest inculpat, astfel că, în baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură per ală şi art.998-999 Cod civil, va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată M S şi va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei către acesta, cu titlu de daune morale.
De asemenea, instanţa reţine că, în cursul cercetării judecătoreşti, Spitalul Municipiului Moineşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 780, 23 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate.
Instanţa constată că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, Spitalul are calitatea de parte civilă în cauză, iar din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a fost examinată chirurgical, I s-au acordat îngrijiri medicale, I s-a administrat tratament specific, astfel că instanţa apreciază că pretenţiile sale civile sunt întemeiate şi prin urmare, faţă de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 54 alin. 1 din Legea nr.
4
136/1995 republicată, instanţa urmează să oblige inculpaţii, în solidar, la despăgubiri materiale către Spitalul municipiului Moineşti în cuantum de 780, 23 lei.
în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul D C F urmează să fie obligat la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu Duca Cristian, în cuantum de 200 lei urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin 1 pct.2 lit b C.pr.pen, având în vedere stingerea acţiunii penale cu privire la inculpatul M J, instanţa va dispune obligarea acestora la plata a câte 100 lei fiecare către stat, cu titu de cheltuieli judiciare.
5
