Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 21.09.2009, reclamanţii R C – CENTRUL PENTRU INTERVENŢIE SOCIALĂ ŞI STUDII, M ML, M I, D L C, D N A au chemat in judecata pe pârâta TC SRL. solicitand instantei obligarea paratei la plata sumei de 8001 lei despagubiri, 1 leu pentru organizatie, 2000 lei pentru MM L, 2000 lei pentru MI, 2000 lei pentru D N A, impunerea catre parata de a permite pe viitor accesul in incinta clubului a tuturor persoanelor fara discriminare, inclusiv membrilor etniei romilor, scuze adresate in mod public 7 zile consecutiv, in Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Libertatea cu continutul „ In seara zilei de 30.09.2006, SC T C SRL, Discoteca T din Bucuresti a ingradit accesul unui numar de 5 tineri de etnie roma in localul deschis publicului larg, fapt ce a reprezentat o excludere pe baza de etnie. Faptul reprezinta un act de discriminare , iar SC T C SRL isi cere scuze pentru neplacuta siutatie in care au fost puse persoanele de etnie roma”, publicarea dispozitivului hotararii judecatoresti in cuprinsul acestor ziare timp de 7 zile, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii arata ca in data de 30.09.2006 R C a organizat o actiune de testare pentru probarea discriminarii privind accesul in locurile publice. Un grup de 7 persoane au intentionat sa intre in clubul T organizati in doua grupuri: un grup de 5 persoane de etnie roma cu tenul inchis la culoare, al doilea grup de 2 persoane cu tenul deschis la culoare si o persoana neroma. La intrare, angajatii discotecii au cerut primului grup rezervarea, aratand ca insitutia isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela. Intre timp, al doilea grup a intrat platind biletul si nefiind intrebat de rezervare. Primul grup era format din MML, MI, DNA, DLC.
Se arata ca s-a facut o plangerea la Consiliul National pentru combaterea Discriminarii, iar acesta a calificat faptele ca fiind de discriminare potrivit art.2, 10, 14 din OG 137/2000, aplicand sanctiunea avertismentului.
Reclamantii arata ca parata a adus atingerea grava drepturilor acestora, creandu-le un prejudiciu moral, fiind necesara o reparare potrivit art.21 din OG 137/2000.
Obligatia paratei de a permite accesul tuturor persoanelor rezulta din dispozitiile aceleiasi ordonante.
Publicarea hotararii intr-un ziar este prevazuta de art.54 al.2 din Decretul nr.21/1954.
In drept, OG 137/2000.
La data de 15.01.2010, parata a depus la dosar intampinare, prin care invoca exceptia prescriptiei extinctive, aratand ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.20 din OG 137/2000 care stabileste ca impotriva Hotararilor Consiliului se poate face contestatie in 15 zile, acesta fiind un termen special de prescriptie. Actiunea reclamantilor este facuta cu depasirea acestui termen, in conditiile in care Hotararea a fost data in 8.10.2007.
Pe fondul cererii se solicita respingerea acesteia ca neintemeiata, aratand ca actele paratei nu sunt de discriminare. Parata arata ca isi protejeaza clientii de persoane care ar putea sa aiba un comportament agresiv, iar selectia realizata a fost pe baza comportamentului si nu a etniei. Parata sustine ca personalul sau a fost provocat prin comportamentul galagios, anormal, banuitor.
Parata sustine ca acordarea de daune morale nu duce la indeplinire principiul repunerii in situatia anterioara. In speta nu sunt indeplinite conditiile raspunderii prevazute de art.100 Cciv.
In drept, OG 137/2000, art.1000 Cciv.
La termenul din 19.03.2010 instanta a respins exceptia prescriptiei extinctive ca neintemeiata si a luat act ca parata nu mai sustine exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata prin intampinare.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si martori. Acestia au fost audiati la termenul din 14.05.2010.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca la data de 30.09.2006, reclamanta Ri C-Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii a efectuat o testare si reclamantii M, M, D si D impreuna cu alte persoane au intentionat sa intre in discoteca T apartinand paratei. Persoanele cu pielea mai inchisa la culoare, reclamantii persoane fizice nu au putut intra, angajatii discotecii aratandu-le afisul in care parata mentioneaza ca isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela. Acestui prim grup de persoane li s-a justificat refuzul prin inexistenta unei rezervari pentru acea seara. In urma acestui grup, la cateva minute, a mai existat unul, format din persoane cu pielea mai deschisa la culoare, care faceau parte din acelasi experiment si care au intrat fara sa fie intrebati despre rezervarea, pe care nu o aveau.
Instanta retine ca potrivit art.1 al.2 lit.f din OG 137/2000 (ce reprezinta o transpunere aproape fidela a Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de origine rasiala sau etnica) principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:…. dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.
Definitia discriminarii este consacrata legislativ in art.2 al 1 sin OG 137/2000 si reprezinta orice deosebire, excludere restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie… care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice domenii ale vietii publice.
Potrivit art.1000 al 3 C.civ., comitentii raspund de “prejudiciul cauzat de … prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.”
Conditiile speciale ale raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau sunt : existenta raportului de prepusenie si prepusii sa fi savarsit fapta in functiile ce li s-au incredintat.
Asa cum se observa, in speta cele doua conditii sunt indeplinite, pentru ca fapta a fost savarsita de angajatii societatii parate, cei ce trebuie sa realizeze o selectie a clientilor la intrarea in club si in acea seara erau de serviciu (f.137).
Pe langa cele 2 conditii speciale, este necesar ca in persoana prepusului sa fie intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, prev. de art. 998-999 C.civ.
Potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci si pentru acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
In consecinta, pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala se cer a fi intrunite, cum am mai spus in persoana prepusilor, urmatoarele conditii : existenta prejudiciului, a unei fapte ilicite a prepusilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.
In legatura cu reclamanta persoana juridica, instanta constata ca nu a suferit niciun prejudiciu, nici de imagine si nici unul material. Instanta nu pune la indoiala importanta ONG-ului in promovarea principiului tratamentului egal, dar nu ii recunoaste calitatea de persoana vatamata de un act de discriminare in speta. Institutia nu a fost afectata de tratamentul aplicat reclamantilor persoane fizice, iar cele petrecute nu au nicio legatura cu calitatea acestora de membrii sau nemembrii ai organizatiei.
Prejudiciul, ca element esential al raspunderii civile delictuale, consta in efectul negativ suferit de catre reclamanti ca urmare a atingerii aduse onoarei si reputatiei sale profesionale, sau personale, prin deteriorarea perceptiei celorlalti asupra sa, ca urmare a actului de discriminare.
Desi se poate considera ca atitudinea paratei, prin angajatii sai imbraca forma discriminarii, reclamanta nu a dovedit ca a suferit un prejudiciu material sau moral cu ocazia acestor afirmatii.
Ceea ce este de urmarit in speta este efectul pe care l-a avut atitudinea paratei, asupra publicului. Reclamanta-persoana juridica nu a facut nicio proba in sensul ca atitudinea paratei la adresa reclamantei sau a membrilor ei a avut vreun efect asupra perceptiei publicului cu privire la reputatia si prestigiul institutiei, iar efectul asupra membrilor ei, reclamanti in prezenta cauza va fi analizat in cele ce urmeaza.
In legatura cu cererea de despagubiri pentru persoanele fizice, instanta o constata intemeiata.
Daunele morale sunt prejudicii incomensurabile valoric, situatie in care nu se pune problema unei restituiri in natura, dar se poate avea in vedere o reparatie pecuniara, ce va consta intr-o despagubire adecvata.
Astfel, alaturi de exemplul clasic de “prejudiciu” din art.998 si 999 C.civ., exista prevederi exprese care indrituiesc partile sa ceara, iar instantele sa admita repararea pecuniara a prejudiciilor nepatrimoniale.
In speta, premisa acordarii de daune morale o reprezinta indeplinirea cumulativa a conditiilor angajarii raspunderii civile delictuale, conform art. 998 si 999 C.civ.
Reparatia baneasca a daunelor morale are, in primul rand, o functie de compensare si mai apoi, din perspectiva istorica, o functie de satisfactie.
Functia de compensare presupune ca suma de bani sa reprezinte o despagubire adecvata a prejudiciilor create, avandu-se in vedere suferinta de natura psihica, sentimentele persoanei vatamate.
Functia de satisfactie presupune sa se ia in considerare: culpa autorului prejudiciului, circumstantele producerii faptei, deteriorarea starii emotionale, consecintele daunatoare starii sufletesti.
In speta, se va lua in calcul suferinta de natura psihica ce au suportat-o reclamantii, cand nu li s-a permis accesul in club. Chiar martorii declara ca reclamantii erau destul de afectati emotional, de natura chiar sa le creeze o frustrare, un complex (f.134-136). Intre aceasta stare emotionala si fapta paratei, prin comitentii ei exista legatura de cauzalitate, astfel cum sustin martorii reclamantilor.
Fapta angajatului paratei consta in interzicerea accesului reclamantilor in incinta clubului, sub pretext ca nu detineau rezervare pentru acea seara. Instanta retine ca explicatia furnizata-supraaglomerarea clubului- nu este probata in conditiile in care aceiasi angajati au permis accesul cateva minute mai tarziu altui grup, cu o culoare mai deschisa a pielii, fara a i se cere rezervare. Rezulta asadar ca angajatii paratei se fac vinovati de un act de discriminare care nu este justificat obiectiv, potrivit art.2 al.3 din OG 137/2000 de un scop legitim, iar metodele utilizate nu au fost adecvate si necesare. Totodata, instanta retine ca nu s-a dovedit nici sustinerea paratei legata de banuiala comportamentului agresiv al reclamantilor, pentru ca martorul paratei declara ca membrii grupului indeplineau cerintele pentru acces (imbracaminte, varsta, sa nu fie in stare de ebrietate), cu exceptia rezervarii.
Totodata se retine ca fapta a fost savarsita cu vinovatie.
Prin Hotararea nr.329/8.10.2007 Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a constatat fapta de discriminare, aplicand paratei sanctiunea avertismentului (f.7-12).
Cum nu exista criterii matematice de cuantificare a daunelor morale, stabilirea acestora este lasata la latitudinea judecatorului. Observand ca reclamantii au suferit traume emotionale, instanta considera ca daunele morale se pot situa la valoarea de 2000 lei pentru fiecare.
Asupra cererii de a se impune paratei de a permite pe viitor accesul in incinta clubului a tuturor persoanelor fara discriminare, inclusiv membrilor etniei romilor, instanta o constata intemeiata. Aceasta obligatie este si una impusa de lege, nerespectarea ei constituind contraventie potrivit dispozitiilor art.10 lit f din OG 137/2000.
Cu privire la cererile de a adresa scuze in mod public 7 zile consecutiv, in Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Libertatea cu continutul „In seara zilei de 30.09.2006, SC T C SRL, Discoteca T din Bucuresti a ingradit accesul unui numar de 5 tineri de etnie roma in localul deschis publicului larg, fapt ce a reprezentat o excludere pe baza de etnie. Faptul reprezinta un act de discriminare, iar SC T C SRL isi cere scuze pentru neplacuta siutatie in care au fost puse persoanele de etnie roma”, de a publica dispozitivul hotararii judecatoresti in cuprinsul acestor ziare timp de 7 zile, instanta le constata neintemeiate.
Repararea eventualului prejudiciu in cadrul raspunderii delictuale are drept scop sa inlature integral efectele faptei ilicite.
Instanta apreciaza ca prejudiciu suferit de catre reclamanti nu poate fi reparat prin publicarea in 3 jurnale nationale de scuze si a dispozitivului prezentei hotarari judecatoresti. Repararea pejudiciului trebuie sa fie eficienta, proportionala si sa descurajeze discriminarea, astfel cum prevede din art.15 din Directiva Consiliului 2000/43/CE.
Actul de discriminare nu s-a facut prin presa, in plus, martorul N, propus de reclamant declara ca au existat persoane care au auzit discutia, dar nu au fost comentarii. Martora T sustine ca nu stie care a fost reactia celor din jur. Rezulta ca incidentul produs la intrarea in club nu a avut niciun efect asupra celor din jur, care fie nu l-au vazut, fie nu i-au dat atentie.
Cum fapta paratei nu a avut niciun ecou in public, desi s-a savarsit intr-un loc public, instanta retine ca publicarea in ziare a scuzelor solicitate si a hotararii judecatoresti nu este o masura proportionala si eficienta.
Cele trei jurnale nu au nicio legatura cu fapta savarsita de parata, nu au fost parti in prezenta cauza, incuviintarea obligatiei de a face potrivit art.54 al.2 din Decretul nr.31/1954 intra in contradictie cu principiul libertatii de exprimare prin presa consacrat prin Constitutie.
Vazand dispozitiile art.274 Cpc, instanta va respinge cererea reclamantilor ca neintemeiata, retinand nu au dovedit ca au facut cheltuieli cu acest proces
