încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât în noua redactare a Legii nr. 47/1992, după modificarea sa prin Legea nr. 138/1997, nu se mai regăsesc prevederile art. 26 pct. 6 din vechea redactare care statuau că o asemenea încheiere era supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare, fiind înlăturate de noile dispoziţii ale art. 23 alin. 3.
Prin încheierea pronunţată la data de 9.06.2000, de secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin judecătorul sindic, s-a dispus suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. 7.296/1999 şi trimiterea acestui dosar Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 şi art. 31 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, invocată de contestatoarea debitoare S.C. “U.” – S.A.
împotriva sus arătatei încheieri a formulat recurs creditoarea B.C.R. – S. sector 3.
în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că prin susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, debitoarea îşi exercită abuziv drepturile procesuale, întrucât, în speţă, această excepţie este inadmisibilă şi netemeinică, fiind invocată cu scopul vădit de a tergiversa deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995, faţă de debitoare.
Intimata debitoare S.C. “U.” – S.A. a formulat şi depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cu motivarea, în esenţă, că prin recursul formulat debitoarea solicită instanţei de control judiciar să se pronunţe asupra constituţionalităţii unor texte de lege cu toate că această instanţă nu este competentă să soluţioneze astfel de cauze.
Examinând motivele invocate prin cererea de recurs, prin care se solicită examinarea temeiniciei şi admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate invocată de debitoare, Curtea urmează să o respingă, ca inadmisibilă.
Este de observat că în conformitate cu prevederile art. 144 alin. 1 lit. c din României, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor – competenţă statuată şi prin art. 13 alin. 1 pct. A, lit. c, şi art. 23 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, iar prin modificarea şi completarea adusă menţionatei legi prin Legea nr. 138/24.07.1997 au fost înlăturate prevederile anterioare acestei legi referitoare la recurs.
Aşa fiind, Curtea constată că încheierea din 9.06.2000, dată în dosarul nr. 7206/1999, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pe de o parte, întrucât
instanţa de control judiciar nu are abilitarea legală de a se pronunţa asupra admisibilităţii şi temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate invocată de debitoare, iar pe de altă parte, pentru că, în noua redactare a Legii nr. 47/ 1992, nu se regăsesc prevederile art. 26 pct. 6 din vechea redactare, care statuau că încheierea prin care se putea dispune suspendarea judecăţii, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, era supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunţării – noile prevederi ale art. 23 alin. 5 indicând, ope legis, că pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă, înlăturând prevederile referitoare la calea de atac din vechea redactare.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 656/2000)
