Revocarea obligatorie a suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni. Prim termen al recidivei mari postcondamantorii. Condiţii.
C. pen., art. 83, art. 82, art. 37 lit. a
Pentru ca noua infracţiune să atragă obligatoriu revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
-infracţiunea nou-săvârşită să fie intenţionată sau praeterintenţionată;
-noua infracţiune să fie săvârşită în perioada termenului de încercare al suspendării condiţionate. Potrivit art. 82 alin. 3 C. pen., termenul de încercare se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi sub nicio formă de la o dată anterioară acesteia.
-noua infracţiune să fie descoperită să fie descoperită în perioada termenului de încercare.
Primul termen al recidivei mari postcondamantorii este compus dintr-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. Dacă, la data comiterii noii infracţiuni, hotărârea anterioară de condamnare nu era definitivă, pluralitatea de infracţiuni săvârşită de inculpat este concursul real şi nu recidiva.
Săvârşirea unei noi infracţiunii în timpul judecării apelului declarat integral de partea vătămată împotriva hotărârii prin care inculpatul a fost condamant cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage nici reţinerea stări de recidivă şi nici revocarea suspendării condiţionate a pedepsei, chiar dacă inculpatul nu a apelat hotărârea de condamnare.
Prin Sentinţa penală nr.405/24 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Reghin s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a şi b, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30.06.2009 la zi.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30.06.2009 la zi.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod penal s-a menţinut starea de arest a inculpatului având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi gravitatea acesteia.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod penal s-a menţinut starea de arest a inculpatului având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi gravitatea acesteia.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod penal s-a menţinut starea de arest a inculpatului având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi gravitatea acesteia.
În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal.
2. În baza art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a şi b, Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30.06.2009 la zi.
În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
3. În baza art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a şi b, Cod penal a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
4. În baza art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a şi b, Cod penal a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30.06.2009 la data de 21.09.2009.
S-a constatat că partea vătămată R.I. nu s-a constituit parte civilă.
În fapt, s-a reţinut s-a arătat că la data de 27 iunie 2009, inculpaţii s-au deplasat la stâna numiţilor G.A. şi C.T. unde au agresat-o pe partea vătămată R.I. sustrăgând cantitatea de 14 kg de caş şi 15 kg de urdă. De asemenea s-a constatat faptul că inculpatul M.M. avea asupra sa o furcă de fier cu două coarne cu coadă de lemn de circa 1,5 m. Conform certificatului medico-legal nr. 2325/29 iunie 2009, partea vătămată R.I. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 27 iunie 2009 prin loviri directe, repetate cu un corp contondent, respectiv comprimare cu mâna şi au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a mai arătată că, în drept fapta inculpaţilor M.M., O.A.C., M.C. şi M.T. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a şi b Cod penal.
Cu privire la inculpatul M.M., instanţa a constatat faptul că acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat la 5 ani închisoare prin decizia penală nr. 140/A/23.10.2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi fiind liberat condiţionat la data de 23.06.2006, având de executat un rest de pedeapsă de 235 de zile, rest de pedeapsă ce este considerat executat (f. 40).
Cu privire la inculpatul O.A.C., s-a constatat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 218/18.05.2009, însă această sentinţă nu este definitivă, fiind atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin. În consecinţă s-a constatat că, din moment ce sentinţa prin care a fost condamnat nu este definitivă, pentru inculpat nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, fapta nefiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 Cod penal, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora şi prejudiciul cauzat care are o valoare foarte mică. De asemenea s-a mai avut în vedere şi atitudinea inculpaţilor care au recunoscut că au luat bunurile respective, însă au declarat că nu au agresat-o pe partea vătămată R.I. Totodată, prima instanţă a reţinut din declaraţia martorului C.T. că respectivele bunuri erau datorate de către acesta părinţilor inculpaţilor pentru efectuarea unor lucrări. Însă s-a apreciat că inculpaţii nu aveau legal dreptul de a-şi lua respectivele bunuri prin folosirea violenţei. Astfel prima instanţă a considerat că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante faţă de inculpaţi reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată R.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinţei penale indicate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, invocând nelegalitatea acesteia, în privinţa situaţiei inculpatului O.A.C., sub aspectul omisiunii instanţei de a face aplicabilitatea art. 83 Cod penal, raportat la operaţiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
În motivarea apelului, s-a arătat că, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat printr-o sentinţă anterioară nr.218/18 mai 2009 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condiţiile art.81 Cod penal.
Cum acesta a comis fapta înăuntrul termenului de încercare stabilit de art.82 Cod penal, instanţa trebuia să-i revoce pedeapsa aplicată anterior, în baza art.83 Cod penal şi să dispună executarea, prin cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta cauză.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală.
Vizând aceeaşi sentinţă, au declarat apel şi inculpaţii apelanţi O.A.C., M.C. şi M.M., apeluri pe care şi le-au retras în scris şi verbal la termenul din 5 martie 2010.
Prin decizia penală nr.79/16 martie 2010, Tribunalul Mureş a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinţei penale nr.405/24 noiembrie 2009 a Judecătoria Reghin, a desfiinţat parţial sentinţa atacată, referitor la situaţia inculpatului O.A.C., iar în rejudecare s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestuia din infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit. a şi b Cod penal, în infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit. a şi b Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1lit. a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul O.A.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit. a şi b Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit. a Cod penal, art.74 alin.1 lit. c şi art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.218/18 mai 2009 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, conform art.83 alin.1 Cod penal, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv din data de 30 iunie 2009 până la data de 24 noiembrie 2009 şi în continuare până la zi, conform art. 88 Cod penal şi art. 381 alin.1 Cod procedură penală.
A fost menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 lit.a, b Cod penal , în baza art.71 Cod penal.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii apelanţi O.A.C., M.C. şi M.M., împotriva sentinţei penale nr.405/24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Reghin.
Au fost menţinuţi inculpaţii apelanţi în stare de arest preventiv, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut aplic. art.192 alin.2, 4 Cod procedură penală.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că deşi inculpatul O.A.C. a fost dedus judecăţii pentru o faptă de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.21 lit. a şi b Cod penal, comisă în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie reglementată la art. 37 lit. a) Cod penal, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, omiţând reţinerea art. 37 lit. a) Cod penal, deşi nu a făcut aplicabilitatea art. 334 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din data de 5 martie 2010, în apel, pentru a se acoperi această neregularitate, s-a făcut aplicarea art. 334 Cod procedură penală, în sensul reţinerii art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal, constând în starea de recidivă postcondamnatorie, întrucât, la dosar a fost depusă Sentinţa penală nr.218/18 mai 2009 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin neapelare care relevă faptul că la data comiterii noii infracţiuni din prezenta cauză, 27 iunie 2009, inculpatul O.A.C. se afla în termenul de încercare a suspendării condiţionate dispuse în favoarea sa într-un alt dosar.
Starea de fapt fiind corect reţinută de instanţa de fond, vinovăţia inculpatului fiind certă şi prezentându-se sub forma intenţiei directe, s-a dispus condamnarea acestuia pentru fapta prevăzută de art.211 alin.1, alin.21 lit. a, b Cod penal şi cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal, la aceeaşi pedeapsă spre care s-a orientat şi judecătorul de fond, respectiv sub minimul special prevăzut de legea penală, ţinând cont de atitudinea sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, fapt care atrage aplicabilitatea art.74 alin.1 lit. c) Cod penal cu raportare la dispoziţiile art.76 alin.1 lit. b) Cod penal.
Împotriva acestei decizii, a declarat, în termen legal, recurs inculpatul O.A.C. care a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că se află în stare de recidivă postcondamnatorie deoarece sentinţa penală nr.218/18 mai 2009 a Judecătoriei Reghin nu este definitivă fiind apelată de partea vătămată în privinţa situaţiei lui, apel care este în stare de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar a admis calea de atac promovată următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel a fost reţinută şi dovedită, este corectă, La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din a căror coroborare rezultă că inculpatul O.A.C. este unul din autorii faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este în principiu corectă.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată este corectă astfel cum a fost reţinută de Judecătoria Reghin.
De altfel, starea de fapt reţinută, încadrarea juridică şi durata pedepsei stabilite pentru infracţiunea de tâlhărie nu au fost contestate în cauză.
Criticile care se aduc deciziei atacate sunt în sensul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului recurent că se află în stare de recidivă postcondamnatorie la momentul săvârşirii prezentei infracţiuni întrucât, aşa cum rezultă din declaraţiile de apel existente la filele 16-19 din prezentul dosar, precum şi din dosarul nr.1985/2008 al Judecătoriei Reghin, sentinţa penală nr.218/18 mai 2009 nu este definitivă, aceasta fiind apelată de partea vătămată şi de procuror, apeluri care se află în curs de judecare. În ceea ce priveşte apelul procurorului, într-adevăr acesta nu vizează situaţia inculpatului recurent. În schimb, apelul părţii vătămate este declarat integral împotriva sentinţei judecătoriei, aşa încât priveşte şi modalitatea de soluţionare a acţiunii penale puse în mişcare faţă de inculpatul O.A.C.
Ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit. a Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a admis recursul inculpatului O.A.C. împotriva deciziei atacate şi va casa parţial această decizie, cu consecinţele casării parţiale a acestei decizii şi menţinerii sentinţei penale nr. 405/24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Reghin.
