Prin sentinţa nr. 365/CA/2010, tribunalul Bihor a respins ca neîntemaiată acţiunea reclamanţilor, reţinând că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Primăriei Sânmartin.
Legea nr. 138/1999 republicata, care reglementează salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publica si siguranţă naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, prevede, în art. 13, plata unei indemnizaţii de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază.
Dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 se interpretează în sensul că se aplică strict unei categorii profesionale care, la data intrării în vigoare a legii, 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din acelaşi act normativ, personalul civil din ministerele si instituţiile indicate mai sus, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Reclamanţii sunt funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, nu în structurile de ordine şi siguranţă publică la care se referă prevederile art. 11 alin. 2 din OUG. nr. 63/2003, dispoziţii reluate în art. 13 din OUG nr. 30/2007. Cum activitatea desfăşurată de reclamanţi este diferită de activităţile din structurile de ordine si siguranţă publica, activităţi ce se desfăşoară în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, nu se poate reţine că le sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la plata indemnizaţiei de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile din Ordinul nr. 496/2003, potrivit căruia indemnizaţia se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice nu pot fi interpretate în sensul ca indemnizaţia de dispozitiv se acordă întregului personal civil, ci în sensul ca se acordă numai acelei părţi care îndeplineşte condiţia impusă prin ordonanţa de urgenţă, de desfăşurare de activităţi în condiţii similare cu cadrele militare. A considera altfel echivalează cu a acorda ordinului ministrului forţa juridica superioară ordonanţei de urgenta, ceea ce nu este permis.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
