NUMĂR DOCUMENT: FN
DATĂ DOCUMENT: 14.06.2010
DOMENIU ASOCIAT: Taxă de timbru
AUTOR: MARIUS PAVEL CAPOTA
Ajutor public judiciar. Reducerea taxei judiciare de timbru. Condiţii. Aplicabilitatea art. 6, alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2010, reclamanta D. I. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, care are ca obiect scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în subsidiar, de reducere a taxei de timbru la un plafon acceptabil, posibil a fi achitat de către acesta, cu amânarea şi eşalonarea plăţii acestei taxe.
Motivele de fapt arătate prin cererea de acordare a ajutorului public judiciar:
Se arată, în cerere, că reclamanta este în vârstă de 81 de ani, cu o stare a sănătăţii precară şi beneficiind de o în cuantum de 387 lei, la care se adaugă pensia specială ca urmare a Decretului Lege 118/1990 şi L 189/2000 în cuantum de 108 lei şi respectiv 113 lei.
Având în vedere nivelul modest al venitului pe care-l realizează reclamanta şi faţă de cheltuielile excesive pe care trebuie să le suporte în vederea soluţionării şi clarificării succesiunii după def. D. G., aceasta se află în imposibilitate de a face faţă cheltuielilor ocazionate cu prezentul dosar.
În susţinerea cererii sunt depuse la dosar, în copie xerox: cupoane de pensie, adeverinţa nr. 9191/10.02.2010, eliberată de către Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste Oradea, declaraţie autentificată sun nr. 1539/06.05.2010 de B.N.P. T. I. şi certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local.
În drept, se invocă O.U.G. nr. 51/2008.
Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate, instanţa reţine următoarele:
Venitul lunar al reclamantei este în cuantum total de 608 lei, astfel cum rezultă din cupoanele anexate (fila 28).
În aceste condiţii, instanţa constată că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 8, alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, modificată şi completată, care stabilesc aceea că ajutorul public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50 %, veniturile reclamantei depăşind nivelul de 500 lei.
Dacă se ia în discuţie acest procent valoric, instanţa constată că reclamanta are de achitat o diferenţă de la 105 lei (cât a achitat deja, fila 5) până la suma de 1539,2 lei (jumătate din cuantumul total a taxelor, calculate la valoarea imobilelor în litigiu, potrivit art. 2, alin. 1, lit. „f” din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, modificată şi completată), adică suma de 1434,2 lei.
Dar, această sumă, constată instanţa, reprezintă aproape de două ori şi jumătate veniturile totale obţinute în fiecare lună de către reclamantă.
În situaţia în care s-ar dispune chiar eşalonarea plăţii acestei diferenţe de taxă judiciară de timbru (1434,2 lei), instanţa apreciază că acest lucru ar determina, în mod nejustificat, tergiversarea procedurii judiciare, care, în concret, nu prezintă dificultate, sub aspectul examinării şi soluţionării cauzei, pe de-o parte.
Pe de altă parte, instanţa apreciază că o astfel de obligaţie a reclamantei (de achitare a diferenţei de 1434,2 lei) este excesivă, prin comparaţie cu veniturile obţinute lunar.
Instanţa precizează că prin obligarea reclamantei Demian Ileana la plata acestei diferenţe, în cuantum de 1434,2 lei, s-ar pune în discuţie, în mod inevitabil, posibilitatea concretă şi efectivă pentru această persoană de a suporta o astfel de obligaţie pecuniară şi, în acelaşi timp, de a-şi procura mijloacele necesare (financiare) de a nevoilor de bază în viaţa de zi cu zi.
Aceste aspecte rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europe a Drepturilor Omului, care în diferite cauze, a arătat că trebuie apreciată posibilitatea reclamantului de a plăti taxele aferente, cu situaţia acestuia, trebuind să existe un just echilibru între interesul statului privind achitarea taxelor judiciare de timbru, chiar dacă prin aceasta se urmăreşte limitarea cererilor de chemare în judecată abuzive (interes legitim) şi interesul reclamantului de a supune cauza sa atenţiei unui „tribunal”, adică dreptul de acces la o instanţă, de o manieră conformă cu exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Kijewska contra Poloniei, cauza Beian contra României).
În baza tuturor acestor considerente şi în temeiul art. 6, alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, coroborat cu art. 20 din României, instanţa va admite cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către reclamanta D. I. în dosarul nr. 1042/187/2010, având ca obiect succesiune.
Pe cale de consecinţă, va dispune scutirea reclamantei D. I. de la plata diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 1434,2 lei.
